Se afișează postările cu eticheta copil nedorit. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta copil nedorit. Afișați toate postările

Fragmente din România reală /3/ Copiii și fericirea părinților

marți, 25 iunie 2013

| | | 0 comments

Alexandra Nadane
În orice familie copiii sunt fericirea părinților. Aceștia împlinesc relația dintre cei doi soți și le dezvoltă capacitatea de dăruire și jertfă, care îi face să iasă dintr-un spațiu al eu-lui personal. Unii oameni pun alte priorități înaintea familiei și a copiilor: cariera, o situație financiară stabilă, o casă, în speranța că acestea vor contribui la realizarea unui univers fericit în care copilul pe care și l-au dorit va crește având tot ce îi trebuie.

Din acest motiv dau naștere unui singur copil, spunând că nu au cu ce să-i crească pe ceilalți. Calculul material devine una dintre justificările avortului, care pare fără drept de apel. Dar niciodată viaţa nu se măsoară în bani.

Viața, dragostea, căsătoria sunt mai mult decât o colecție de bunuri materiale puse în comun. Dacă suntem deschiși și sinceri să înțelegem cum stau lucrurile, în fața noastră se deschide realitatea, care ne descoperă o serie de adevăruri minunate.

Mai jos sunt descrise trei situații reale, întâmplate succesiv, la o distanță de timp relativ scurtă, care s-au alăturat firesc atunci când îi împărtășeam cuiva uimirea mea legată de purtarea de grijă a lui Dumnezeu.

La scurt timp după ce a apărut Revista Pentru viață am ajuns într-o zi acasă și tata răsfoia un exemplar al ei. Am avut o discuție, din care rețin doar faptul că m-a întrebat de ce trebuie prezentate informații evidente, precum cele referitoare la faptul că în burtica mamei se află o viață și că avortul reprezintă încetarea unei vieți. I-am explicat eu câte ceva, dar nu părea foarte convins.

Peste câteva zile ajunge acasă într-o seară și era foarte îngândurat. A venit și mi-a povestit o discuție pe care o avusese în ziua aceea cu un coleg de serviciu. Colegul respectiv era foarte îndurerat de faptul că are tot ce îi trebuie, dar îi lipsesc foarte mult copiii. Motivul pentru care nu putea avea copii era că în tinerețe soția lui făcuse foarte multe avorturi ca să-și creeze o situație materială, să-și facă o carieră, în ideea că vor veni și copiii la „momentul potrivit”. Se pare că momentul pe care l-au ales ei era total nepotrivit. De fapt, era prea târziu. Unul dintre cele mai vizibile efecte ale avortului și-a făcut simțită prezența. Probabil mai erau și altele, dar pe acesta i l-a  spus tatălui meu cu tristețe: „Am făcut greșeala vieții mele și regret foarte mult. Să nu facă și alții ca mine.”

Azi dimineață am stat de vorbă două ore cu un prieten. După ce am vorbit despre problemele existențiale ale tinerilor, a ajuns, nu știu cum, să facă cu voce tare calcule referitoare la profesia pe care o va practica după terminarea facultății și la salariul destul de mic pe care îl va avea. Se gândea cum își va întreține o familie, câți copii ar putea crește cu banii respectivi, de parcă ar fi fost un schimb între apariţia copiilor şi contul său, iar în final a ajuns la concluzia că e cam greu să crești copiii în zilele noastre, așa că mai bine nu-i mai naști.

Numai că viața nu e un calcul pe care îl facem noi şi numai noi, și aici se sparge acest balon de săpun pe care și-l construiește omul. I-am dat exemple de familii cu mulți copii care se descurcă fără să aibă prea mulți bani, pentru că, până la urmă, asta nu ține de un standard, ci de modul în care sunt gestionați banii, de ceea ce înseamnă a avea, a împărţi şi a împărtăşi, a dărui şi a primi, a te mulțumi cu ce ai şi a mulţumi. La final a remarcat singur că acei oameni sunt fericiți pentru că dincolo de toate greutățile știu să se bucure unul de altul.

