1.
Fericiţi sunt cei
care L-au iubit pe Hristos mai mult decât toate ale lumii şi
trăiesc departe de lume şi aproape de Dumnezeu, împărtăşindu-se
de bucurii paradisiace încă de pe pământ.
2.
Fericiţi sunt cei
care au izbutit să trăiască ascunşi şi,
dobândind virtuţi mari, n-au dobândit nici măcar o faimă mică.
3.
Fericiţi sunt cei care au izbutit să facă pe nebunii pentru Hristos,
păzindu-şi în felul acesta bogăţia lor duhovnicească.
4.
Fericiţi sunt cei
care nu propovăduiesc Evanghelia prin
cuvinte,
ci o trăiesc şi o propovăduiesc prin tăcerea lor, prin harul lui
Dumnezeu, care îi dă de gol.
5.
Fericiţi sunt cei
care se bucură când sunt clevetiţi pe nedrept,
iar nu atunci când sunt lăudaţi pe drept pentru viața lor
virtuoasă. Acesta este semnul sfinţeniei, şi nu nevoința seacă a
faptelor trupeşti şi numărul mare al nevoințelor, care, atunci
când nu se fac cu smerenie şi cu scopul de a omorî pe omul cel
vechi, creează numai simţăminte false.
6.
Fericiţi sunt cei
care preferă să fie nedreptăţiţi,
decât să nedreptăţească, şi primesc netulburați şi în tăcere
nedreptăţile, arătând cu fapta că ei cred „întru Unul
Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul” şi de Acesta aşteaptă să
fie îndreptăţiţi, iar nu de oameni, în felul acesta izbăvindu-se
de deşertăciune.
7.
Fericiţi sunt cei care fie s-au născut betegi,
fie s-au făcut din neatenţia lor, dar nu murmură (nu cârtesc),
ci-L slavoslovesc pe Dumnezeu. Aceştia vor avea locul cel mai
bun în Rai, împreună cu mărturisitorii şi mucenicii, care pentru
dragostea lui Hristos şi-au dat mâinile şi picioarele lor spre
tăiere, iar acum, în Rai, neîncetat sărută cu evlavie picioarele
şi mâinile lui Hristos.
8.
Fericiţi sunt cei care s-au născut urâţi şi
sunt dispreţuiţi aici,
pe pământ, deoarece acestora, dacă slavoslovesc pe Dumnezeu şi nu
cârtesc, li se păstrează locul cel mai frumos din Rai.
9.
Fericite sunt văduvele care
au purtat haine negre în această viaţă, fie şi fără voie,
şi au trăit o viaţă duhovnicească albă (curată), slavoslovind
pe Dumnezeu fără să murmure, iar nu cele care poartă haine
pestriţe şi duc o viaţă pestriţă.
10.
Fericiţi şi de trei ori fericiţi sunt orfanii care
au fost lipsiţi de afecţiunea părinţilor lor, deoarece unii ca
aceştia au izbutit să-şi facă pe Dumnezeu Tată încă din
această viaţă, având în acelaşi timp depusă în „casieria”
lui Dumnezeu dragostea părinţilor lor, de care s-au lipsit şi care
creşte cu dobândă.
11.
Fericiţi sunt părinţii
care nu folosesc cuvântul „nu” pentru copiii lor,
ci îi înfrânează de la rău prin viaţa lor sfântă, pe care
copiii o imită şi, bucuroşi, urmează lui Hristos cu nobleţe
duhovnicească.
12.
Fericiţi sunt copiii
care s-au născut sfinţi „din
pântecele maicii lor”, dar mai
fericiţi sunt aceia care s-au născut cu tot felul de patimi
moştenite, însă s-au nevoit cu sudori şi le-au dezrădăcinat,
dobândind Împărăţia lui Dumnezeu „întru sudoarea feței
lor”[1].
13.
Fericiţi sunt copiii
care de mici au trăit într-un mediu duhovnicesc şi
astfel, fără osteneală, au sporit în viaţa cea duhovnicească.
Dar de
trei ori mai fericiţi sunt copiii cei nedreptăţiţi, care nu au
fost ajutaţi deloc,
ci dimpotrivă, au fost îmbrânciţi spre rău, dar care, îndată
ce au auzit de Hristos, au tresăltat în inima lor şi,
întorcându-se cu 180 de grade, şi-au întraripat sufletul ieşind
din sfera de atracţie a pământului şi mişcându-se în
orbita duhovnicească.
