Studiu: Consumul de droguri de şapte ori mai ridicat în rândul homosexualilor

Potrivit unui studiu realizat de Fundația Lesbienelor și Homosexualilor (LGF) și Universitatea din Lancashire, homosexualii, lesbienele şi bisexualii sunt de 7 ori mai susceptibili la consumul drogurilor ilegale decât populația generală, cu 1 din 5 persoane interogate indicând semnele unei dependențe de droguri sau alcool. Studiul s-a desfăşurat pe o perioadă de doi ani, pe un eșantion de 4.000 de persoane din Anglia.

Rezultatele studiului au arătat că mai mult de o treime dintre persoanele din categoria LGBT au consumat cel puțin un drog ilegal în decursul ultimei luni, comparativ cu doar 5% din totalul populației care au declarat acelaşi lucru, conform Anchetei Criminologice pentru Anglia și Țara Galilor (CSEW).

Substanțele cel mai des utilizate de către cei intervievați sunt droguri consumate de obicei la petreceri, precum canabis și așa-numitele „poppers”, urmate de cocaină, ecstasy, ketamină și amfetamină. Subiecții intervievaţi sunt de 10 ori mai susceptibili să fi utilizat cocaină în ultimele luni decât totalul populației, și de 13 ori mai susceptibili să fi folosit ketamină. Consumul de heroină a fost comparabil în cadrul celor două populații, iar consumul de cocaină s-a dovedit a fi din nou mai ridicat în rândurile comunității gay.

David Stuard, manager în educație, training și mobilizare la London Friend, singurul serviciu de asistență în consumul de alcool și droguri din Marea Britanie care vizează comunitatea LGBT, afirmă că sentimentele de „respingere” și „frică”, dar și cele de „rușine privind sexul” ar putea fi factori cauzatori ai abuzului de substanțe narcotice.

Cercetarea, realizată la parade și prin intermediul anchetelor poștale și online, a analizat o categorie de vârstă mai tânără decât Ancheta Criminologică pentru Anglia și Țara Galilor (CSEW), dar politica Fundației Lesbienelor și Homosexualilor (LGF) și coordonatorul cercetării, Heather Williams, au calificat cifrele ca fiind „izbitoare”. Ea a adăugat: „Acesta ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru persoanele care lucrează cu comunitatea, dar și pentru politica factorilor de decizie privind serviciile la nivel local și național”.

În timp ce nivelul consumului de droguri la populația generală tinde să scadă odată cu vârsta, cercetarea a constatat faptul că aproape la fel de multe persoane lesbiene, homosexuale și bisexuale cu vârste cuprinse între 36 și 40 de ani consumă droguri ca și lesbienele, homosexualii și bisexualii mai tineri.

Sursă: Ştiri pentru viaţă

Traducere: Irina Burcă

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

Fii împotriva curentului: naşte copii!

Un articol excepţional din The Federalist mi-a mers drept la inimă. „Fecundofobia: frica de copii şi femei fertile” este mai mult decât titlul acelui articol; este, de asemenea, tema primilor 20 şi ceva de ani ai vieţii mele.

Sunt aici ca să vă spun că fecundofobia este universală. Am fost martoră şi am participat la aceasta aproape întreaga mea viaţă.

Lucrurile stau în felul următor: mi-am dorit copii de când eram destul de tânără. Dar nu recunoşteam – cu siguranţă nu altora, şi nici măcar mie însămi.

A avea copii era sinonim cu a renunţa, a te conforma, a fi părăsit, a nu avea iniţiativa, a nu dori o viaţă interesantă, a deveni parte a problemei şi a nu avea altceva mai bun de făcut. Niciuna din prietenele mele apropiate nu admiteau că vor copii. În mod tacit se subînţelegea că, dacă vom fi vreodată însărcinate, va fi ceva accidental şi va trebui să decidem dacă vom face un avort sau nu.