După-amiază mă plimbam prin oraș. Nu mă grăbeam, așa că eram atentă la locurile prin care treceam. La un moment dat am observat că în fața unei biserici, pe o bancă, stătea o mamă cu un copil în cărucior și îi dădea să mănânce o banană. M-am uitat la ei, mama mi-a zâmbit cu bunătate, iar copilul s-a uitat oarecum uimit din căruciorul care era cumva cu fața către mine. I-am privit puțin și după aceea m-am dus spre ei. I-am cerut voie mamei să mă joc puțin cu copilul. Era unul din cei mai ferciți copii pe care i-am văzut vreodată, fără să exagerez. M-a uimit bucuria, puritatea de pe chipul lui, și mai ales faptul că a vrut să stea în brațele mele, pentru că de obicei copiii plâng. Deși eram o persoană total străină m-a strâns în brațe tare-tare și timp de vreo 5 minute n-a mai fost nimeni decât eu cu el, îl învârteam, îl ridicam în sus, era fericit. Râdea și mă privea mereu în ochi. Era minunat, dar la un moment dat obosisem amândoi. L-am lăsat în cărucior și am întrebat-o pe mama care e explicația pentru felul lui de a fi. Mi-a zis că îl împărtășește des, că se roagă pentru el, că ea se spovedește, lucruri firești pentru o mamă care ține la sufletul copiilor ei.

După aceea am încercat să-i aflu povestea. Are 30 de ani, e căsătorită și are trei copiii pe care îi crește cu greutăți materiale. Se bucură de ei și are certitudinea că Dumnezeu le va purta de grijă. Mi-a plăcut liniștea pe care o avea, faptul că era împăcată cu ea însăși, cu oamenii, cu ce i-ar putea aduce ziua de mâine. Nu mi-a cerut nimic, mi-a spus doar că s-ar bucura dacă s-ar găsi cineva care să mai stea cu copiii ca să poată lucra. Îmi era atât de dragă că m-aș fi oferit eu...

Se spune că mult mai important decât problemele pe care le întâmpină omul în viață este modul în care le depășește. Avortul pare adeseori o soluție simplă, dar este un eșec pentru familie, pentru părinți, pentru copii. Soluția reală este asumarea responsabilității și acceptarea faptului că lucrurile nu depind doar de noi înșine, că e Cineva acolo sus care știe cu ce rost vin toate. Atunci, pe copil, dorit sau nedorit, aşteptat sau neaşteptat, sănătos sau cu probleme de sănătate, îl simţim ca ceea ce este totdeauna: un dar al vieţii, o viaţă dăruită lumii. Unic şi minunat, pentru noi şi pentru întreaga lume. Un dar a cărui naştere s-a încredinţat părinţilor. Atâta încredere are Dumnezeu în ei!

Planned Parenthood susţine "avortul" după naştere

luni, 13 mai 2013

| | | 0 comments

De Ben Jonson

30 Martie, 2013 (LifeSiteNews.com) Dacă un copil se naşte viu în urma unui avort neglijent, ar trebui să i se salveze viaţa? Conform unui lobby-ist al Planned Parenthood, dreptul copilului la viaţă după naştere ar trebui de asemenea să fie o chestiune de alegere.

Alisa Lapolt Snow, lobby-istul reprezentând Alianţa Afiliaţilor Planned Parenthood din Florida, a fost interogată în cele mai dur mod posibil în această săptămână pentru adoptarea unei legi prin care să se impună celor ce se ocupă cu avorturile să nu acorde îngrijire bebeluşilor născuţi vii în timpul întreruperilor de sarcină neglijente.

Reprezentantul Jim Boyd, membru al Subcomitetului de Justiţie Civilă, a dat un avertisment serios că poziţia Planned Parenthood este crudă şi inumană.


Alisa Lapolt Snow - reprezentanta Parent Parenthood
Snow a fost intrebata: „Dacă un bebeluş este născut pe o masă ca un rezultat al unui avort neglijent, ce ar dori Planned Parenthood să se întâmple acelui copil care se zbate pentru viaţă?”

Replica lui Snow: „Credem că orice decizie care se face ar trebui lăsată în seama femeii, familiei sale şi doctorului.”

Reprezentantul Daniel Davis a întrebat: „Ce se întâmplă într-o situaţie în care copilul este viu, respiră pe o masă şi se mişcă? Ce fac doctorii tăi în acel moment?” 

