Mărturii despre adopţii- Povestea lui Molly / Adopţia, o alegere nobilă

După o aventură de o noapte, Molly descoperă că a rămas însărcinată. Încă din start exclude posibilitatea avortului. Oferă copilul spre adopţie, chiar dacă această decizie nu a fost uşor de luat. Dar consideră că altfel nu ar fi putut trăi cu conştiinţa împăcată. Nu este uşor să te desparţi de copilul tău, dar este mult mai uşor decât să trăieşti cu gândul că i-ai luat viaţa.

Părinţii mei erau la circ când m-am născut eu

Marissa Cope

21 noiembrie 2012 (LifeSiteNews.com) - Părinţii mei erau la circ când m-am născut eu. Sunt sigură că se distrau foarte bine serbând aniversarea de şase ani a fratelui meu, dar eu eram la spital, tocmai mă năşteam.

Am fost adoptată la naştere.

Totul a fost aranjat înainte să mă nasc şi, când aveam doar cinci zile, fratele meu Jeremy m-a luat în braţe, împreună cu asistentul social, ca să mă prezinte părinţilor şi să mă ducă acasă. Aveam părul ţepos şi am fost născută cu forcepsul, care pe moment mi-a atins un nerv, astfel că gura mea atârna pe o parte şi aveam un zâmbet strâmb. Dar când fratele meu m-a luat în braţele sale de şase ani, m-a prezentat părinţilor şi a zis, "Nu-i aşa că-i drăguţă? Nu-i aşa că seamănă cu mine?!"

Sunt momente în care Dumnezeu intervine în vieţile noastre într-un mod aproape flagrant. El întrerupe ordinea logică a lucrurilor şi întoarce totul invers în cel mai bun mod posibil. În cazul meu, El m-a luat de pe poziţia unei sarcini nedorite la cea de "copil ales", după care se topeau toţi, într-o familie unde am primit o iubire nemărginită.

Şi aici se vede lucrarea Evangheliei - lucrurile se derulau într-o direcţie dar Dumnezeu a intervenit şi a schimbat totul, nu pentru că aş fi meritat eu ceva - aşa cum eram - un bebeluş cu faţa strâmbă şi cu capul ţuguiat - ci pentru că El este Dumnezeu bun şi atotputernic.

Pe măsură ce am crescut am început să semăn incredibil de mult la înfăţişare cu familia mea, şi încă o dată văd aici lucrarea Evangheliei. Este exact ce face Dumnezeu când ne adoptă în familia Sa. Hristos a venit ca să ne salveze şi să ne ducă la Tatăl, şi când Iisus, fratele nostru mai mare, ne prezintă Tatălui Său El zice, "Nu-i aşa că e drăguţă, nu-i aşa că seamănă cu mine?"  Tatăl nostru care ne iubeşte şi ne acceptă pentru ceea ce a făcut Hristos în numele nostru, are grijă ca noi să creştem în slava Sa astfel încât să semănăm cu fratele nostru mai mare.

Această temă a adopţiei a devenit parte din viaţa mea profesională de zi cu zi. Deoarece au am fost adoptată, am crezut întotdeauna că am supravieţuit ca prin urechile acului, pentru că părinţii mei biologici s-au gândit probabil la varianta de a întrerupe sarcina.

Pe măsură ce am aflat mai mult despre condiţiile în care apar multe sarcini nedorite şi despre natura aparent fără ieşire a multora din acele situaţii, am simţit chemarea să împărtăşesc femeilor alternative de ieşire din astfel de situaţii. Dumnezeu mi-a oferit cu încredere ocazia să fac exact acest lucru prin activitatea mea de la Heroic Media.

M-am născut într-un moment ce se poate să fi părut o situaţie fără ieşire, dar mila lui Dumnezeu le-a dat părinţilor mei biologici curajul de a mă naşte şi de a-mi oferi o viaţă definită prin speranţă. Aş vrea ca şi alţi oameni să vadă imaginea mântuirii şi speranţei care apare în vieţile noastre ale tuturor - adoptaţi fiind de Dumnezeu prin Hristos.

Traducerea si adaptarea: Cristina Lazăr

.

