Michael Glatze
Am ajuns uşor la homosexualitate; eram o fire slabă. Mama a murit când aveam 19 ani. Tata murise când aveam 13. Am avut încă de mic o anumită confuzie legată de cine eram şi ce simţeam faţă de alţii. Confuzia mea despre „dorinţă” şi despre faptul că am observat că sunt „atras” de băieţi m-a făcut să mă consider „homosexual” încă de la vârsta de 14 ani. La 20 de ani am început să le spun aceasta şi celor din jurul meu.
Am ajuns uşor la homosexualitate; eram o fire slabă. Mama a murit când aveam 19 ani. Tata murise când aveam 13. Am avut încă de mic o anumită confuzie legată de cine eram şi ce simţeam faţă de alţii. Confuzia mea despre „dorinţă” şi despre faptul că am observat că sunt „atras” de băieţi m-a făcut să mă consider „homosexual” încă de la vârsta de 14 ani. La 20 de ani am început să le spun aceasta şi celor din jurul meu.
La
22 de ani, am devenit editorul primei reviste destinate tinerilor homosexuali,
XY Magazine din San Francisco. Prin conţinutul grafic, era la limita
pornografiei, dar mi‑am spus că poate fi folosită ca o
trambulină către ceva mai bun şi mai amplu. Mai târziu, am fondat revista Young
Gay America. Revista a făcut valuri. Tinerii homosexuali au reacţionat cu
entuziasm. Am primit premii, recunoaştere, respect şi onoruri, precum şi
numeroase apariţii în mass-media, de la PBS la Seattle Times, de la MSNBC la un
cover story în revista Time. Se părea că toată lumea o vrea. Era axată anume pe
ideea de „acceptare şi promovare” a homosexualităţii, eu fiind un lider în
această privinţă. Am fost invitat să vorbesc la prestigiosul Forum JFK Jr. de
la Facultatea de Ştiinţe Administrative de la Harvard, în 2005.
Chiar
atunci, după ce am urmărit înregistrarea emisiunii, am început să am îndoieli
în privinţa vieţii şi influenţei mele. Neştiind pe nimeni cu care să pot
discuta aceste întrebări şi îndoieli, m-am îndreptat către Dumnezeu. Am început
să „vorbesc” cu El într-o perioadă în care aveam probleme de sănătate cauzate
de stilul meu de viaţă.
Am
început să înţeleg, destul de repede, unele lucruri despre care nu crezusem că
pot fi adevărate, cum ar fi faptul că eu conduceam o mişcare proastă, negativă,
iar această descoperire nu se baza câtuşi de puţin pe dogme religioase. Am tras
singur aceste concluzii. Mi-a devenit clar, gândindu-mă şi rugându-mă, că
homosexualitatea ne împiedică să ne găsim adevăratul eu. Nu putem vedea
adevărul pentru că suntem orbiţi de homosexualitate. Mulţi dintre cei robiţi de
homosexualitate sau de alte comportamente pătimaşe Îl văd pe Dumnezeu ca pe un
duşman, pentru că El le reaminteşte cine ar trebui şi cine sunt meniţi să fie.
Aceşti oameni preferă să închidă ochii şi să-şi astupe urechile la Adevăr, alegând
în schimb, prin antagonism, să-i acuze pe creştini cu cuvinte gen „fascişti”,
„fundamentalişti” şi „retrograzi”.
Pentru
mine, homosexualitatea a început la vârsta de 13 ani şi s-a încheiat, după ce
m-am separat de influenţele exterioare şi m-am concentrat asupra mea, la vârsta
de 30 de ani. Vindecarea de rănile pricinuite de homosexualitate nu este
uşoară, cu atât mai mult cu cât sprijinul în acest sens este foarte redus.
Deseori, acest sprijin este ridiculizat, redus la tăcere şi făcut ilegal prin manipulări
juridice. Eu însumi a trebuit să fac abstracţie de vocile celor din jurul meu
pentru a putea afla aceasta. Acţiunile homosexualilor îşi propun, printre
altele, să-i împiedice pe oameni să afle că schimbarea este posibilă. În ce mă
priveşte, ieşirea de sub influenţa mentalităţii homo a fost cea mai plenară,
frumoasă şi uimitoare experienţă din viaţa mea. M-am întâlnit cu Dumnezeu când
eram singur, obosit şi supărat. Rugându-mă, mi-a spus că nu are de ce să-mi fie
teamă şi că sunt „acasă”. Trebuia doar să fac puţină ordine în „casă”.
Homosexualitatea
mi-a răpit 16 ani din viaţă, infestându-mi-i cu diferite minciuni, propagate şi
prin mass-media pentru copii. În unele ţări europene, homosexualitatea este
considerată atât de normală, încât copiii primesc la şcoală cărţi cu basme cu
homosexuali. Polonia încearcă să împiedice Uniunea Europeană să-i îndoctrineze
copiii cu propagandă homosexuală. În replică, Uniunea Europeană l-a numit pe
premierul polon „respingător”.
Ca
lider al mişcării homosexualilor, am avut ocazia să vorbesc de multe ori în
public. Aş vrea să-mi pot lua înapoi cuvintele spuse atunci. Astăzi ştiu că
homosexualitatea înseamnă patimă şi pornografie laolaltă. Nu voi mai lăsa pe
nimeni să mă convingă de contrariu, indiferent de cât de abili sunt în cuvinte
sau de cât de tristă le e povestea. Am văzut. Ştiu adevărul.
Vindecarea
de păcatele lumii nu vine peste noapte; însă vine, dacă nu îi opunem mândria
noastră. Dumnezeu câştigă în cele din urmă, în caz că nu ştii.
1 comments:
Asa este Dumnezeu este mare si te poate ajuta..trebuie doar sa-i ceri ajutorul! :)
Trimiteți un comentariu