În perioada când sufeream şi eu de fecundofobie, obişnuiam să spun ceva de genul: „ Hei, am văzut-o pe (o fată anume pe care o cunoşteam din liceu) la magazin; avea vreo trei copii…” Reacţiile variau de la a da din cap dezaprobator, la strigăte precum: „ Închideţi fabrica!” Cu toţii eram de acord cu tristul fapt că acea fată a ales să nu facă nimic important cu viaţa ei, în loc să continue să facă ceea ce făceam noi, lucru care, la momentul respectiv, era să fumăm iarbă. (Ironia a trecut neobservată complet. Din cauza ierbii.)

Mi-am suprimat dorinţa de a avea copii de cele mai multe ori. Uneori, de obicei când consumam alcool, această dorinţă reieşea la suprafaţă şi spuneam cuiva. Odată, după o sticlă de vin roşu, am încercat să-mi conving un prieten să semneze un contract, scris pe un şerveţel, că mă va ajuta să am un copil pe care îl voi creşte singură, fără ca el să aibă vreo obligaţie. A refuzat, pentru că era treaz şi nicidecum idiot. Îi voi fi recunoscătoare pentru totdeauna pentru asta.

De-abia la vârsta de 28 de ani, când am devenit catolică, am început să recunosc şi să admit în mod deschis că vreau copii. Apoi a mai durat până la 33 de ani să găsesc şi să mă căsătoresc cu bărbatul potrivit, iar acum, cu un an mai târziu şi după o sarcină pierdută, încă nu am copii. Dar cel puţin am curajul necesar să-mi recunosc dorinţa (complet naturală şi deloc ruşinoasă) de a procrea.

Pentru că este natural. Şi este bine. Sfânta Scriptură numeşte copiii o binecuvântare. Şi chiar dacă nu prea eşti „cu religia”, e un fapt recunoscut că, un declin în raţa fertilităţii nu este un lucru deloc bun pentru noi, ca societate sau ca specie.

Adevărul este că, fecundofobii de serviciu vor să credem că, astăzi, „copii” se traduce prin dezastru – suprapopulare, supraaglomeraţii, foamete, ajutor! Aah! – pentru că îi ajută să avanseze cu agenda lor, adică să obţină mai multe voturi, adică mai mulţi bani şi mai multă putere.

Cine poate să conteste acest lucru? Credeţi că afacerea Planned Parenthood ar avea o atât de mare amploare – cu ajutorul banilor plătitorilor de taxe – dacă toţi am crede că, într-adevăr, copiii sunt o binecuvântare şi că o fertilitate bună este în folosul nostru, ca oameni sau ca şi cultură?

Aşa credeam şi eu.

Este timpul să ne depăşim fricile iraţionale şi să trecem peste aversiunea faţă de copii şi de mamele acestora. Este timpul să încetăm să ne uităm de sus la oamenii care doresc să aibă familii numeroase, şi să ne amintim că, odată, eram înţelepţi să consideram astfel de familii, norocoase. Ce se poate face în mod personal pentru a combate răspândirea fecundofobiei? 

Fiţi împotriva curentului: naşteţi copii!

Sursă: LiveActionNews

 Traducere : Paula Ciobanu

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

Jucătorul creştin, star al echipei New York Giants, cunoscut drept „Black Tim Tebow”, relatează unei reviste despre mândria de a fi virgin la vârsta de 24 de ani.

New York, 23 septembrie 2013 (LifeSiteNews.com) – Este posibil ca iubitorii creştini ai fotbalului american care îl admirau pe Tim Tebow pentru comportamentul său exemplar şi deschiderea cu privire la credinţă să fi fost dezamăgiţi de plecarea sa din sport, însă aceştia se poate să fi găsit un înlocuitor în persoana Prinţului Amukamara.

Amukamara, al cărui nume este, de fapt, un titlu – tatăl său fiind şeful unui sat Nigerian, iar el următorul în ierarhie – are rolul de jucător în defensivă (cornerback) în echipa New York Giants. El şi-a ajutat echipa să câştige, ca şi jucător începător, campionatul Super Bowl din anul 2012. 

