Chipul Maicii ne cheamă la acea veșnicie, ne dă nădejdea mântuirii...

"Părintele Arsenie se îndreptă din spate și, privind icoana, spuse:
- Oare chiar trebuie să știm când și de cine a fost zugrăvita icoana aceasta? Astfel de lucruri sunt pentru istoricii de artă. Cine are credință vede că omul nu poate zugrăvi o astfel de icoană fără împreună - lucrarea lui Dumnezeu. Priviți!
Când a fost zugrăvita? La începutul veacului al saptesprezecelea. Cine a fost zugravul? Dumnezeu știe, Cel care l-a insuflat. Lemnul e foarte vechi și a fost pictat de mai multe ori, strat peste strat, icoană peste icoană. Ultima zugrăveala a fost restaurată cu mult timp în urmă. Dar toate acestea pălesc față de Duhul lui Dumnezeu care sălășluiește în icoana aceasta. Pictorul a fost plin de credință și de dragoste de Hristos. Evlavia i-a înmulțit talentul! De aceea este chipul Maicii atât de plin de duh, atât de adevărat și-i mângâie pe toți cei necăjiți și întristați, pe cei lipsiți, pe cei închiși, pe cei care și-au pierdut credința în dreptatea omenească. Lor le dă viață, le dă credință, le aduce aminte că există o veșnicie fără grozăvii, fără durere, fără răul din lume. Chipul Maicii ne cheamă la acea veșnicie, ne dă nădejdea mântuirii... " 

Părintele Arsenie – Acuzatul ZEK – Un sfânt înlagărele comuniste, Editura Egumeniţa