Sursa: LifeSiteNews

Am ales viața… dar am fost tentată să nu o aleg

Povestirea naşterii lui Jeremiah, al treilea copil al lui Lauren Collins, este încheierea fericită a situaţiei multor tinere – însărcinate şi necăsătorite. Odată ce se află în această situație, nu ajută cu nimic să li se face morală. Ele au nevoie să fie sprijinite, cu toată dragostea şi cu toată puterea, pentru a face faţă dificultăţii situaţiei. Gândul rău, frica, se năpustesc cu o forță teribilă. Cei credincioşi înțeleg că această forță este dată de ura demonilor față de oameni. Dar şi cei care nu înțeleg aceasta pot vedea cât de mare este frământarea unei mame tinere și singure dacă Lauren a fost atât de aproape avort, deşi era pentru viață din totdeauna. Desigur, binele este totdeauna posibil și doar el este, cu adevărat, o soluție.

11 iulie 2012 (LiveActionNews.org) – La fel ca în cazul majorității femeilor tinere și necăsătorite, am fost îngrozită când am aflat că sunt însărcinată. Nu pentru că nu aveam experiență, căci am două fetițe cu fostul meu soț. Cu prima fetiță am fost însărcinată când aveam 19 ani, dar nici atunci nu am fost speriată așa cum s-a întâmplat de data asta, când l-am născut pe Jeremiah. 

Acum a fost diferit. Cu tatăl primelor două fetițe eram într-o relație, dar cu tatăl lui Jeremiah nu a fost așa. O mulțime de lucruri mă făceau să mă sperii când mă gândeam că am alt copil. Nu aveam serviciu. Locuiam cu părinții. Tatăl lui Jeremiah nu a vrut să aibă nimic de-a face cu noi. Aveam deja doi copii. Era deja dificil să fac față problemelor mele și ale lor și nu îmi imaginam că aș putea face față la al patrulea membru al familiei. Eram foarte agitată la gândul că trebuia să-i spun tatălui meu despre copil, căci știam că o să fie foarte dezamăgit de mine. Mi-a fost teamă că va fi atât de furios încât o să ne dea afară din casă. Din fericire, nu s-a întâmplat așa.

Am simțit că mă pierd și că nu mai pot controla situația. Am fost întotdeauna împotriva avortului, indiferent de motive… dar, nu am de gând să mint, acum mi-a trecut prin minte.

Câteva luni am ținut legătura cu Planned Parenthood [cel mai important furnizor de avorturi din SUA, cu 749 de clinici]. Asta îmi apasă tare conștiința. Nu am spus la nimeni până acum că m-am gândit să fac avort. Îmi este rușine să recunosc asta – că, deși am născut doi copii, în acele momente m-am gândit să neg altuia, tot un copil al meu, dreptul la viață.

Nu am respins total ideea avortului până nu am discutat cu tatăl lui Jeremiah, atunci când eram însărcinată în trei luni. El vorbea despre copil ca și cum ar fi fost un obiect, ceea ce m-a înfuriat foarte tare. Dar mi-am dat seamă că eu făceam la fel! Dar viața copilului nu era un obiect pe care să-l arunci când nu-l mai folosești. Atunci am realizat că ea este neprețuită. Da, am prețuit corect viața lui și mi-am dat seama că nu pot să i-o curm.

M-am gândit la avort deoarece credeam că nu pot să am grijă așa cum trebuie de încă un copil, am discutat cu tata și cu mama mea de-a doua să-l dăm spre adopție. Mama mea de-a doua nu poate să aibă copii. Ea cu tata au crescut un nepot al meu de când era copil și până în prezent, când are 10 ani. Știam că își dorește să crească și alt copil. Ei erau singurii oameni din lume cărora le-aș fi încredințat ceva atât de prețios pentru mine. Am hotărât să ne rugăm pentru asta și să vedem cum decurg lucrurile, căci dacă această ideea e de la Dumnezeu, atunci toate vor merge cum trebuie și toți cei implicați vom avea pace. Am început procedurile de adopție.

Când era în patru luni și jumătate, pur și simplu am simțit clar că eu sunt cea care trebuie să îl cresc pe Jeremiah. Dumnezeu m-a încredințat de asta. Era copilul meu, și trebuia să aibă parte de toată dragostea mea, la fel fetițele, Natalie și Miley. Odată ce am acceptat că port în trupul meu o nouă viață și că sunt, în mod real, mama a trei copii, inima a început să mi se schimbe și m-am simțit din nou fericită.

