Evanghelia
Luca
17, 12-19
În
vremea aceea când a intrat Iisus într-un sat, L-au întâmpinat
zece bărbaţi leproşi care stăteau departe şi care au ridicat
glasul şi au zis: Iisuse, Învăţătorule, fie-ţi milă de noi!
Iar El, văzându-i, le-a zis lor: duceţi-vă şi vă arătaţi
preoţilor. Dar, pe când ei se duceau, s-au curăţit de lepră. Iar
unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors şi cu glas
mare slăvea pe Dumnezeu; şi a căzut cu faţa la pământ lângă
picioarele lui Iisus şi I-a mulţumit. Şi acela era samarinean.
Iisus însă, răspunzând, a zis: oare, nu toţi cei zece s-au
curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă
să dea slavă lui Dumnezeu, decât numai acesta care este de alt
neam? Apoi a zis către acela: scoală-te şi du-te; credinţa ta
te-a mântuit.
Pr.
Ilie Cleopa – Despre
nerecunoștința față de Dumnezeu
Iubiți
credincioși,
După
cum mulțumirea și recunoștința față de Dumnezeu îi aduc omului
laudă, fericire și binecuvântare, tot așa și cei nemulțumitori
și nerecunoscători față de binefacerile lui Dumnezeu, au primit
de la El aspre pedepse vremelnice și veșnice. Nerecunoștința și
nemulțumirea omului față de binefacerile lui Dumnezeu se socotește
ca o nebunie înaintea Lui. Acest lucru îl putem înțelege luminat
din cuvintele Sfintei Scripturi care, arătând nemulțumirea
poporului iudeu față de atâtea binefaceri primite de la Dumnezeu,
îl numește nebun când zice: Acest popor este nebun și neînțelept.
Și, mustrând nemulțumirea poporului, zice: „Oare nu Acesta este
Părintele tău care te-a zidit pe tine?” (Deuteronom 32, 6). Apoi,
arătând nerecunoștința și nemulțumirea poporului iudeu pentru
binefacerile pe care le-a primit, zice: „Oare acestea răsplătiți
Domnului?”
După
ce le arată binefacerile cele mari ce le-a făcut Dumnezeu cu ei,
atât de nerecunoscători și nemulțumitori, care au părăsit pe
Dumnezeu și s-au închinat diavolilor prin idolii lor, le zice:
„Jertfit-au diavolilor și nu lui Dumnezeu, dumnezeilor pe care nu
i-au știut.” Și iarăși le zice: „Pe Dumnezeu Cel ce te-a
născut L-ai părăsit și ai uitat pe Dumnezeu Cel ce te hrănește”
(Deuteronom 32, 17-18).
Apoi,
arătând Sfânta Scriptură și pedeapsa dumnezeiască ce a urmat
pentru nerecunoștința și nemulțumirea lor față de marile
binefaceri ale lui Dumnezeu, zice: „Întoarce-voi fața Mea de la
dânșii și voi arăta lor ce le va fi în zilele cele de apoi, că
neam îndărătnic este, fii la care nu este credință întru
dânșii. Ei M-au mâniat întru cel ce nu este Dumnezeu,
mâniatu-M-au întru idolii săi, și Eu îi voi mânia pe ei întru
cel ce nu este neam... Că foc s-a aprins întru mânia Mea, arde-va
până la iadul cel mai de jos, mânca-va pământul și roadele lui,
arde-va temeliile munților. Aduce-voi la ei rele și săgețile Mele
îi vor sfâșia pe dânșii. Topindu-se de foame și de mâncarea
păsărilor și de gârbovire nevindecată. Dinți de fiare voi
trimite asupra lor cu mânia celor ce se târăsc pe pământ. Din
afară îi va stăpâni pe ei sabia și din lăuntru frica... că voi
ascuți ca fulgerul sabia Mea, și va începe mâna Mea a judeca și
voi răsplăti pedeapsă vrăjmașă și celor ce Mă urăsc pe Mine
voi răsplăti” (Deuteronom 32, 20-25; 41).
