Evanghelia
Matei
8, 5-13
În
vremea aceea, când a intrat Iisus în Capernaum, iată că s-a
apropiat de Dânsul un sutaş, rugându-L şi grăind: Doamne,
servitorul meu zace în casă bolnav, cumplit chinuindu-se. Iisus i-a
zis: voi veni şi-l voi tămădui. Dar sutaşul, răspunzând, a zis:
Doamne, eu nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci zi numai
cu cuvântul şi se va tămădui servitorul meu; căci şi eu sunt om
sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i zic acestuia:
du-te, şi se duce; şi celuilalt: vino, şi vine; şi servitorul meu
zic: fă aceasta, şi face. Auzind acestea, Iisus S-a minunat şi a
zis celor care veneau după Dânsul: adevărat vă spun vouă: nici
în Israel n-am găsit atâta credinţă. Drept aceea vă spun că
mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi se vor odihni cu
Avraam, cu Isaac şi cu Iacob, în împărăţia cerurilor; iar fiii
împărăţiei vor fi izgoniţi în întunericul cel mai din afară,
acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Şi a zis Iisus
sutaşului: du-te, şi, după ce ai crezut, fie ţie! Şi s-a
tămăduit servitorul lui în ceasul acela.
Pr.
Ilie Cleopa - Despre
puterea rugăciunii pentru aproapele
”Şi
a zis Iisus sutașului: Du-te! Fie ție după cum ai crezut“ (Matei
8, 13)
Iubiți
credincioși,
În
Sfânta Evanghelie de astăzi se arată cum a vindecat Mântuitorul
pe sluga greu bolnavă a unui conducător de oști roman care locuia
în Capernaum, un mic oraș de lângă Marea Galileei. Minunea
aceasta însă are câteva caracteristici aparte. Ea s-a săvârșit
datorită credinței dregătorului roman păgân, care se închina la
idoli. Apoi poate și sluga lui, care zăcea în casă bolnav, era
tot păgân, deci străin de Legea Vechiului Testament. De asemenea
vedem că Mântuitorul vindecă bolnavul de la distanță, fără să
fie adus de față, ceea ce mai rar se întâmplă. Multora le
poruncea pentru bolnav: Aduceți-l aici la Mine! Iar pe alții îi
întreba: Crezi că pot să fac Eu aceasta? Și dacă bolnavul sau
părinții și însoțitorii lui mărturiseau cu tărie credința în
minunile lui Dumnezeu, îndată minunea se săvârșea și bolnavul
se făcea sănătos de orice boală era cuprins.
Pe
sutașul roman nu l-a întrebat, însă, de crede în dumnezeirea lui
Hristos, căci îi cunoștea credința inimii. Ba nici nu l-a
așteptat să-i spună ce dorește. Ci îndată ce sutașul s-a
apropiat de El și I-a zis: “Doamne, sluga mea zace în casă
slăbănog, cumplit chinuindu-se“; Mântuitorul, cu multă
blândețe, i-a zis: “Venind, Îl voi vindeca“ (Matei 8, 6-7).
Dar sutașul, pe lângă credință mare, avea și multă smerenie.
De aceea răspunde: “Doamne, nu sunt vrednic să intri sub
acoperișul meu, ci numai zi cu cuvântul și se va vindeca sluga
mea!“ Auzind aceasta Iisus Hristos, S-a minunat de credința
sutașului și a zis: “Adevăr grăiesc vouă: Nici în Israel n-am
găsit atâta credință! De aceea vă spun că mulți de la răsărit
și de la apus vor veni și vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac și
cu Iacov în Împărăția Cerurilor. Iar fiii împărăției vor
merge în întunericul cel mai dinafară; acolo va fi plângerea și
scrâșnirea dinților. Apoi i-a zis sutașului: Du-te, și după cum
ai crezut, fie ție! Și s-a făcut sănătos sluga lui în ceasul
acela“ (Matei 8, 7-13).
Vedeți
credință la un om păgân? Vedeți cât poate credința curată
unită cu smerenia? Amândouă la un loc fac adevărate minuni.
Credința pogoară harul asupra aceluia ce se roagă și smerenia îi
deschide inima. Vedeți leacul prin care se poate vindeca lumea?
Credința și smerenia. Că dacă omul a decăzut moral atât de
mult, este numai din cauză că s-a depărtat de Dumnezeu și de
smerenie. Necredința în Dumnezeu și mândria au adus ființa umană
în starea în care se găsește astăzi. Vedeți care este calea cea
scurtă și mai sigură a mântuirii noastre?