Creştinul în vârstă de 24 de ani dezvăluie în mod public revistei Muscle and Fitness, ediţia din Octombrie, că nu numai că nu a gustat vreodată alcoolul, dar este încă virgin şi plănuieşte să rămână astfel până ce se căsătoreşte cu logodnica sa, Pilar Davis, la începutul anului viitor. El atribuie atât abstinenţa faţă de alcool, cât şi cea faţă de sex, educaţiei sale în stil catolic şi credinţei sale creştine, iar glumele făcute la adresa vieţii sale personale nepătate, împreună cu tendinţa de a îngenunchia şi a se ruga pe terenul de fotbal, i- a făcut că unii să îl numească „Tim Tebow de culoare”.

„Tim Tebow a dezvăluit în mod public că era virgin”, a afirmat reporterul Matt Tuthill. „Tu eşti? Eşti dispus să vorbeşti despre asta?”

„Da, sunt virgin,” a răspuns Amukamara.  „Nu îmi este ruşine să spun asta.”

„Am fost crescut în credinţa catolică,” a afirmat Amukamara, „şi totul a pornit de la asta. Mă gândeam: «Dacă fac asta, poate ajung în Rai», aşa că am spus nu băuturii, sexului şi tuturor lucrurilor majore. Pe măsură ce am crescut, am realizat că nu despre asta era vorba. Este vorba de a avea o legătură cu Iisus. Nu este vorba despre «Nu fă asta. Nu fă aialaltă.» Totuşi, este vorba de unul din acele lucruri pe care nu le-am făcut, pentru că nu văd niciun beneficiu în a-l face.”

Amukamara i-a explicat lui Tuthill că el crede că este mai uşor să eviţi tentaţia decât să suporţi eventualele consecinţe. „Mereu citim despre oameni care sunt surprinşi la volan în stare de ebrietate”, a spus el. „Multe lucruri rele se întâmplă din cauza alcoolului şi apar în ziar, deci dacă nu beau, îmi fac mie, echipei mele, şi familiei mele un mare bine.”

„Dacă nu bei şi nu faci sex”, l-a întrebat Tuthill, „cum reuşeşti să te descarci cât de cât?”

 „De exemplu, îmi place să ies în oraş,” a răspuns Amukamara. „Îmi place să dansez, şi mă «îmbăt» cu bună dispoziţie a celorlalţi. Dacă cineva se simte bine, asta mă face să mă distrez mai mult, deşi nu este nevoie ca toţi cei din jur să se bucure pentru mine, pentru ca eu să fiu fericit, dacă înţelegeţi ce vreau să spun.” 

Amukamara şi-a întâlnit actuala logodnică într-un club, după victoria împotriva echipei Green Bay Packers în etapele playoff din 2012.

„Pur şi simplu m-am simţit atras de ea”, acesta i-a spus lui Tuthill. „Stătea lângă bar. Am întrebat-o: «Aştepţi pe cineva?» Iar ea a răspuns: «Da». Aşa că nu am ştiut ce altceva să mai spun după aceea, şi am început să mă îndepărtez.”

Totul se putea termina acolo, dacă nu interveneau coechipierii săi, care „m-au făcut să mă întorc”, a adăugat Amukamara. „Ei ziceau ceva de genul: «Du-te spune-i ceva!» Şi mă aclamau. Ea a crezut că noi eram scandalagii şi beţi şi nu ne-a băgat în seamă. Apoi, mai târziu, îl aşteptăm pe Ahmad, iar ea a venit lângă mine şi am început să conversăm. I-am cerut adresa de e-mail, pentru că, atunci când cineva îţi cere numărul de telefon, ar fi ceva prea personal şi poate că nu ai dori să îl dai. Dar dacă ceri adresa de e-mail, o vei primi. Am avut dreptate.”

Amukamara a afirmat că i-a spus lui Davis că s-ar putea să guste prima oară alcool la petrecerea burlacilor ce urmează să fie organizată, dar nu este întru totul decis.

Deci, ce părere au coechipierii lui Amukamara despre comportamentul său anti-alcool şi cast? 

„Când am auzit prima oară, am zis «Wow»”, declară Jayron Hosley, jucător în defensivă, pentru New York Post. „Însă fiecare provine de altundeva. Nu suntem la fel... El are motivele lui pentru care o face, este ceva în care crede, ceva ce el crede că i se potriveşte. Eu respect acest lucru.”