Prin
proorocul Isaia îi zice neamului neînțelegător al lui Israel:
„Surzilor, auziți, priviți și vedeți” (Isaia 42, 18). Apoi,
arătându-le și pedeapsa pentru nerecunoștința binefacerilor Lui,
zice: „El a vărsat asupra lor iuțimea mâniei Lui și furiile
războiului. Văpaia i-a cuprins și n-au priceput, arși au fost și
n-au luat seamă” (Isaia 42, 25). Încă și Neemia după ce arată
marile faceri de bine ale lui Dumnezeu asupra poporului Israel, arată
și nerecunoștința lui față de atâtea binefaceri primite de la
Dumnezeu, zicând: „Dar părinții noștri s-au îndărătnicit și
și-au învârtoșat cerbicia lor. N-au ascultat poruncile Tale, nici
s-au supus și au uitat minunile Tale pe care le-ai făcut pentru ei;
învârtoșatu-s-au cu cerbicia lor și în răzvrătirea lor și-au
ales căpetenie ca să se întoarcă în robia lor” (Neemia 9,
16-17), și iar zice: „S-au răzvrătit împotriva Ta; au aruncat
Legea Ta la spate; pe proorocii Tăi care îi îndemnau să se
întoarcă la Tine i-au ucis și Ți-au adus hule mari” (Neemia 9,
26). Arătând apoi și pedeapsa lui Dumnezeu pentru această
răzvrătire a lor, zice: „Atunci Tu i-ai dat în mâinile
vrăjmașilor lor, care i-au apăsat” (Neemia 9, 27).
Ieremia,
arătând pedeapsa asupra nerecunoștinței și nemulțumirii
poporului ales față de binefacerile primite de la Dumnezeu, zice:
„Cum, adică, să te iert, Ierusalime, pentru aceasta? Fii tăi
M-au părăsit și se jură pe dumnezei care n-au ființă. Eu i-am
săturat, iar ei au făcut desfrânare, umblând în grup pe la
casele desfrânatelor. Ei sunt cai îngrășați și fiecare nechează
după femeia aproapelui său, apoi zice: Este cu putință să nu
pedepsesc aceasta, zice Domnul, și Duhul Meu să nu se răzbune
asupra unui popor ca acesta?” (Ieremia 5, 7-9). Arătând apoi
pedeapsa ce îi așteaptă pentru această răzvrătire,
nerecunoștință și nemulțumire față de binefacerile Sale, le
zice: „Casa lui Israel, iată Eu voi aduce asupra voastră un neam
de departe, zice Domnul, un popor puternic, un popor vechi, un popor
a cărui limbă tu nu o știi și nu vei înțelege ce grăiește el.
Tolba lui este ca un mormânt deschis și ai lui sunt toți viteji.
Și aceia vor mânca secerișul tău și pâinea ta, și vor mânca
pe fii tăi și pe fiicele tale, vor mânca strugurii tăi și
smochinele tale și vor trece prin sabie cetățile tale cele tari în
care tu te încrezi” (Ieremia 5, 15-17). În alt loc zice: „Iată
voi face cuvintele Mele foc în gura ta, iar pe poporul acesta îl
voi face lemne și îl va mistui focul acesta” (Ieremia 15, 14).
Și
după dumnezeiescul împărat și prooroc David arătând
nerecunoștința și nemulțumirea poporului lui Israel față de
binefacerile lui Dumnezeu, zice: „Au uitat pe Dumnezeu, Care i-a
izbăvit pe ei, Care a făcut lucruri mari în Egipt”... (Psalm
105, 21) „și au jertfit lui Baal-Peor și au mâncat jertfele
morților. Și L-au întărâtat pe El cu faptele lor” (Psalm 105,
28-29). „Și au jertfit pe fiii lor și pe fetele lor idolilor, au
vărsat sânge nevinovat, sângele fiilor lor și al fetelor lor, pe
care i-au jertfit idolilor din Canaan și s-a spurcat pământul de
sânge” (Psalm 105, 37-38). Apoi, arătând și pedeapsa pentru
această fărădelege și nerecunoștință a lor față de Dumnezeu,
zice: „Atunci S-a aprins de mânie Domnul împotriva poporului Său
și a urât moștenirea Sa și i-a dat pe ei în mâinile neamurilor
și i-au stăpânit pe ei cei ce-i urau pe ei. Vrăjmașii lor i-au
asuprit pe ei și au fost nefericiți sub mâinile lor” (Psalmi
105, 40-42).
Până
aici am arătat cu mărturii din Sfânta Scriptură cât de mare este
păcatul nerecunoștinței și al nemulțumirii față de
binefacerile lui Dumnezeu precum și pedeapsa pe care a dat-o
Dumnezeu poporului lui Israel pentru aceste păcate. Vedem însă și
în Sfânta Evanghelie pe omul ce era dator cu zece mii de talanți,
cum milostivindu-se spre el stăpânul său i-a iertat toată
datoria. Iar el n-a voit să ierte pe omul care îi era dator numai
cu o sută de dinari. Pentru această nerecunoștință și
nemulțumire față de binefacerile ce le-a primit de la stăpânul
său, a fost dat pe mâna chinuitorilor „până ce va plăti toată
datoria” (Matei 18, 24-34). Vedeți cât de mare este păcatul
nerecunoștinței față de Dumnezeu și față de oameni?