E adevărat, este încă greu. De-abia reușesc să dorm noaptea, îmi vine să mă iau cu mâinile de cap uneori, dar merită din plin să fac acest efort. Nimic din lume nu poate depăși sentimentul pe care îl ai când îți vezi copiii dormind, ori când aleargă spre tine și te îmbrățișează, când îți zâmbesc sau când îți spun că te iubesc. Toate aceste clipe depășesc cu mult greutățile și problemele la care trebuie să fac față. Sunt atât de recunoscătoare lui Dumnezeu că m-a ales, dintre toate femeile din lume, să cresc acești trei copii minunați! Mi i-a încredințat mie și am de gând să fac tot ce știu că ar face cea mai bună mamă.

Mă cheamă Lauren Collins și am ales viața!

Comentarii:

Făceam parte din forța navală americană staționată în Misawa, Japonia, și duceam o viață promiscuă. Am rămas însărcinată și primul lucru pe care mama mi l-a spus a fost să avortez. Avortul în Japonia e la fel de banal ca luatul unei aspirine. Am refuzat și astăzi am un fiu de 27 de ani, pe care îl cheamă Robert, și pe care îl iubesc din toată inima. (Xnavy8185)

Și eu am ales viața. Eram alcoolică în acea vreme. Aveam deja 4 copii și nu știam dacă o să mai fiu împreună cu bărbatul cu care eram atunci. Am spus: ”Doamne, dacă m-ai adus aici, Tu ești puternic să mă scoți, scoate-mă!” Asta a fost acum 29 de ani. La centrul de dezalcoolizare, în capelă, am întâlnit pe cineva cu care m-am căsătorit și care a adoptat copilul. Împreună am mai avut încă două fete după aceea. Încredere și încredințare – acesta este credința. (Doulafortheunborn)

Sunt atât de bucuroasă că am citit această postare! Și eu am ales viața. Am rămas însărcinată într-o perioadă foarte grea, tatăl copilului nu a vrut să aibă nimic de-a face cu mine sau cu copilul și am apelat la sprijinul familiei mele. E foarte greu, dar fiecare zi merită! (Coloradochick07)

Merită. Nu îmi pot imagina viața fără el… fără nici unul dintre copiii mei. Fiecare zi este o luptă cu grija pentru plata facturilor, a mâncării, a găsirii unui serviciu, dar când ei mă văd încruntată, atunci vin, mă iau în brațe și îmi spun ”E bine, mamă”… sunt momentele care fac să merite tot efortul. Sunt atât de bucuroasă că nu am dat înapoi în lupta cu diavolul, căci chiar el era cel care m-a ispitit. Dacă ar fi câștigat această luptă, nici nu pot să mă gândesc ce ar fi fost viața mea, din punct de vedere al legăturii cu Dumnezeu.  Slavă Domnului că am ales viața. Și sunt foarte mândră de toate mămicile care aleg și ele viața! (LC)

Aceste întâmplări sunt minunate… Sunt bucuroasă că ați ales viața pentru copiii voștri. Timpurile pot fi grele, și poate uneori vi se va părea că nu mai puteți face față, dar Dumnezeu vă va povățui cum să treceți prin toate. Sprijiniți-vă pe El și El vă va izbăvi din toate. Îi mulțumesc că nu a lăsat egoismul meu să câștige, pentru că știu că de fiecare dată când mă uit la ceilalți doi copii ai mei m-aș urî dacă nu aș fi permis fratelui lor să trăiască. Dumnezeu să vă binecuvinteze! (Lauren Taylor Smart)

Notă: Materialul scris de Lauren Collins a fost postat de către Amy Ford, o colaboratoare a organizației Live Action. Amy Ford este cofondatoare și președintă a organizației Embrace Grace, care are ca scop să ofere sprijin emoțional, material și spiritual pentru fetele necăsătorite care sunt însărcinate fără a fi dorit acesta. Organizația se concentrează în oferirea de asistență către diferitelor culte din SUA pentru a fi un loc spre care tinerele însărcinate se pot îndrepta imediat ce află că sunt însărcinate, cu încredere și fără teama că vor fi judecate, și nu ultimul loc unde ele ajung, datorită sentimentului rușinii și al vinovăției.

 

Amy, așa cum se prezintă ea: o soție iubitoare și ca o mamă iubitoare a ”grădiniței” de patru copii ai lor.

Sursă: Live Action

Gary Graham: Dreptul femeii de a alege… moartea copilului ei

Actorul Gary Graham, cunoscut în România mai ales pentru rolul său din serialul Star Trek, unul dintre idolii adolescenţilor anilor ’80, a spus la începutul lui 2009 ceea ce puţine persoane publice au curajul să spună: avortul este crimă!