Hosley a adăugat: „Există mai mulţi tipi de genul acesta decât credeţi. Publicitatea negativă ocupa prima pagină a ziarelor, dar există o mulţime de băieţi buni care fac multe lucruri măreţe”.

Jucătorul defensiv, Ryan Mundy declară ziarului Post: „Este o reflecţie a ce fel de persoană este el şi a ceea ce crede şi a felului în care acest lucru l-a ajutat să ajungă departe.”

Jucătorul în defensivă Aaron Ross adăugă: „El a fost crescut puţin mai diferit de restul jucătorilor în defensivă, însă asta este ceea ce îl face special. Este ca şi fratele nostru mai mic.”

Însă se pare că angajamentul lui Amukamara de a rămâne pur din punct de vedre sexual l-a transformat în ţinta femeilor promiscue aflate în căutarea unei provocări. Mai multe femei tinere din zona Times Square, New York City au descris ziarului New York Post ce ar fi dispuse să facă pentru a-i răpi fecioria lui Amukamara. 

Dar orice fată ce spera să-l abată pe Amukamara de la calea cea dreaptă vă avea multă bătaie de cap. Amukamara afirmă că, în ceea ce îl priveşte, a fi un creştin adevărat reprezintă chiar o aventură mai mare decât aceea de a câştiga Super Bowl-ul. 

„[Super Bowl, ediţia XLVI] a fost una din cele mai incredibile experienţe din viaţa mea”, a declarat Amukamara pentru Beliefnet anul trecut. „A fost uimitor să particip la aceasta. Însă sentimentul de a fi câştigat Super Bowl-ul s-a evaporat destul de repede. Nu mă gândesc aşa de mult la asta, decât dacă oamenii îmi amintesc. Însă sunt conştient de faptul că sunt creştin în fiecare zi din viaţa mea.”

Amukamara a adăugat: „A fii parte din Trupul lui Hristos este ceva etern. Asta-i pentru totdeauna. Şi să câştigi Super Bowl-ul este ceva măreţ. Nimeni nu îmi poate nega această reuşită. Dar să fii creştin este ceva zilnic şi este lucrul la care mă gândesc cel mai mult.”

Sursă: LifeSiteNews

Traducere de Andreea Dancu

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com  

Sfaturi pentru părinţi (6): Alcoolul consumat în adolescenţă şi tinereţe creste riscul de cancer de sân

Noul studiu, care arată existenţa unei strânse legături între cancerul de sân şi consumul de alcool din tinereţe, le-ar putea face pe adolescente şi pe tinerele femei să renunţe la alcool.

Este pentru prima dată când un studiu analizează efectele alcoolului consumat în perioada cuprinsă între primul ciclu şi prima sarcină dusă până la termen.

Cercetătorii de la Facultatea de Medicină din St. Louis, Universitatea Washington, au constatat că riscul de a dezvolta cancer de sân este cu atât mai mare cu cât creşte cantitatea de alcool pe care o femeie o consumă în perioada cuprinsă între primul ei ciclu şi prima naştere.

"Părinţii ar trebui să-şi educe fetele cu privire la legătura dintre alcool şi  cancerul şi bolile de sân", a declarat unul dintre cercetători, Ying Liu. "Este un lucru important, deoarece această perioadă de timp este foarte critică." Celulele sânului se dezlotă rapid în perioada adolescenţei şi post-adolescenţei, ceea ce le face cu atât mai vulnerabile la acţiunea agenţilor cancerigeni.

Studiul, publicat în Journal of the National Cancer Institute, se bazează pe datele strânse de la 91.005 femei fără antecedente de cancer care au participat la Studiul Sănătăţii Asistentelor Medicale în perioada 1989-2009.

"Potrivit cercetărilor noastre, lecția este foarte clară: Dacă o femeie bea în medie un pahar pe zi în perioada cuprinsă între primul ei ciclu şi prima naştere, riscul ei de a face cancer de sân creşte cu 13%."

În plus, cercetătorii au descoperit că în cazul consumului zilnic de acool are loc o creştere cu 15% a riscului de apariţie a tumorilor benigne care, deşi nu sunt cancerigene, cresc riscul de cancer de sân.