Credința
și smerenia! Credința că Dumnezeu există și are milă de lumea
pe care a creat-o, de fiecare dintre noi, și în același timp,
smerenia sinceră, mărturisită că nu suntem vrednici să intre
Hristos în casa și în inima noastră din cauza mulțimii păcatelor
pe care le-am făcut. Iată leacul care poate vindeca omul de astăzi.
Să creadă cu tărie și dreaptă credință în Iisus Hristos și
să se socotească cel mai păcătos de pe pământ.
Zicea
sutașul roman către Hristos: Nu sunt vrednic să intri sub
acoperișul meu, ca să ne învețe și pe noi creștinii de azi cum
să ne apropiem de El. Cum să ne apropiem de rugăciune, de Sfânta
Biserică, de cele sfinte din Altar, de Sfânta Scriptură și mai
ales de Sfânta Împărtășanie. Căci dacă ne rugăm lui Dumnezeu
fără frică și cutremur, dacă intrăm în biserică cu nepăsare
și răutate în inimă, dacă citim Sfânta Scriptură cu mândrie
și cu duh de iscodire, toate ne sunt spre păcat; căci ne lipsesc
cele două virtuți amintite mai sus - credința tare și smerenia.
Aceeași osândă ne așteaptă dacă ne apropiem de Trupul și
Sângele lui Hristos nevrednici, nepocăiți, cu păcate nespovedite,
certați cu aproapele nostru sau cu canonul neîmplinit.
Vedeți
că acest om, păgân după credință, avea inimă de creștin după
faptă. Necreștin fiind, era mai credincios ca iudeii de odinioară
și ca mulți creștini din zilele noastre. De aceea Mântuitorul îl
laudă în public, zicând: Adevăr grăiesc vouă, că nici în
Israel n-am găsit atâta credință! Nu numai între evrei, dar nici
între creștinii de astăzi nu se găsesc oameni cu mai multă
credință ca acest sutaș. Credința și smerenia lui l-a mântuit,
i-a vindecat sluga și l-a făcut nemuritor.
Iubiți
credincioși,
Nu
de mult am avut ocazia să discut cu niște oameni rătăciți de la
dreapta credință. Printre altele ei susțineau despre copiii mici
că nu pot fi botezați pentru că, ziceau ei, copiii mici nu au
credință. Nu pot fi botezați spuneau ei, deoarece Mântuitorul a
zis către Apostoli când i-a trimis la propovăduire: “Cel ce va
crede și se va boteza, se va mântui; iar cel ce nu va crede se va
osândi“ (Marcu 16, 16).
Având
în vedere că acești oameni rătăciți de la adevăr pe mulți îi
înșală cu cuvintele lor greșite, m-am gândit ca în predica de
azi să arăt că nu numai credința personală în Dumnezeu aduce
mântuire și folos, ci și credința celor din jur poate vindeca,
ierta păcatele altora și poate chiar sfinți pe alții și învia
din morți. Așa de exemplu vedem în Legea Veche, că prin credința
lui Iosua a lui Navi, Dumnezeu a oprit apele Iordanului până ce a
trecut tot poporul și preoții cu sicriul Legii darului (Iosua Navi
3, 11-17; 4, 16-23). Și tot cu credința sa a oprit soarele și luna
din mersul lor pe cer până ce a bătut pe vrăjmașii săi (Iosua
Navi 10, 10-14). Tot așa prin credința lui Ghedeon, cei trei sute
de ostași au biruit pe Madianiți (Judecători 7, 16-25). Prin
credința unei văduve sărace marele Prooroc Ilie a înviat pe fiul
ei (III Regi 17, 20-22), iar prin credința Sunamitencei, Elisei
proorocul a înviat pe fiul ei (IV Regi 4, 30-36).
În
Legea Nouă, Mântuitorul nostru Iisus Hristos a făcut multe și
mari minuni prin credința unora asupra altora. Așa vedem minunea pe
care ne-o arată Sfânta Evanghelie de azi, cum Mântuitorul, prin
credința cea mare și tare a sutașului, a vindecat de la distanță
pe sluga sa (Matei 8, 13). Altă dată prin credința neîndoielnică
a patru oameni ce purtau pe slăbănogul din Capernaum, Hristos a
vindecat și a iertat păcatele celui purtat de ei, poruncindu-i
să-și ia patul și să meargă la casa sa (Matei 9, 2-6). Prin
credința lui Iair, Mântuitorul a înviat pe fiica sa (Marcu 5,
36-43). Prin credința femeii Cananeence, Domnul a vindecat de duh
necurat pe fiica sa (Matei 15, 22-28). Prin credința Martei și
Mariei, surorile lui Lazăr, Mântuitorul a înviat pe fratele lor
mort de patru zile, căci ziceau cu credință: “Doamne, dacă ai
fi fost aici, nu ar fi murit fratele nostru“ (Ioan 11, 21). Iarăși,
vedem că pentru credința tatălui său, Mântuitorul a vindecat pe
tânărul lunatic (Matei 17, 18). Dar nu numai vindecare și înviere
din morți poate face cineva prin credința altora, ci și sfințire,
după mărturia marelui Apostol Pavel care a zis: “Se sfințește
bărbatul necredincios prin femeia credincioasă“ (I Corinteni 7,
14).