Mărturia lui este importantă nu numai pentru adevărul ei, ci și pentru drumul personal al autorului. În primul caz când i-a spus celei care îi purta copilul în pântece să facă avort, dacă i-ai fi zis că avortul este o crimă „aș fi murit cu tine de gât… Cum îți permiți? Ce știi tu nenorocitule?” Cu o luciditate necruțătoare, el arată promiscuitatea în care a trăit, cu un număr de șapte amante concomitent, responsabil de cel puțin trei avorturi. Toate acestea pentru satisfacerea egoismului prin plăcere.

Și în România există persoane, celebre sau obișnuite, care au fost amăgite că avortul nu este uciderea unui copil, ci un drept al mamei. Dacă vor să îi ajute pe alții, drumul mărturisirii greșelii care ajută pe cei care încă nu știu care este adevărul a fost deschis. 

Cu cât mai mulți vor atenționa asupra adevărului că avortul ucide un copil, cu atât mai mulți vor fi cei care îl vor cunoaște, cu atât mai mulți copii vor fi salvați de la moarte, cu atât mai multe mame și mai mulți tați vor fi salvați de la o greşeală gravă şi o traumă gravă greu de vindecat.

Gary Graham

Am de gând să spun ceea ce milioane de oameni au conştientizat deja în mintea lor şi alte milioane, mai multe, o ştiu în adâncul sufletului, dar nu vor nici măcar să conştientizeze, darămite să o simtă. Mă vor detesta pentru ceea ce am să spun, mă vor urî. Şi cu toate acestea, tot am s-o spun: avortul este crimă!

În anii ’60–’70 făceam parte cu mândrie din generaţia păcii. Hipioţi cu părul lung, amorezaţi de rock, festivaluri muzicale, pace, nu război... Stai! Da’ eu sunt la colegiu. Sunt pe ultima sută de metri, gata să mă azvârl în lumea afacerilor. O să ajung un ratat scrobit, undeva, într-un birou anost, când, de fapt, mie nu-mi stă capul decât la chefuri. Adică... ăăă, vreau să salvez lumea! Cu droguri, sex şi rock’n’roll. Bine, mă, rog, n-avem încă un plan bine pus la punct... dar asta ne preocupă acum?

Gata cu amintirile. De-a lungul vieţii am întors problema asta pe toate părţile, şi pur şi simplu nu pot ceda logicii. Fetusul pe care femeia însărcinată îl poartă în ea, indiferent de perioada de sarcină, este o fiinţă umană vie, care respiră. Da, respiră – sacul amniotic se formează la 12 zile de la concepţie, iar în al doilea trimestru de sarcină copilul pur şi simplu respiră lichidul amniotic. Nu este o „masă de ţesut încă lipsită de viaţă”. Nu e un neg, nu este o aluniţă, sau o excrescenţă a pielii, o iritaţie, sau un mănunchi de celule lipsite de coordonare. Nu e doar un „fetus”. E un copil. Neformat încă. Aşa cum un bebeluş nu este încă un adult matur şi complet dezvoltat. Este totuşi un copil.

Iar atunci când am lăsat prima dată o fată însărcinată, aş fi murit cu tine de gât dacă îmi spuneai asta. Cum îţi permiţi? Habar n-ai despre ce vorbeşti! Ce ştii tu, nenorocitule?

Ei bine, ştiu. Şi mă declar vinovat. Am determinat trei fete să facă avort şi probabil că au fost mai multe, dar nu ştiu sigur. Iar acum mi se rupe inima. Pentru că în adâncul sufletului m-am convins. Mi-au trebuit ani de zile după ce am comis-o, dar în sfârşit mi s-a arătat Adevărul. Şi ceea ce mi s-a întâmplat a fost o revelaţie spirituală. S-a întâmplat pur şi simplu... Am avut o revelaţie dureroasă, care m-a îngenuncheat şi m-a făcut să plâng când am înţeles ce înseamnă de fapt pentru un bărbat să fie cu o femeie, pentru ce a creat Dumnezeu dragostea trupească şi ce înseamnă avortul.

Până în secunda aceea, fusesem sută la sută „pro alegere”. Eram convins de toată chestia cu „drepturile femeilor”, eram de acord cu „dreptul constituţional al femeii la libera alegere” şi n-aveam nimic împotrivă.

