Fragmente:
Toţi Sfinţii Bisericii noastre au avut azile - Sfântul Vasile
cel Mare şi mulţi alţii. Noi acum urmăm ceea ce au început ei atunci. Noi n-am
prea ştiut de mănăstire pentru că am fost lipsiţi de credinţă. Acolo n-am avut
nici o carte. Aici în România se mai găseau cărţi de rugăciune sau vreo Biblie,
dar ţin minte că în Cernăuţi scriam rugăciunile de mână şi pe acelea le-am
avut. Credinţa în Dumnezeu n-am stins-o pentru că părinţii ne-au învăţat
întodeauna cuvinte bune şi cu cele trei degete ne arătau cum să ne facem semnul
Sfintei Cruci, ne învăţa rugăciunea, să fim cuminţi şi să nu-i facem de ruşine.
La biserică am alergat de mic copil pentru că nicăieri
nu-mi găseam liniştea şi fericirea precum o găseam în Biserică. Am încercat
multe căi în viaţă, dar toate m-au adus înapoi în Biserică. Dacă mi-ar fi spus
cineva când am rămas orfan că s-ar putea să ajung într-o mănăstire, să fiu
călugăr şi să slujesc Domnului aş fi făcut-o atunci cu braţele deschise, dar
Dumnezeu mi-a dat să trec prin multe suferinţe şi necazuri ca să ajung ceea ce
sunt astăzi.
La 16 ani am rămas singur pe lumea aceasta. Eram un copil mic, bolnăvicios, lucram foarte greu pentru că într-o zi învăţam la şcoală şi în următoarea lucram la fermă ca să mă pot întreţine. Uneori stăteam noaptea la fermă şi făceam curat, dimineaţa mergeam la şcoală, iar colegii râdeau de mine că miroseam a balegă, dar aveam o pace în suflet.
La 16 ani am rămas singur pe lumea aceasta. Eram un copil mic, bolnăvicios, lucram foarte greu pentru că într-o zi învăţam la şcoală şi în următoarea lucram la fermă ca să mă pot întreţine. Uneori stăteam noaptea la fermă şi făceam curat, dimineaţa mergeam la şcoală, iar colegii râdeau de mine că miroseam a balegă, dar aveam o pace în suflet.
Ultimele cuvinte ale mamei au fost: „Te las în braţele
lui Dumnezeu, El să aibă grijă de tine”.
Eu am fost căsătorit, am avut familie şi 3 copii. Am dus o
viaţă liniştită, eram preot, slujeam, dar aveam dorul de mănăstire. Dorul de
mănăstire era mare, dar eu nu ştiam că oricare dintre noi dacă îl iubeşte pe
Dumnezeu se poate face călugăr.
Nu vă pot spune câtă bucurie pot să am în suflet că mi-a
dat Dumnezeu atâtă bucurie şi îndurare să pot încălzi sufletele celor care nu
au pe nimeni în lumea aceasta.
Sursă: Dialogurile Trinitas
0 comments:
Trimiteți un comentariu