Pr. Prof. Vladimir Vorobiev
În ce constă pregătirea unui bărbat care se căsătoreşte?
Ce probleme neprevăzute specifice bărbaţilor pot să-l pască pe această cale?
Trăim acum într-o epocă de feminizare. Din ce în ce mai
des, putem auzi cum că bărbaţii au devenit oarecum neautentici, nu mai sunt așa
cum erau înainte. Înainte se considera că bărbatul este capul familiei,
sprijinul, protectorul, stâlpul familiei. Şi femeia tocmai de aceea îl lua pe
bărbat în căsătorie, ca să aibă acest sprijin care să o ocrotească de toate
necazurile şi neplăcerile. Tinerii de azi adesea nu sunt capabili de iniţiative
şi nici chiar de o responsabilitate elementară, nu pot să lucreze, să-şi
câştige existenţa ei înşişi... Despre ce fel de responsabilitate într-o
viitoare familie poate fi vorba în cazul acestor oameni?
În același timp, trăsăturile masculine migrează armonios
către jumătatea feminină a umanităţii. Femeile devin din ce în ce mai active,
pline de inițiative, caracterul lor devine din ce în ce mai puternic, ele
conduc viața de familie, îl conduc pe soț, devin cele care întreţin familia,
cap si protectoare ale familiilor lor. Astfel de modificări apar în căsătorie,
după părerea mea, din cauza faptului că oamenii nu înțeleg care trebuie să fie
de fapt atitudinea dintre soț și soție, nu înţeleg de ce Sfânta Scriptură spune
că soția trebuie să asculte de soțul ei. Acum nici bărbaţii, nici femeile nu
mai înţeleg aceasta. Femeile se străduiesc să îndeplinească rolul de bărbat în
familie, în timp ce bărbații se simt inutili, încep să bea, se transformă în
„trântori".
Ei bine, în acest sens cum te poţi pregăti? La urma
urmei, de fapt, femeile de azi s-au schimbat. Dacă înainte se putea spune că în
căsătorie femeia se află după soț, acum este la acelaşi nivel cu el în toate
sferele vieții. Are aceeași educaţie, și ea câștigă la fel de mult sau chiar
mai mult decât soțul ei.
Aș spune chiar că
acum se poate spune despre unii dintre bărbaţi că „s-au măritat". Legat de
căsătorie, este posibil oare ca această situație generală să se schimbe în mod
particular? Ce să facă bărbatul pentru aceasta? Să căute o soție cu un statut
social mai mic?
Toate aceste probleme pot fi rezolvate ușor în familiile
credincioase. Pentru a normaliza viața de familie, trebuie să fie prezentate
corect semnificația căsătoriei și scopurile sale. Este necesar ca familia să
fie pregătită din punct de vedere moral să dea naștere și să poată creşte
copiii, astfel încât să nu se sperie de următoarea sarcină, ci dimpotrivă: să
se bucure de nașterea unui nou copil. Atunci când o femeie devine mamă, în
familie foarte repede toate se aşează la locul lor. Purtând copilul mic în brațe,
în mod firesc începe să aibă nevoie de ajutor și protecție.
La fel de firesc şi
bărbatul îşi aminteşte că trebuie să asigure, să întreţină şi să-i ocrotească
pe mamă şi pe copil care sunt acum total dependenţi de dragostea și grija lui. Și
totul se aranjează foarte repede. Bărbatul devine bărbat, femeia devine femeie,
așa cum au fost meniţi de Dumnezeu. Toate aceste denaturări și modificări din
prezent sunt o consecință directă a refuzului de a da naştere copiilor. De
aici, din rădăcina acestui rău cresc toate problemele familiilor de azi. Și
dacă oamenii vor reveni la concepţia că fiecare copil nou nu este o povară și o
gură în plus, ci un dar al lui Dumnezeu, în cazul în care vor vedea în copii
binecuvântarea lui Dumnezeu, atunci într-o astfel de familie și bărbatul, şi
femeia, şi copiii vor fi fericiți.
Oamenii confundă adesea realitatea cu închipuirile lor.
Care anume, în opinia dumneavoastră, este iluzia cea mai răspândită care
împiedică oamenii să vadă căsătoria cu trezvie?
Cred că iluzia cea mai dăunătoare a omului modern este
convingerea că poţi fi fericit prin satisfacerea propriilor dorințe şi nevoi
egoiste. Aceasta este greșeala cea mai profundă, care duce la consecințele cele
mai tragice. Nimic, nici măcar cel mai rafinat hedonism nu face pe om fericit
întrucât în aspiraţia spre plăcere, omul în mod inevitabil, se închide pe sine.
Dar fericirea este posibilă numai în cazul în care o persoană se dăruiește, se
sacrifică de dragul celor pe care îi iubește. Numai iubirea jertfelnică ii face
pe oameni fericiţi.
Deci, o femeie poate fi fericită doar atunci când se
dăruieşte complet soțului și copiilor ei. Într-o familie cu mulţi copii, mama
nu are nici pace, nici odihnă, zi și noapte le petrece purtând grijă neîncetată
copiilor și în fiecare noapte, literalmente, cade din picioare de oboseală. Desigur,
acesta este un act de abnegaţie foarte dificil. Cel mai dificil. Însă cunosc
multe asemenea femei şi pot spune cu încredere: sunt cu adevărat fericite. Sună
ca un paradox, însă nimeni nu se miră de fericirea artiștilor, a muzicienilor
sau a oamenilor de știință, condamnându-se singuri la o muncă silnică pe viață
în profesia pe care şi-au ales-o. Dacă cineva iubește ceea ce face,
dificultatea sa nu face decât să mărească valoarea acestei iubiri. Și ce
ocupaţie poate fi mai demnă decât naşterea şi educarea copiilor? Fericit este
cel care trăiește de fericirea
celorlalţi.
Fără îndoială, se poate spune că cea mai mare iluzie a
omului contemporan este neînțelegerea diferenței dintre fericire și plăcere.
Oamenii năzuiesc spre fericire, dar, în realitate, caută tot mai mult
plăcerile, care îi fac în cele din urmă şi mai nefericiţi.
Care este cel mai dificil lucru în căsătorie?
Știţi, cu această întrebare m-aţi luat prin surprindere.
Trăiesc o căsnicie fericită deja de patruzeci şi doi de ani și nu pot spune că
în viață am avut dificultăţi mai deosebite. Desigur, există în viața de familie
și momente grele. De exemplu, atunci când cineva din familie este bolnav,
suferă, iar tu suferi împreună cu el. Aceste lucruri sunt greu de suportat şi
nu te mai gândeşti la fericire în asemenea momente. Dar, surprinzător, chiar și
împreuna-suferinţă îi împlineşte pe soţi, le dă un nou sens, necunoscut
anterior și în cele din urmă se transformă într-o iubire şi mai mare și într-o
unitate, care nu doar îi alină, ci literalmente – le umplu inima de bucurie și
de pace. Întrucât compătimirea celorlalţi este, de asemenea, un mod firesc de
viață, poruncit nouă în Noul Testament: „Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi
aşa veţi împlini legea lui Hristos” (Gal. 6, 2).
Articol preluat de pe site-ul Doxologia
Traducere: Ioana Raluca Onofrei
Sursă: Pravoslavie.ru
0 comments:
Trimiteți un comentariu