Un timp am fost un adevărat Casanova. Aveam vreo şapte prietene la un moment dat; ca un cocoş între găini. De ce şapte? Habar n-am... Ăsta era stilul meu şi nu eram nici pe departe singurul. Eram mândrele elemente ale generaţiei „flower-power”.

Am auzit tot felul de dispute pe marginea faptului că fetusul nu e un copil pentru că nu poate supravieţui în afara uterului. Dar ce zici de un copil de trei zile? Sau chiar de unul de două săptămâni? Dacă-l pui jos, pe podea, şi-l laşi acolo, o să poată supravieţui de unul singur? Sau o să moară? Şi-atunci cum determini exact dacă este copil sau nu? Totul se reduce la un singur lucru: când începe viaţa? Când e copil? În momentul concepţiei? În primul trimestru de sarcină? În al treilea? Fix din momentul naşterii? Când i se taie cordonul ombilical? Două săptămâni mai târziu? Când? Fii foarte atent, căci odată ce tragi linie şi spui: de-acum e fiinţă umană, ai pierdut bătălia. Pentru că e arbitrar. Azi este copil, dar ieri era încă o grămadă de celule... un fel de adunătură de nimic cu care poţi să faci ce vrei, fără nicio problemă. Dar s-au născut copii prematur, în al doilea trimestru de sarcină, şi au trăit. Se întâmplă des.

Aşa că vă rog să-mi spuneţi, cum vine asta, să iei un copil, să-l scoţi tot, mai puţin capul, după care să-i bagi un tub în cap şi să-i tragi şi creierii afară? Cum se cheamă asta altfel decât crimă? Pentru că „asta” se întâmplă în cazul avorturilor prin dilatare, care sunt destul de frecvente.

Iar noi, ca naţiune, ca popor, n-avem nicio problemă?

Înţeleg ura celor cărora le amintesc acest lucru. Realitatea poate fi înfricoşătoare. Actul în sine e cumplit şi mult mai tragic când te gândeşti la numărul de copii de care se dispune astfel în fiecare zi. Bunăvoinţa cu care tolerăm un atare holocaust spune enorm de mult despre felul în care a fost abrutizată toată cultura noastră. Despre cât de puţin a ajuns să valoreze viaţa. Acel fetus incomod poate fi îndepărtat chirurgical, rupt din uter şi aruncat la gunoi ca orice altceva. Problema s-a rezolvat, iar mama se poate întoarce iar la viaţa ei egocentrică. Însă rănile din sufletul acelei femei nu se vor vindeca niciodată complet. Eu sunt bărbat, şi mai am încă rănile mele.

Ni se spune să facem sex ori de câte ori simţim nevoia. Se împart prezervative încă din gimnaziu. Promiscuitatea nu e doar îngăduită, este, practic, încurajată.

Poate să-mi spună cineva cum a ajuns Scott Peterson să fie acuzat de crimă dublă – pentru soţia şi fiul său nenăscut – şi un doctor care face cam acelaşi lucru într-o clinică, nu? Explicaţi-mi şi mie: de ce e crimă într-un caz şi un lucru absolut acceptabil în celălalt? Ilogic până-n pânzele albe!

„Hei! E trupul meu. Am dreptul să fac ce vreau cu corpul meu!” Ei bine, n-ai! N-ai legal dreptul să te prostituezi (doar în Nevada poţi). N-ai dreptul să ucizi.

Hai să fim sinceri. De câte ori auzi fraza „dreptul femeii de a hotărî”, completează în gând cu „să-şi omoare copilul”. Despre asta vorbim. Despre dreptul femeii de a-şi ucide copilul.

Dar cum e în cazurile extreme, de incest, viol, malformaţii grave? Hei, nu le ştiu chiar pe toate! Asta este o chestie dură. Dar şi aşa, ar trebui să fie şi o altă variantă, nu doar avortul. Acum îmi vine în minte doar adopţia. Având în vedere că sunt mii de cupluri în lume care nu pot avea copii, n-ar fi mai corect să laşi copilul să se nască, şi, dacă nu-l vrei, să laşi o familie să-l adopte?

Avortul opreşte o inimă care bate

Am văzut ecografia fiicei mele, la doar patru săptămâni. N-am văzut decât o formă cilindrică, micuţă, cam cât unghia de la degetul mic, care pulsa. Fiecare pulsaţie era o bătaie de inimă. Da, de inimă de-abia formată; celulele încă se împărţeau după funcţia viitoare, dar inimioara ei deja bătea. Mi-au dat lacrimile. Mi-am dat seama că eram martorul unui miracol. Miracolul vieţii. Atunci am înţeles că încă de la contopirea primelor două celule, şi de la prima diviziune, miracolul constă tocmai în strădania aceea încăpăţânată ca, în ciuda a tot şi a toate, până la urmă să se facă din ele o fiinţă umană.