Agenția Internațională de Cercetare a Cancerului consideră deja alcoolul unul din cauzele cancerului de sân la femeile adulte, cu un risc ce creşte până la 7-10% pentru fiecare 10 de grame de alcool consumate zilnic. 

Prelucrare după: Huffingtonpost

Cuvinte pentru tineri (XLVII): Lupta mea dusă cu alcoolul (mărturisire)

Bună! Mă numesc C. și sunt femeie. Da, chiar așa! Alcoolul poate fi o problemă și pentru femei, cu toate că aceste cazuri sunt mai puțin numeroase decât cele ale bărbaților. Povestea mea a început în timp ce eram medic anestezist. Eram căsătorită şi aveam o fetiță. Din cauza problemelor grave de sănătate ale soțului și tatălui meu, dar și a vieții mele profesionale stresante, eram deprimată. Mi s-au prescris niște antidepresive.

Într-o seară, când m-am întors acasă, am vrut să mă relaxez și am băut un porto. Soțul meu nu bea deloc; așadar nu mi-a servit drept model. Dar iată că, seară de seară, subconștient, ”sprijinul” punctual a devenit un obicei. Am trecut la a consuma regulat alcool, dar nu dintr-o plăcere, ci pentru că devenisem clar dependentă. Măream cantitatea puțin câte puțin. În tot acest timp eram și sub efectul antidepresivelor. Medic fiind, eram foarte conștientă de riscurile la care mă supuneam, bând alcool. Dar în fața a ceva ce este mai puternic decât tine, niciun motiv nu este suficient de bun.

Am început să beau și la prânz chiar și tărie (whisky...). Odată cu această cădere, mi-am dat seama de importanța unei vieți echilibrate. Vegheați asupra sănătății vieții voastre: timp liber, relaxare, prietenii, sport, distracții între prieteni, odihnă... în loc să vă ”detașați” sâmbătă seara pentru a vă elibera de stres! Avem impresia greșită că pentru a sărbători și a te bucura, avem nevoie de alcool. Alcoolul ne dezinhibă; avem impresia că ne oferă mai multă încredere în noi, că ne face mai puternici, mai liberi. De fapt, vrem mereu să fim mai bine; nu ne acceptăm așa cum suntem; nu ne acceptăm limitele.

După o perioadă, mi-am zis într-o dimineață: ”De azi, s-a terminat, nu vei mai bea !”, dar alcoolul a fost mai puternic decât mine. Simțeam constant lipsa lui. Eram bine doar atunci când beam un pahar. Este un adevărat drog, un drog periculos mai ales pentru că se poate procura atât de ușor. La mine acasă nu mai găseai alcool, nimeni nu mă putea bănui... Însă era mai puternic decât mine: mergeam la un magazin din cartier și îmi cumpăram o sticlă mică pe care o beam la plecare. Ce rămânea, vărsam..

În mod paradoxal, nu am acceptat niciodată cu adevărat, faptul de a bea și a fi dependentă. Anumite persoane fac asta din plăcere. Savurează fiecare moment. Eu însă, vărsam adesea, după ce consumam alcool, pentru că nu îmi plăcea și pentru că nu mai voiam să beau. Dar era mai puternic decât mine. Sunt persoane dependente fără a fi conștiente de acest lucru. Eu nu eram în această situație; eram foarte conștientă de faptul că îmi făceam familia să sufere; aceasta îmi augmenta durerea. Plângeam, spuneam că nu voi mai face asta, însă nu reușeam.

După 3-4 ani de durere și oroare, i-am spus medicului meu generalist: ”Propune-mi orice, numai să scap din asta!” Mă aflam la capătul puterilor. Am fost trimisă într-un centru de dezintoxicare. Acolo, sevrajul a început. În acel mediu protejat, nu aveam cum să mai consum alcool. Am rămas acolo o lună.

În acest timp, am avut o colegă de cameră care aflase de o asociație care ajuta alcoolicii, Crucea Albastră. Această prietenă mi-a zis înainte să ies din centru: ”Fii atentă! Deși ești pe drumul cel bun, nu te opri, dacă nu vrei să recazi! Du-te la o asociație!” M-am dus și am realizat că acea colegă avea dreptate.