Iubiți
credincioși,
După
ce am arătat pedeapsa lui Dumnezeu pentru acest păcat, voi prezenta
o istorioară adevărată prin care iarăși se va arăta cum
pedepsește Preabunul Dumnezeu pe omul cel nemulțumit de
binefacerile primite de la El.
Un
mare făcător de rele, într-o vreme fiind foarte ostenit de cale,
s-a dus și s-a culcat la umbra unui zid vechi. Pe când dormea el,
i-a grăit cineva, zicându-i: „Scoală-te repede de aici și mergi
alături, căci cade zidul și te omoară. Iar el s-a sculat repede
și fugind îndată a căzut zidul". Iar el, plin fiind de toate
păcatele a pus în mintea sa că este un om bun și îl iubește
Dumnezeu, căci l-a scăpat de moarte și nu-l urăște pentru
faptele și uciderile care le-a făcut în viață. Deci, a cumpărat
tămâie și lumânări și intrând în biserică a zis: „Mulțumesc
Ție, Doamne, că m-ai scăpat de la această mare primejdie și de
moarte". El n-a înțeles că alta voiește Dumnezeu de la el,
adică să-și îndrepte viața și să nu mai facă rău.
Apoi
a început din nou a face tot felul de răutăți, fără nici o
căință de păcatele lui. Dar într-o noapte, pe când dormea pe
patul său, i s-a arătat cineva și i-a zis: „Eu sunt cel care
te-a trezit când dormeai sub zid și tu, în loc să te pocăiești,
mărturisindu-ți păcatele și să pui hotărâre în inima ta ca să
nu mai faci cele rele înaintea lui Dumnezeu, ai adus tămâie și
lumânări la biserică și ai socotit că îmi sunt plăcute faptele
și fățărniciile tale. Să știi că pentru aceasta te-am izbăvit
de primejdia aceea, ca să nu mori nepocăit. Iar tu, în loc de
pocăință iar ai început a face cele rele ale tale. De aceea,
pentru nerecunoștința și nemulțumirea ta care ai arătat-o față
de bunătatea lui Dumnezeu, nu vei muri repede ca să nu te vadă
nimeni, cum era să-ți fie moartea sub acel zid, ci vei tras în
țeapă în mijlocul orașului ca să te vadă toți oamenii și să
ia pildă spre îndreptarea lor, văzând cum moare un tâlhar și
ucigaș nepocăit”. La aceste cuvinte el se înfricoșează, dar
îndată prinzându-l oamenii, l-au dus la judecătorul cetății și
el a hotărât să fie tras în țeapă în mijlocul târgului ca
să-l vadă toți și să nu urmeze acelui tâlhar nemulțumitor și
nerecunoscător față de binefacerile lui Dumnezeu (Mărgăritarele
Sf. Ioan Gură de Aur, București, 1746, p. 163).
Iubiți
credincioși,
Toți
oamenii sunt datori a mulțumi lui Dumnezeu, ziua și noaptea pentru
toate cele bune și cele rele pe care le primesc de la El. Că cel ce
nu mulțumește supără pe Dumnezeu și în loc de bune va primi
cele rele, adică boală, pagubă, tulburare și osândă veșnică.
Ați auzit de pedeapsa lui Dumnezeu asupra evreilor nemulțumiți din
legea veche. Ați auzit și de pedeapsa cumplită asupra tâlharului
nepocăit din istorioara de mai sus. Ați auzit și de nemulțumirea
și lipsa de recunoștință a celor nouă leproși din Evanghelia de
azi. Toți zece se rugau și strigau la Fiul lui Dumnezeu să se
milostivească și să-i vindece. Dar după ce s-au vindecat, numai
unul s-a întors la Hristos și căzându-I în genunchi, I-a
mulțumit cu lacrimi. De aceea și Domnul a zis: „Oare nu zece s-au
vindecat? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-au gândit să se întoarcă
și să dea slavă lui Dumnezeu, decât numai acesta care este de alt
neam? Apoi, i-a zis celui vindecat: Scoală-te și du-te; credința
ta te-a mântuit!” (Luca 17, 17-19).