Nu vă ţin predici. Vă spun doar că am ajuns să ştiu şi să ştiu că ştiu. Un fetus nenăscut este un copil în formare... şi să pui capăt prematur acelei vieţi înseamnă să comiţi o crimă.

Tare mi-aş fi dorit să fi fost la fel de convins de asta cu mult timp în urmă... pe vremea când nu mă interesa decât confortul meu zilnic. Dar n-am vrut să ştiu, n-am vrut să mă gândesc la asta. Era prea incomod. Ce ironie! Tocmai „generaţia dragostei” să dea naştere unui lucru atât de odios, acceptat de cultura noastră, precum avortul.

Dumnezeu să aibă milă de noi.

Sursă: Revista Cuvinte către tineri
Prelucrare după: Star Trek Actor Who Paid for Three Abortions Now Condemns Woman’s “Right to Choose…to Kill Her Bab

Original: FLASHPOINT! A WOMAN'S RIGHT TO CHOOSE

Star Trek Actor Who Paid for Three Abortions Now Condemns Woman’s “Right to Choose…to Kill Her Baby

BY LIFESITENEWS.COM

Mon Feb 02, 2009

By Kathleen Gilbert

LOS ANGELES, February 2, 2009 (LifeSiteNews.com) - Actor Gary Graham knew that by writing about his personal experience and rejection of abortion, he would be incurring the ire of not a few among the Hollywood elite.

Yet a blog column posted last Tuesday by the seasoned actor, known most recently for his roles as Ambassador Soval in the TV series "Star Trek: Enterprise" and Capt. Ingles on "J.A.G.", took an unflinching look at truths almost entirely ignored by those in the Hollywood establishment.

"I’m going to say what millions know in the front of their brains, and many, many more millions know in the depths of their hearts … but won’t allow themselves to think it, much less feel it," wrote Graham.  "And believe me, I know I’ll be hated for saying it, I’ll be hated by people who don’t know me, have never worked with me, have never golfed with me, had a drink with me.

"I’m going to say it anyway: Abortion is murder."

Graham described the irresponsibility of his youth that made abortion the convenient option for a drug-fueled, “free-love” lifestyle. He confessed to having paid for multiple abortions for girlfriends, observing that abortion “sure took the pressure off of me, a guy, interested in sex who had been raised in the era of, ‘Hey, you get a girl pregnant, you marry her!’” But then, he says, a "spiritual awakening" brought him to a "tearful epiphany of what it meant for a man to be with a woman, what sex was really designed for by our Creator and … what abortion is.

"I truly wish that I had had this conviction way back when…when I was only concerned about my selfish convenience of the day," wrote Graham.  "But I didn’t want to know, I didn’t want to think about it. It was inconvenient to think about it."

He noted that the widespread acceptance of abortion "says volumes of how our entire culture has been coarsened," and "How life itself has been cheapened.”

"We are told to have sex any time we feel the urge.  Condoms are handed out in grade schools. Promiscuity is not only condoned, it’s tacitly encouraged ... But if you should get pregnant and it’s just not a ‘convenient’ time for you, don’t worry, there are Family Planning Services. ... That inconvenient fetus can be surgically ripped from its uterine moorings, ground up and tossed into the trash like so much garbage.

"Problem solved, and the mother can resume her egocentric lifestyle.  But the scars on that woman’s soul will never quite heal. I’m a man, but I’ve got them on mine."

Responding to those who call for abortion to be "legal but rare," Graham asked, "Why rare?

"What’s wrong with abortion, that you think it should be a rare occurrence? I’ve had moles removed from my skin. Doctors don’t tell us that a mole removal should be rare. So what’s with this ‘rare’ business? Or is it a tacit agreement that abortion … is plain wrong?

"Try this exercise: Every time you hear someone use the phrase ‘…a woman’s right to choose…’ mentally complete the phrase with the following words – ‘…to kill her baby.’  That’s what the argument’s about.  A woman’s right to kill her baby."

Sursă: Star Trek Actor Who Paid for Three Abortions Now Condemns Woman’s “Right to Choose…to Kill Her Bab

Original: FLASHPOINT! A WOMAN'S RIGHT TO CHOOSE