Am mers la toate întâlnirile Crucii Albastre. Acolo am legat relații de prietenie. Când bei, ai un sentiment acut de singurătate. Este foarte reconfortant să realizezi că poți încă avea prieteni. Pe lângă aceste întâlniri, am urmat și o terapie individuală de sprijin. De atunci, am scăpat de această patimă. Nu mai beau o picătură, chiar dacă, atunci când invit prieteni la mine, servesc ”aperitive” și vin (alte persoane preferă să servească sucuri de fructe).

Oricine poate cădea victimă acestei patimi. Nu contează clasa socială. Alcoolul este o adevărată capcană deoarece este insidios, pătrunde în viața ta atunci când nu te aștepți. Și este atât de ușor să cazi, mai ales în zilele noastre, când e în regulă să bei (chiar peste măsură). Un sfat: nu beți mai mult de un pahar atunci când ieșiți în oraș! Nu mai serviți altul; luați în schimb sucuri de fructe. Nu urmați exemplele nefaste ale prietenilor din jur!  

Sursă: atoit2voir

Traducere de Vicki Ciobanu

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

O susţinătoare a avortului propune ca adolescenţii să convieţuiască cu partenerii sexuali în casa părinţilor / Sfaturi pentru părinţi (5)

Multe sfaturi se dau părinților despre cum să-și educe copiii, dar unele dintre ele sunt distrugătoare pentru copiii lor. Mai jos este un astfel de îndemn, a cărui eroare este legată de perspectiva despre viață a autoarei. Ce fel de sfat ar putea să dea cineva care promovează cultura morții?

WASHINGTON, D.C., August 22, 2013 (LifeSiteNews.com)

Într-un articol recent apărut în USA Today, editorialistul Amanda Marcotte (care scrie şi pentru blogul feminist radical Jezebel și blogul pro-avort RH Reality Check), reflectând asupra unui articol din New York Times și asupra luptei ce se dă la nivel legislativ privind educaţia sexuală, susține că părinții ar trebui să accepte și chiar să încurajeze comportamentul sexual al copiilor lor adolescenţi."  

 

"A vă lăsa copii adolescenţi să îşi petreacă nopţile acasă la dumneavoastră împreună cu prietenul sau prietena, sau chiar să le permiteţi să locuiască împreună, este un lucru bun ce îi va scuti de întâlnirile pe furiş”, a declarat ea.

Potrivit lui Marcotte, coabitarea adolescenţilor este o tendință în creștere. „Cum numărul tinerilor ce conviețuiesc este în creştere, părinții ar trebui să accepte acest lucru și să-şi educe copii în această direcţie", a scris ea.

Centrul pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor (CDC), raportează că aproape 10% dintre fetele din SUA au trăit cu un prieten până la vârsta de 18 ani, iar până la vârsta de 20 de ani, deja numărul lor trece de un sfert.

În Olanda, 93% dintre părinţi ar permite copiilor lor adolescenţi să facă sex în casa părintească, declară Marcotte adăugând că: "Deși aceste schimbări ar putea crea un disconfort pentru unii părinţi, dovezile sugerează că este un lucru bun". Coabitarea adolescenţilor reduce numărul căsătoriilor timpurii și ratele de fertilitate, permiţându-le astfel tinerelor să se concentreze asupra carierei lor.

"Cercetătorii Wendy Manning și Jessica Cohen de la Bowling Green State University au descoperit că, pe măsură ce numărul coabitărilor între  adolescenţi a crescut, numărul căsătoriilor dintre adolescenţi a scăzut. Deși este adevărat că în urma unor astfel de concubinaje au apărut şi copii, a vă căsători în adolescență este încă cea mai sigură cale de a avea un copil de la o vârstă foarte fragedă", a scris ea.

Ca argument în favoarea opiniilor ei, aduce declaraţia apărută în tabloidul britanic The Sun în 2011, a actriţei Angelina Jolie, a cărei mamă i-a permis prietenului ei să se mute în casa lor pe când ea avea doar 14 ani.

