Sunt
gata... (Romani 1, 15; Faptele Apostolilor 21, 3)
Gata
de slujire, gata de suferinţă, gata să-şi dea viaţa, iată
pentru ce se pregătea Apostolul Pavel! Să dea Dumnezeu să ne
arătăm şi noi pregătiţi pentru toate acestea, după voia lui
Dumnezeu. Apostolul nu avea ezitări, nu cerea sfatul nimănui, nu
umbla să obţină aprobări, nu cădea la învoială cu
propria-i conştiinţă, nu se arăta nehotărât, pe ce drum să
meargă. Viaţa i se înfăţişa ca o perpetuă nevoinţă, la care
răspundea fără şovăire: „Sunt gata!”
Să
intri în inima lumii păgâne, să te angajezi de unul singur
într-o luptă corp la corp cu păgânătatea, nu era o treabă
uşoară! Dar n-a stat în cumpănă nicio clipă în faţa acestei
nevoinţe, spunând „din parte-mi sunt gata să vă vestesc
Evanghelia şi vouă, celor din Roma” (Romani 1,15), gata să
ducă la îndeplinire totul, pentru a face voia lui Dumnezeu.
Ierusalimul
era atunci locul unde cei ce urmau lui Hristos erau supuşi la
chinuri şi, totuşi, înfruntând primejdia, Pavel se arăta gata
„să moară în Ierusalim, pentru numele Domnului Iisus”
(Faptele Apostolilor 21, 13). Iar atunci când s-a aflat faţă-n
faţă cu moartea, s-a arătat gata să-şi pună viaţa chezăşie
pentru convingerile sale. Suprema trăsătură de caracter a
Apostolului Pavel este tocmai aceasta: hotărârea de a merge în
întâmpinarea datoriei sale, cu preţul oricărei suferinţe şi
chiar cu preţul vieţii.
Să
dea Dumnezeu să avem parte de o asemenea hotărâre! Să-mi dea
Dumnezeu şi mie a tinde cu bucurie să Te urmez, Doamne,
oriunde, să împlinesc, neobosit, voia Ta, cu neslăbită râvnă.
Să-Ţi fiu ascultător, chiar dacă mă voi afla în situaţia de a
mă despărţi de munca mea de acum, sau voi ajunge să nu mai fiu în
stare de nimic. Iar când îmi va bate ceasul morţii, fă să pot fi
gata să las tot ce-mi este scump în mâinile Tale, să năzuiesc
din toată inima spre Tine, să-mi încredinţez sufletul iubirii
Tale!
Sursa:
"Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru
toate zilele anului", Editura Sophia, 2008
0 comments:
Trimiteți un comentariu