Oare Directorul MŢR ştie care sunt consecinţele propagandei homosexualiste?

Imaginea campaniei "Orientarea sexuală nu este o alegere, nu este o boală"

Istoria propagandei homosexualiste în România a intrat în ultimii ani într-o altă etapă. Promotorii homosexualităţii ca normalitate nu puteau solicita de la început legalizarea căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex, dreptul la adopţii de copii de către homosexuali singuri ori în cuplu ori rescrierea manualelor școlare astfel încât acestea să nu mai discrimineze „familiile” de același sex. Oamenii ar fi sesizat dezastrul care urma să se producă şi s-ar fi opus.

De aceea, în anii de după 1990 au solicitat doar abrogarea articolului 200 din Codul Penal și dreptul la manifestare publică, spunând explicit, în dezbaterile de atunci, că nu vor nimic altceva, în nici un caz căsătorii între persoane de același sex ori adopții de copii.

Au trecut câțiva ani și acum se află în desfășurare campania pentru legalizarea „căsătoriilor” între persoane de același sex și a adopțiilor de copii de către persoane homosexuale. Această campanie este însoțită de introducerea în diferite segmente ale societății a principiilor ideologiei homosexualiste, pentru a o face permeabilă la elemente care în mod obișnuit sunt respinse fără echivoc. Arta, mai ales filmul, distracția, dezbaterea, afirmarea fără demonstrație devin instrumente ale publicității mascate a homosexualismului.

Astfel, anul trecut mișcarea homosexualistă a organizat o campanie publicitară outdoor menită să întindă steagul normalizării homosexualității spre începuturile ființei umane: panouri cu un nou-născut care avea la mână o banderolă pe care scria cuvântul „homosexual”. Nu s-a ajuns la momentul concepției, cel în care se formează ADN-ul și zestrea genetică, căci, în mod paradoxal, ideologia homosexualistă, deși clamează că apără dreptul tuturor oamenilor, respinge dreptul la viață al tuturor în primele luni de la apariție, susținând avortul.

Scopul campaniei “Orientarea sexuală: nu este o alegere, nu este o boală”, a fost, evident, să promoveze ideea că homosexualitatea este înnăscută, teorie nevalidată de vreun studiu științific și contrazisă clar de mărturiile celor care au demonstrat că ajungerea la normalitate este posibilă și în cazul persoanelor care manifestă, în anumite conjuncturi ori perioade din viață, atracție către persoanele de același sex. O celebră mărturie în acest sens este a lui Michael Glatze, fost pilon important ai mişcării homosexualiste din SUA(editor fondator al revistei Young Gay America, în 2005 a vorbit la Harvard în sprijinul acestei mișcări). Ignorați de activiști homosexualismului și de media mainstream, există chiar și organizații ale foștilor homosexuali care promovează mijloacele terapeutice care i-au ajutat pe ei să ajungă la normalitate.

După spațiul copilăriei, în acest an mișcarea homosexualistă încearcă ocuparea altui spațiu: identitatea şi tradiţia românească reprezentate la nivel de excelență de către Muzeul Național al Țăranului Român. O excelență recunoscută internațional, MȚR-ul fiind singurul muzeu din România care a obținut prestigiosul premiu Museum of The Year, în 1996.

În acest spațiu, ca urmare a nominalizării ca instituție partener la manifestările „Lunii Istoriei LGBT”, a fost anunțată pentru luna februarie proiecția a trei filme despre lupta și eroii mișcării homosexualiste. Filme la fel de nepotrivite cu specificul MȚR-ului precum  cele, de exemplu, despre „eroul” Che Guevara…

În acest caz, promovarea ideologiei homosexualiste se face nu doar de cei afectați de atracția către persoanele de același sex, direct interesați, ci și de cei care nu își împlinesc mandatul public încredințat de comunitate. Acesta este, din nefericire, cazul actualului Director General al MȚR-ului. Atenționat  într-o scrisoare deschisă asupra faptului că nu poate să deturneze de la scopul ei o instituție publică de marcă după bunul său plac, răspunsul nu face decât să vădească statutul său în comparație cu cel al inițiatorului MȚR-ului. Dacă Horia Bernea a fost omul care a sfinţit locul, urmașul lui nu își îndeplinește datoria de a proteja și cultiva specificitatea și coerența acestui muzeu. Altfel, își va încheia mandatul cu povara risipirii potențialul regenerator al MȚR-ului pentru întreaga societate românească, iar această risipire ne va afecta pe toți, la fel cum cineva ne-ar modifica, în actul de identitate, numele de familie.