"A fost cel mai inteligent lucru pe care mama mea l-a putut face, deoarece, în acest fel, nu am mai fost nevoiţi să ne întâlnim în parc", a declarat Jolie. "Am trăit ca un cuplu căsătorit timp de doi ani. Când am împlinit 16 ani, am vrut să devin liberă și să mă concentrez pe muncă".

Dar nu toată lumea este de acord că a-i lăsa pe adolescenţi să locuiască împreună este o soluție bună pentru furtuna hormonală a adolescenţilor.

Jim Denison, reporter la Christian Post, pune la îndoială concluziile lui Marcotte.

"M-am întrebat cât de folositoare a fost pentru Angelina Jolie aceasta coabitare timpurie", a declarat el. "Iată ce spune ea despre un episod din prima sa relație sexuală: “am scos cuţitele (n.n: avea o colecţie de cuţite) şi toată noaptea ne-am atacat unul pe altul. Şi acum am cicatricile de atunci.” Denison a adăugat că Jolie a continuat să aibă o relație nesănătoasă cu al doilea soț al ei, Billy Bob Thornton, mai mare cu aproape 20 de ani, urmată apoi de o relație lesbiană.

Ceea ce Marcotte nu ia însă în consideraţie este numărul mare de cercetări care demonstrează că activitatea sexuală extra-maritală și coabitarea duce nu la sănătate, bogăție și fericire, ci la rate tot mai mari de stres psihologic și de comportamente periculoase.

Un studiu finalizat recent la Universitatea din Carolina de Nord, Chapel Hill, demonstrează că femeile care trăiesc în concubinaj sunt mai predispuse, în comparaţie cu cele căsătorite, la implicarea în relaţii sexuale simultane cu doi sau mai mulți bărbați și mult mai probabil să abuzeze de alcool și droguri.

Progresiștii pot continua să ofere asigurări despre avantajele coabitării și a altor forme de activitate sexuală non-maritală, dar autorii noului studiu nu pot ignora modul în care femeile, în majoritate covârșitoare necăsătorite, divorțate și în concubinaj, ce întrețin relații sexuale cu mai mulți parteneri contribuie la crearea unor "rețele sexuale interconectate, care duc la răspândirea în rândul populaţiei a SIDA și a altor boli cu transmitere sexuală."


Încurajarea părinților în a accepta relaţiile sexuale ale copiilor adolescenţi înainte de căsătorie a fost o temă recurentă a mișcării pro-avort.

Nu este de mirare faptul că Planned Parenthood, de asemenea, pledează deschis pentru relaţiile sexuale între adolescenţi. Din punctul lor de vedere, "Soluția ... este de a-i învăța pe tineri cum să experimenteze plăcerea sexuală în loc să le spunem să nu facă sex." Motivul lor este clar. Când adolescenţii sunt activi sexual, ei au nevoie să se bazeze pe serviciile Planned Parenthood, inclusiv de cele pentru avort. Este o abordare bolnavă și manipulatoare care, în esență, alimentează modelul de afaceri Planned Parenthood. Iar acesta este un motiv în plus să luptăm pentru a proteja viața nu doar a celor nenăscuţi, dar şi a tinerilor noștri.

De aceea este crucial să rămânem implicați în viața copiilor noștri și să nu ne fie frică să discutăm despre puritatea sexuală.

Indiferent de cât de "sănătos" și "responsabil" ar fi actul sexual, adevărul este că tinerii sunt supuşi riscului de boli cu transmitere sexuală, sarcini neplanificate, dar şi la repercusiuni emoționale. Nu este vorba despre a insufla un fals sentiment de teamă, aceste pericole sunt reale şi nu pot fi ignorate. Abstinenţa oferă singura alternativă cu adevărat sănătoasă.

Trebuie să fim sinceri, nu este ușor pentru adolescenţi să rămână abstinenţi. Atleta olimpică Lolo Jones a vorbit despre eforturile sale de a rămâne abstinentă: "E un cadou pe care vreau să îl ofer soțului meu. Dar vă rog să înțelegeți că această călătorie a fost grea... mai grea decât pregătirea pentru Jocurile Olimpice, mai grea decât absolvirea colegiului."

Prelucrare  după: profam.org, Lifenews şi LifeSiteNews

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com