Olga Greceanu - Mărturie în cuvânt şi chip

Olga Greceanu, mărturie a ortodoxiei în chip şi cuvânt

Pictoriţa şi scriitoarea Olga Greceanu (1890-1978), personalitate marcantă a vieţii artistice din secolul trecut, s-a impus nu numai în lumea artelor plastice, prin tablourile de şevalet cu care a participat la numeroase expoziţii din ţară şi din străinătate, ci şi în lumea Bisericii, prin lucrările sale monumentale de artă religioasă, prin scrierile sale şi ca oratoare, în afirmarea unui crez creştin de viaţă.

De origine nobilă, fiică a unei familii de polonezi stabiliţi în România, Olga Greceanu a fost botezată totuşi în religia creştin-ortodoxă. De altfel, s-a născut la data de 4 august 1890 chiar la Mănăstirea Nămăieşti, unde, în plină vară, părinţii ei se refugiaseră de căldura năpraznică din Bucureşti.

A făcut studii superioare în Belgia, Franţa şi Italia, fiind una dintre cele mai cunoscute artiste plastice din perioada interbelică. A realizat mari ansambluri murale, cum sunt frescele de la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu”, de la Institutul de Istorie “Nicolae Iorga” al Academiei Române, frescele din clădirea Sfântului Sinod sau mozaicurile bisericii Mănăstirii Antim din Bucureşti. Olga Greceanu s-a afirmat şi ca scriitoare, publicând mai multe cărţi, studii fundamentale de teoria artei, dar şi scrieri istorice, literare şi religioase, romane şi nuvele, precum şi numeroase articole în presă. “Prin tot ce a pictat şi a scris, Olga Greceanu şi-a manifestat convingerea că expresia supremă a artei plastice este pictura religioasă, însufleţită de cele mai înalte idealuri, pe care le transpune direct prin linii şi culori.”, subliniază criticul şi istoricul de artă Adina Nanu.

În a doua parte a vieţii, Olga Greceanu a participat la pictarea mai multor biserici, avându-l ca îndrumător pe părintele său duhovnicesc, vrednicul de pomenire arhimandrit Sofian Boghiu. În plus, truda sa în lumea Bisericii s-a concretizat şi în învăţătura de credinţa ortodoxă pe care a mărturisit-o în numeroase ocazii, având acordul scris al patriarhilor Nicodim Munteanu şi Justinian Marina de a predica din amvon, fapt unic în istoria Bisericii Ortodoxe Române.

Pentru a întregi portretul Olgăi Greceanu în rândurile de faţă, vom face apel în continuare şi la câteva însemnări care răzbat peste timp, ale unui mare părinte cărturar, părintele arhimandrit mitrofor dr. Vasile Vasilache, fost stareţ al Mănăstirii Antim între anii 1944-1948, care a cunoscut-o personal pe Olga Greceanu. În cartea sa “De la Antim la Pocrov – mărturii şi mărturisiri”, apărută în S.U.A., în 1984, Părintele Vasile Vasilache se opreşte asupra câtorva chipuri aparte din marea familie duhovnicească de la Antim, îmbogăţită şi de personalitatea marcantă a Olgăi Greceanu, pe care fostul Vicar al Arhiepiscopiei din Cele Două Americi n-a uitat-o, chiar dacă vremurile şi distanţa nu le-au îngăduit să se mai întâlnească vreodată.

Arhim. mitrofor dr. Vasile Vasilache: “Olgăi Greceanu, în bogata ei manifestare a multor daruri, ca pictoriţă, ca scriitoare, ca gazetară, ca oratoare şi în afirmarea unui crez creştin de viaţă pentru orice fiinţă omenească, nu i-a fost indiferentă mişcarea de spiritualitate creştină românească de la Mănăstirea Antim, care redeschidea calea de mijloc a Ortodoxiei româneşti, ferindu-se de extremele Ortodoxiei slavone, ori chiar şi de ale celei greceşti, precum şi de adierile mistice ale Occidentului. O cultură creştină, pe temei de puritate sufletească, în stare să te ferească de orice exces, păzind cu sfinţenie înţelepciunea divină în rama dreptei judecăţi pe care Dumnezeu Însuşi a dat-o ca dar omului, de a năzui la perfecţia de dinainte de păcat.