Așadar,
frații mei, dacă cineva vă spune că pruncii nu se pot boteza
deoarece nu au credință, voi le spuneți că ei cu adevărat nu au
credință, dar la botez se sfințesc prin credința părinților lor
și a nașilor de la botez care mărturisesc credința în locul
pruncului celui ce se botează. Nașii de la botez sunt părinții
spirituali ai pruncului care se naște la o viață nouă în Duhul
Sfânt, așa cum părinții trupești l-au născut pe el trupește.
Totodată nașii sunt și garanți în fața lui Dumnezeu și a
Bisericii Sale că fiul duhovnicesc va fi crescut în credința
ortodoxă și va fi un om credincios.
Dacă
cel rătăcit de la adevăr va zice că nu știe copilul când îl
botezi, și deci nu este voia lui liberă a se boteza, la aceasta să
se răspundă că botezul Legii Noi, adică botezul creștin prin apă
și prin Duh poruncit de Domnul (Ioan 3, 5) a înlocuit botezul Legii
Vechi, adică tăierea împrejur, despre care mărturisește Sfântul
Apostol Pavel, zicând: “În Hristos ați și fost tăiați
împrejur, cu tăiere nefăcută de mână, prin dezbrăcarea de
trupul păcatelor cărnii, întru tăierea împrejur a lui Hristos,
îngropați fiind cu El prin Botez“ (Coloseni 2, 11-12).
După
cum tăierea împrejur în Legea Veche se făcea la opt zile după
nașterea pruncului și după cum Isaac s-a tăiat împrejur după
opt zile, nu cu voia, ci cu știrea lui, căci era numai de opt zile
(Facere 17, 10-14; Levitic 12, 3), așa și pruncul în Legea Harului
nu știe când a fost botezat. Dar prin mărturia preotului care l-a
botezat, a părinților și a nașilor care mărturisesc credința în
locul lui, se face valabilă Taina Botezului, deoarece “pe mărturia
a doi sau trei martori se va rezema tot cuvântul“ (Ioan 5, 32; II
Corinteni 13, 1; I Timotei 5, 19).
Cât
despre vindecarea bolnavilor și pocăința multor păcătoși prin
credința și stăruința rudelor, este de ajuns să ne gândim la
atâtea fapte minunate din zilele noastre. Câți creștini nu se
roagă acasă și la biserică pentru cei dragi ai lor stăpâniți
de beție, desfrâu și necredință? Dumnezeu văzând lacrimile,
rugăciunea și credința lor, întoarce la credință și pocăință
pe soții și fiii stăpâniți de păcate. Aceleași minuni se
săvârșesc și cu rudele care fac Sfântul Maslu pentru bolnavii
lor din spitale, ce nu pot fi de față și cu darul lui Hristos li
se ușurează durerea sau se vindecă deplin. Câți nu se roagă lui
Dumnezeu pentru cei din călătorii, pentru cei din primejdie, pentru
cei amenințați cu moartea și pentru cei din examen? Datorită
credinței, rugăciunilor, Mântuitorul ajută și salvează pe cei
din primejdie și împlinește cererea credincioșilor noștri.
Dar
și slujitorii Bisericii noastre se roagă la Sfântul Altar pentru
vii și morți, pentru tot felul de necazuri, boli, secetă și
neînțelegeri de familie. Credința lor și harul Duhului Sfânt, pe
mulți bolnavi îi vindecă, pe cei certați îi împacă, ploile
adapă pământul lovit de secetă, cei robiți de patimi se întorc
la pocăință și multe suflete ale celor răposați în păcate
sunt salvate din muncile iadului. Toate acestea sunt adevărate
minuni ale credinței slujitorilor și credincioșilor noștri, care,
în numele dragostei creștine, se roagă lui Dumnezeu pentru fiii
sufletești ai Bisericii Ortodoxe, pentru ajutorul și mântuirea
tuturor.
Să
vă relatez un caz adevărat din zilele noastre, ca să vedeți cum o
femeie credincioasă, datorită credinței ei, și-a salvat copilul
de la moarte și soțul de la necredință și ucidere.