Vedeți
că cel ce mulțumește se și mântuiește, căci are credință în
Dumnezeu? Iar cel nerecunoscător, este departe de Dumnezeu, pentru
că este nepocăit, adică zace în păcate. De aceea de va muri în
această stare, unul ca acela se va osândi în iad.
Acum
să ne întrebăm fiecare: Oare noi mulțumim zilnic și în fiecare
ceas lui Dumnezeu pentru binefacerile primite? Sau uităm de această
mare poruncă? Căci și Sfântul Apostol Pavel ne poruncește,
zicând: „Pentru toate mulțumiți” (I Tesaloniceni 5, 18;
Efeseni 5, 20). Știm că mulți cârtesc în inimile lor și zic la
necaz: „Pentru ce să mulțumesc lui Dumnezeu, că iată sunt
bolnav, nu s-a împlinit cererea, soțul este rău, copilul n-a
reușit?” Dar să te întreb în numele lui Dumnezeu: Oare când
erau sănătoși și tineri și aveau de toate și toți îi
cinsteau, atunci mulțumeau lui Dumnezeu? Atunci veneau regulat la
biserică, se spovedeau, posteau și se împărtășeau cu
Preacuratele Taine? Sau erau tot așa de nepăsători, și puțin
credincioși ca acum?
Dacă
n-ai reușit azi, vei reuși sigur mâine. Numai să nu ceri cele ce
nu-ți sunt de folos. Dacă ești bolnav azi, de ce cârtești? Dar
n-ai fost sănătos toată viața și ai uitat să mulțumești
Ziditorului tău? Dacă ai pierdut ceva sau nu ți s-a împlinit
cererea, de ce te superi și mânii pe Dumnezeu? Nu cumva ceri lui
Dumnezeu numai cele materiale și trecătoare și uiți să ceri cele
veșnice și mântuitoare? Poate de aceea nu ți-a împlinit Domnul
cererea, căci Dumnezeu pe cele materiale ți le dă de la sine dacă
vei căuta „mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea
Lui” (Matei 6, 33).
Aici
credincioșii noștri fac o mare greșeală, că cer de la Dumnezeu
mai întâi lucruri pământești și abia la urmă cer iertarea
păcatelor, care ne asigură fericirea și mântuirea sufletului, iar
Dumnezeu, dimpotrivă, ne poruncește să căutăm mai întâi
Împărăția Cerului, adică biserica, rugăciunea, pocăința,
împăcarea cu toți, postul, smerenia și Sfânta Împărtășanie,
și numai la urmă să cerem și cele pământești: sănătate,
reușită în viață, căsnicie, copii, ajutor în toate, pe care ni
le promite să ni le dea gratuit, chiar dacă nu le cerem.
Cum
trebuie să mulțumim lui Dumnezeu? În toate zilele și în fiecare
ceas și clipă să zicem în casă, la biserică, pe cale și
oriunde această scurtă rugăciune: „Slavă lui Dumnezeu pentru
toate!” Dacă nu ni se împlinește cererea, noi să-i mulțumim
Mântuitorului pentru tot ce ne-a dat în viață: pentru sănătate,
pentru minte, pentru cei doi ochi, pentru pâinea zilnică, pentru
servici, pentru copii, pentru preoții care ne păstoresc, pentru
Sfânta Cruce cu care biruim pe diavoli, și mai ales pentru
Evanghelie și pentru că suntem fii ai Bisericii Ortodoxe. Oare
câți, alături de noi, sunt orfani, bolnavi fără leac, flămânzi,
amăgiți de secte și robiți de patimi, iar noi avem de toate și
nu mulțumim cât trebuie?
Cea
mai înaltă rugăciune de mulțumire pe pământ este Sfânta
Liturghie. De aceea se mai numește și jertfă euharistică, adică
jertfă de laudă și de mulțumire. Suntem datori ca în fiecare
sărbătoare și mai ales Duminica să ascultăm slujba Sfintei
Liturghii și să mulțumim lui Dumnezeu pentru toate câte ne-a dat
în viață și în timpul săptămânii care a trecut! Să trăim
mulțumind, iar nu cârtind. Să ne mulțumim cu tot ce ne dă
Dumnezeu și să zicem că nu suntem vrednici de cât ne dă. De vom
face așa vom primi mai multe daruri de la El și sufletul ne va fi
în pace, iar dincolo cu îngerii în veci Îl vom slăvi. Amin.
Sursa:
Doxologia
0 comments:
Trimiteți un comentariu