Snow a continuat. „Nu dispun de aceste informaţii,”Apoi a spus: „Nu sunt medic, nu sunt nici furnizor de avorturi, prin urmare nu dispun de aceste informaţii.” 

După ce a fost interogată de un al treilea reprezentant, Snow a răspuns: „Acea decizie trebuie luată de către pacient împreună cu furnizorul de servicii medicale.” 

Reprezentantul Jose Oliva a replicat, „Cred că în acel moment pacientul ar fi copilul zbătându-se pe o masă. Nu ai fi de acord?” Numai atunci a înţeles Snow că argumentul ei era slab. „Este o întrebare bună,” a spus cu un zâmbet nervos. „Chiar nu ştiu cum să răspund la ea.” Snow a afirmat că organizaţia sa are „probleme de logistică” cu birourile izolate, unde cel mai apropiat centru de ingrijiri medicale este la „45 de minute, o oră distanţă.” A adăugat, „Nu ştim nici cât de frecventă este această situaţie.”

Totuşi, în Canada – o naţiune cu aproape 10% din populaţia şi rata avorturilor americane – 491 nou născuţi au fost lăsaţi să moară după avorturi eşuate între 2000-2009.

Dezbaterea debutează la doar un an după publicarea articolului „Avortul după naştere: De ce ar trebui ca bebeluşul să trăiască?” în Journal of Medical Ethics. Jordan Bloom de la The American Conservative scria: „Mare parte din raţionamentul juridic din jurul avortului implică înţelegerea faptului că un fetus este o potenţialitate mai degrabă decât o persoană. Nimic din acest fapt nu se aplică aici.”

Planned Parenthood ar putea să se distanţeze de istoria sa în sprijinirea unor programe nepopulare cum sunt eugenia şi controlul populaţiei dacă reprezentanţii ei ar conştientiza credinţa complet injustă că uciderea nou născuţilor nu este niciodată acceptabilă. Preşedintele SUA ar beneficia de un sfat similar. În calitate de senator al statului Illinois, Barack Obama s-a opus în numeroase ocazii unui proiect de lege pentru protejarea copiilor născuţi vii.

„Să sperăm că acest lucru va deschide ochii unora asupra adevăratei naturi a Planned Parenthood care este în spatele tuturor campaniilor atrăgătoare de marketing,” a spus Lila Rose de la Live Action.

Marty Duren a “felicitat” Planned Parenthood pentru consecvenţa logică în apărarea infanticidului „Dacă un copil poate fi ucis în pântec, nu există argumente convingătoare, fie logice sau morale, pentru ca un copil să nu fie ucis pe masa de la spital, abandonat la gunoi, ars de viu într-un incinerator sau otrăvit în maternitate.”

Dr. Wesley J. Smith, un etician şi filosof, a prevăzut această situaţie. „Nu ştiu de ce ar fi cineva surprins de aprobarea Planned Parenthood pentru aceste lucruri”. Mai departe el a scris: „Este doar o altă indicaţie că infanticidul îşi continuă drumul lent către recunoaştere.” Apoi a întrebat: „Dacă un bebeluş născut în timpul unui avort neglijent poate fi ucis, de ce nu si un copil nedorit născut în regim normal?”


Planned Parenthood, fondat în 1916, este unul din principalele grupări de planificare familială în Statele Unite ale Americii. El militează în favoarea educaţiei sexuale, accesului la îngrijiri medicale şi sănătăţii reproductive. El joacă un rol important în dezbaterea pro-alegere/pro-viaţă în Statele Unite. O treime din finanţările sale provin de la guvernul american. (http://en.wikipedia.org/wiki/Planned_Parenthood)


Traducere de Cristina Niculae

Ana Bendaras: De ce copiii concepuți în urma unui viol nu trebuie avortați

joi, 1 noiembrie 2012

| | | 0 comments

Atunci când se discută despre avort, adesea este invocat avortul în caz de viol. Deși doar 1% dintre avorturi sunt făcute pe motivul că mama a fost violată, această situație este folosită pentru a promova insistent avortul ca fiind benefic în general. În aceste 1% din cazuri,  dacă mama trebuie ajutată să depășească trauma, iar tatăl trebui pedepsit pentru ceea ce a făcut, cu ce drept este luată viața copilului, nevinovat cu nimic?