Olga Greceanu, în cartea ei de meditaţie pe marginea unui pelerinaj la Locurile Sfinte, o făcuse să retrăiască “Pe urmele paşilor Domnului Iisus Hristos”. Pe urmele Aceluia care venise să întrupeze Calea, Adevărul şi Viaţa pentru omenirea toată. El e înţelepciunea însăşi – Sofia – care a întrupat pe Omul adevărat şi pe Dumnezeul adevărat, pentru omenirea toată.

La slujbele de la Antim participă cu evlavie, iar la conferinţe cu interes. Pare că o revăd şi acuma la una din conferinţele ce le-am ţinut, când, vorbind despre “Izgonirea din Rai”, ea se ridica să întrebe:  “Raiul cel de la sfârşitul lumii va fi deosebit de Raiul cel dintâi din care am fost izgoniţi?” La care am avut bucuria să-i răspund cu cele ce Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos a spus, când a înfăţişat Judecata cea de pe urmă: “Atuncea va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi Împărăţia cea pregătită vouă, de la întemeierea lumii” (Matei 25:34). La Dumnezeu toate-s din veşnicie şi pentru veşnicie… Şi oamenii, după învierea din morţi, întru Împărăţia lui Dumnezeu “sunt ca îngerii în ceruri” (Marcu 12: 25).

Nu pot apoi cu ce dragoste de a asculta Cuvântul Domnului, pe cei de la Antim ne-a chemat în casa ei, unde am putut vedea pe peretele salonului o  minunată prezentare a Cetăţii Neamţului  în clipa în care plăieşii moldoveni rezistaseră cu un curaj nespus armatelor de cucerire ale lui Sobieski. Atuncea cu un dar deosebit  şi cu o bogăţie de cunoştinţe în literatura universală, scriitorul Sandu Tudor – Fratele Sandu – a înfăţişat din Sfânta Evanghelie de la Ioan convorbirea lui Iisus cu Nicodim, în care a ilustrat îndeosebi Naşterea din nou, pentru a vedea Împărăţia lui Dumnezeu.

Această dragoste pentru Mănăstirea Antim avea să o mărturisească în chip deosebit Olga Greceanu în zugrăvirea pe pereţii din afară, de la intrarea în Biserică, pe Sfântul Neculai, Sfântul Antim, Sfântul Alexei şi pe Sfânta Muceniţă Agata, în mozaic, în stilul artei bizantine, de toată frumuseţea. Ei vor rămâne sa scânteieze prin ani şi veacuri, în ochii tuturor celor ce vor vizita această Biserică a Mănăstirii Antim -a Tuturor Sfinţilor, pe care a iubit-o şi a preţuit-o şi a înzestrat-o cu talentul ei sufletesc şi Olga Greceanu.”, mai scrie Părintele Vasile Vasilache.

O lucrare-manuscris de excepţie a artistei, aflată în Biblioteca Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a putut fi cunoscută în curând de publicul larg, odată cu lansarea celor trei volume ale operei intitulate acum “Mărturie în cuvânt şi chip – Vocabular al credinţei şi vieţii spirituale”, rod al trudei de aproape 30 de ani al pictoriţei Olga Greceanu. În această ediţie tipărită, ce a apărut la Editura Institututului Biblic şi de Misiune Ortodoxă al Patriarhiei Române, cu binecuvântarea şi cuvântul înainte al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, sunt cuprinse integral cele opt volume de manuscris purtând iniţial titlul de “Dicţionar Biblic Ortodox”. Lucrarea beneficiază de o prelucrare grafică deosebită, impusă de sutele de desene ce aparţin autoarei şi care susţin clişeele explicaţiilor.