O
femeie de curând căsătorită a rămas însărcinată. Soțul ei
însă nu voia nicidecum copilul. Femeia a cerut sfatul duhovnicului
care i-a spus: "Chiar dacă te va lăsa sau te amenință, să
nu ucizi copilul. Mai bine sacrifică-te și dă-ți viața pentru
copil și vei fi numărată în rândul mucenicelor, decât să-l
ucizi și să fii chinuită în iad ucigaș. Roagă-te cu credință
lui Dumnezeu pentru soțul tău și cred că-l va îmblânzi mila
Lui".
Rugându-se
mult cu post și lacrimi într-o noapte femeia a adormit puțin și a
avut un vis înfricoșat. Se vedea că mergea singură pe o vale de
munte. Pe marginea drumului din dreapta a văzut copaci mari încinși
de foc și câte o femeie ce făcuse avorturi legată de trunchiul
lor, iar vulturi cu gheare și cioc de foc veneau și le mânca
pieptul. În stânga drumului, iarăși, copaci aprinși și femei
ucigașe de prunci legate cu funii de ei, iar șerpi fioroși le
sugeau sânii.
Plângând
de spaimă, a văzut un tânăr frumos venind spre ea și l-a
întrebat: "Doamne, tu ești Mântuitorul Hristos?" Iar el
i-a răspuns: "Nu sunt Hristos, ci sunt sluga Lui și îngerul
tău păzitor, care pururea te păzesc în această viață și am
venit să te scot de aici. Și l-a întrebat femeia: "care este
păcatul acestor femei ce se chinuiesc așa de cumplit, legate de
copacii încinși de foc?" Iar îngerul i-a răspuns: "Aceste
femei au ucis copiii lor în pântece și n-au vrut să-i nască după
porunca lui Dumnezeu. De aceea așa se vor chinui în veci. Iată,
aici aveai să te chinui și tu, dacă ascultai pe bărbatul tău
și-ți avortai copilul...".
Deșteptându-se
din somn cuprinsă de spaimă, femeia a spus toate cele văzute
soțului ei. Iar el, mișcat de Duhul Sfânt, i-a cerut iertare,
făgăduind că niciodată nu o va mai sili la acest păcat cumplit.
Apoi a cerut să fie dus și el la preot să-și mărturisească
păcatele. Și așa credința femeii a salvat și copilul și soțul
de la pierzare.
Iubiți
credincioși,
Să
cerem de la bunul nostru Mântuitor să ne dea și nouă credința
sutașului roman din Evanghelia de astăzi. Credința și smerenia
lui, ca și dragostea lui pentru sluga bolnavă, sunt virtuți care
lipsesc multor creștini din zilele noastre. Să cerem de la Dumnezeu
în rugăciunile noastre mai multă credință și toate virtuțile
părinților noștri, care ne-au născut și crescut. Oare de câte
ori s-au rugat și s-au jertfit pentru noi tata și mama? Oare nu
credința lor curată și lacrimile lor ne-au făcut de atâtea ori
sănătoși, ne-au ajutat în necazurile vieții, ne-au întărit în
credință și ne-au ținut aproape de Hristos?
Să
facem deci și noi ce au făcut părinții și sfinții noștri. Să
le imităm viața, credința, smerenia, răbdarea și jertfa lor. Să
ne rugăm cu credință tare în Dumnezeu pentru toată lumea,
începând cu cei din casa noastră. Să ne rugăm lui Dumnezeu
pentru ca fiii și rudele noastre să aibă credință tare și
curată, să vină la biserică regulat, să se ferească de secte și
păcate, să se vindece de boli sufletești și trupești și să
urmeze în toate lui Hristos.
Să
ne rugăm pentru întărirea dreptei credințe și a unității
creștine în lume. Să ne rugăm cu credință pentru cei bolnavi
care suferă greu și așteaptă rugăciunea și mângâierea
noastră. Să ne rugăm pentru săraci, pentru orfani, pentru toți
oamenii și pentru credința și dragostea noastră îi va milui
Dumnezeu. Iar Dumnezeul dragostei, al milostivirii și al iubirii de
oameni va primi rugăciunea și credința noastră, va intra în
casele și inimile noastre, va întări credința și pacea în lume,
va vindeca și va alina suferințele noastre sufletești și
trupești, va binecuvânta pământul cu ploaie timpurie și târzie,
va ajuta pe cei pentru care ne rugăm, ne va ierta și nouă păcatele
și va mântui în dar sufletele noastre. Amin.
Sursa:
Doxologia
0 comments:
Trimiteți un comentariu