Ana Bendaras, o tânără de la organizația Live Action, explică într-un clip scurt de ce este falsă una dintre lozincile cele mai des întâlnite ale celor care sprijină avortul: ”copilul conceput în urma unul viol trebuie avortat”.

Textul clipului este următorul:

”- Bună, sunt Ana Benderas de la Live Action.

- Ai auzit vreodată pe cineva zicând: "Cred că avortul este rău, cu excepția cazurilor de viol"?

- Poate părea ca are un sens, prin prisma laturii emoționale... dar hai să ne gândim puțin mai adânc la asta...

- Cred că este important să știm de ce acea persoana crede că avortul este rău în toate celelalte cazuri.

- Despre cele mai multe situații ți se va spune: "Pentru că avortul ucide o ființă nevinovată, pentru că ucide un copil."

- Atunci de ce nu este la fel de rău să ucizi un copil care a fost conceput într-un viol?

- Este viața lui mai puțin valoroasă?

- Nu este corect să condamnăm copilul la moarte pentru greșelile tatălui său.

- Avortul este rău pentru că ucide în mod intenționat ființe umane nevinovate a căror viață este valoroasă - indiferent de cum au fost concepute...

- Este motivul pentru care sunt "pentru-viață".

- Sper să te gândești la asta.”

Ultimele cuvinte care apar în clip reprezintă domeniile vieții pe care le neagă cei care susțin avortul copilului doar pe motivul că a fost conceput în urma unui viol: viața, rațiunea, logica, datoria, știința, adevărul, virtutea, sănătatea, drepturile omului, iubirea. Cel ce crede în aceste valorile nu poate fi de acord cu uciderea unui copil pe motiv că a fost conceput în urma unui viol pentru că:
Viața ne spune că avortul ucide un copil fără apărare;

Rațiunea ne arată că acest copil nu este vinovat cu nimic;

Logica ne arată că este profund greșit să ucizi un om pentru că tatăl său a făcut un rău;

Datoria față de ceilalți îndeamnă societatea să ajute victimele, nu să le ucidă;


Care dintre acești doi copii au fost concepuți în urma unui viol?


Merit pedeapsa cu moartea? Am fost concepută în urma unui viol. Rebecca.

Știința spune că nu se poate deosebi prin nimic un copil dorit de un copil conceput în urma unui viol;

Adevărul atestă că uciderea unui nevinovat nu poate fi niciodată de folos;

Virtutea presupune tăria de a rezolva corect orice situație dificilă, nu de a abandona binele;

Sănătatea este alterată prin avort, căci pentru copil avortul înseamnă moartea sa, iar pentru mamă avortul alterează starea de sănătate, atât fizică, avorturile fiind, de exemplu, factori de risc pentru cancer ovarian, cancer la sân, hemoragii mortale, naștere prematură, infertilitate etc., cât și psihică, avortul favorizând tulburările psihice, inclusiv depresia cu tendințe suicidare;

Drepturile naturale ale omului se sprijină pe dreptul la viață: toți oamenii au dreptul la viață, inclusiv cei concepuți în urma unui viol;

Ryan Bomberger, conceput în urma unui viol, împreună cu copiii săi, unii dintre ei adoptați

Rebecca Kiessling, ”concepută în urma unui viol, născută pentru dragoste”

Iubirea, căci mama și societatea îl pot și trebuie să-l iubească pe cel care, fără voia lui, a fost conceput în împrejurări neplăcute pentru mamă, împrejurări condamnate de lege.

Clipul nu vorbește despre mamă, dar nici din perspectiva ei situația nu este de nedepășit. Pe de o parte, sunt mame care au depășit trauma violului și au putut să iubească și să crească fiii sau fiicele fără să fie afectate de împrejurările concepției lor. Pe de altă parte, dacă nu poate depăși trauma violului, mama are oricând posibilitatea să dea copilul spre adopție.

Întotdeauna există soluții pentru viață, pe când avortul niciodată nu este o soluție, ci de fiecare dată un eșec!

Sursă: Live Action