14.
Mirenii îi numesc norocoşi pe astronauţii care se mişcă în
spaţiu, câteodată în jurul lunii, alteori pe lună. Însă
mai fericiţi
sunt nematerialnicii lui Hristos,
„zburătorii” prin Rai, care urcă la Dumnezeu şi adeseori umblă
prin Rai, în adevărata lor locuinţă, cu mijlocul cel mai rapid şi
fără mult combustibil, ci doar
cu un posmag.
15.
Fericiţi sunt cei
care slavoslovesc pe Dumnezeu pentru
luna ce îi luminează şi îi ajută să meargă noaptea. Însă mai
fericiţi sunt cei care au priceput că nici
lumina lunii nu este a lunii şi nici lumina
lor duhovnicească nu este a lor, ci a lui Dumnezeu.
Căci zidirile, fie că lucesc ca oglinda, fie ca sticla, fie ca un
capac de conservă, dacă însă nu vor cădea razele soarelui peste
ele, nu este cu putinţă să lucească.
16.
Mirenii îi numesc norocoşi pe cei care trăiesc în palate de
cristal şi au toate înlesnirile. Însă mai fericiţi
sunt cei care au izbutit să-şi simplifice viaţa lor şi
s-au eliberat de lanţul acestei evoluţii lumeşti a multor
înlesniri (de fapt a multor greutăţi), şi astfel s-au slobozit de
neliniştea înfricoşătoare a epocii noastre.
17.
Mirenii îi numesc norocoşi pe cei care pot să dobândească
bunătăţile lumii. Dar mai fericiţi
sunt cei care le dau pe toate pentru Hristos şi se lipsesc de orice
mângâiere omenească, aflându-se astfel lângă Hristos zi şi
noapte în mângâierea Sa dumnezeiască,
care de multe ori este atât de mare, încât unii Îi spun lui
Dumnezeu: „Dumnezeul meu, dragostea Ta nu o pot suferi,
deoarece este multă şi nu încape în inima mea cea mică”.
18.
Mirenii îi numesc norocoşi pe cei care au funcţiile cele mai
înalte şi casele cele mai mari, deoarece aceştia au toate
înlesnirile şi duc o viaţă tihnită. Dar mai fericiţi
sunt cei care au numai un cuib în care se adăpostesc şi puţină
hrană şi îmbrăcăminte,
după cum spune dumnezeiescul Pavel [2]. În felul acesta ei au
izbutit să se înstrăineze de lumea cea deşartă, folosind
pământul doar ca reazem picioarelor lor, ca nişte fii ai lui
Dumnezeu, iar cu mintea aflându-se mereu lângă Dumnezeu, Bunul lor
Părinte.
19.
Norocoşi sunt cei care devin generali şi miniştri, dar şi
cei care devin şi pentru câteva ore, atunci când se îmbată şi
se bucură pentru aceasta. Dar mai fericiţi
sunt cei care au omorât pe omul lor cel vechi,
s-au imaterializat şi au izbutit prin Duhul Sfânt să devină
îngeri pământeşti. Unii ca aceştia au aflat caneaua (n.r. ‒
țeavă de lemn prevăzută cu un robinet, fixată într-un vas
pentru a scoate lichidul) paradisiacă prin care beau şi „se
îmbată” mereu de vinul paradisiac.
20.
Fericiţi cei
care s-au născut nebuni,
căci vor fi judecaţi ca nebuni şi astfel vor intra în Rai fără
„paşaport”. Dar mai fericiţi
şi de trei ori fericiţi sunt cei foarte învăţaţi, care fac
pe nebunii pentru
dragostea lui Hristos şi
îşi bat joc de toată deşertăciunea lumii. Această nebunie
pentru Hristos preţuieşte mai mult decât toată ştiinţa şi
înţelepciunea înţelepţilor întregii lumi.
Cu
dragoste în Hristos,
Fratele vostru, Monahul Paisie
Fratele vostru, Monahul Paisie
[1]
Facerea 3, 19. 226
[2] I
Timotei 6, 8. 228
(Sfântul
Cuvios Paisie Aghioritul, Epistole,
Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2005)
Sursa:
Doxologia
0 comments:
Trimiteți un comentariu