De la manuscris la carte: un drum al faptei de credinţă

O lucrare-manuscris de excepţie a Olgăi Greceanu, aflată în Biblioteca Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a fost făcută recent cunoscută publicului larg, odată cu lansarea celor trei volume ale operei intitulate “Mărturie în cuvânt şi chip – Vocabular al credinţei şi vieţii spirituale”, rod al trudei de aproape 30 de ani a pictoriţei. În această ediţie tipărită, apărută la Editura Institututului Biblic şi de Misiune Ortodoxă al Patriarhiei Române, cu binecuvântarea şi cuvântul înainte al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, sunt cuprinse integral cele opt volume de manuscris purtând iniţial titlul de “Dicţionar Biblic Ortodox”. Lucrarea beneficiază de o prelucrare grafică deosebită, impusă de sutele de desene ce aparţin autoarei şi care susţin clişeele explicaţiilor.

În cuvântul introductiv la această lucrare artistică de cateheză ortodoxă, intitulată “Mărturie în cuvânt şi chip – Vocabular al credinţei şi vieţii spirituale”, Preacuviosul Părinte Arhim. dr. Policarp Chiţulescu, Directorul Bibliotecii Sfântului Sinod, reliefează principalele momente din viaţa Olgăi Greceanu, dedicate slujirii spiritului românesc şi ne introduce totodată în istoria manuscrisului inedit ce stă la bază acestei lucrări.

Istoria unui manuscris

Fondul de manuscrise de la Biblioteca Sfântului Sinod din Bucureşti, conţine lucrări unicat alcătuite începând cu secolul al XIV-lea şi încheind cu secolul trecut. Cine răsfoieşte aceste volume, simte cum, între filele acestora, pulsează viaţa şi răsuflarea ostenitorului. Este incredibil cum, în secolul XX, se mai poate ca un om să se preocupe, asemenea celor de demult, cu scrierea şi împodobirea de mână a unor volume întregi, cu desene de o rară frumuseţe. Olga Greceanu confirmă, prin manuscrisele ei, că Sfântul Duh este prezent în viaţa oamenilor în mod continuu şi că le insuflă credincioşilor Săi spiritul creator şi înnoitor.

Cine a fost Olga Greceanu? N-am să mă refer la familia ei de bun neam, nici la înaltele studii din Occident; las pe seama criticilor de artă să vorbească despre lucrările de pictură monumentală pe care le-a executat, despre cărţile de specialitate care sunt adevărate pledoarii în favoarea culturii româneşti.

Acum este important să ne referim la sufletul ei deschis şi dăruit nouă celor de azi, prin picturile şi manuscrisele sale. Întâi de toate, trebuie spus că legătura dintre Biblioteca sinodală, ansamblul mănăstiresc de la Antim şi Olga Greceanu este mult mai veche şi mai adâncă: Olga Greceanu a participat constant la conferinţele Rugului Aprins desfăşurate la Antim; tot aici, ea a pictat incinta Palatului Sfântului Sinod şi a împodobit cu mozaicuri intrarea bisericii mănăstirii.

Ce a determinat-o pe Olga Greceanu să fie atât de devotată Bisericii şi credinţei? O familie practicantă, de tradiţie creştină sau lucrul efectiv cu sufletul românesc nedespărţit de credinţa sa ortodoxă? Se poate, dar mai este încă ceva.

Olga Greceanu mărturiseşte transfigurarea sufletului său cu ocazia pelerinajului întreprins la Ierusalim (anii 1932-1933); acest moment a însemnat pentru ea nu doar vizitarea Locurilor Sfinte, ci ocazia unui parcurs spiritual: a urmărit paşii lui Iisus, L-a întâlnit în fiecare colţisor din Ţara Sfântă, aşa cum Îl indicau Evangheliile. Aici, ea s-a rugat şi s-a documentat, a alcătuit singură hărţi ale unor locuri biblice, dar mai presus de toate, s-a umplut de o bucurie şi o dorinţă puternică de a spune şi altora cine este Iisus şi de ce fără El viaţa nu are sens; în Ţara Sfântă a luat hotărârea de a scrie Dicţionarul Biblic: “numai amintirea locurilor nu ajunge. Acei paşi ai Fiului lui Dumnezeu trebuie urmăriţi, învăţaţi, pătrunşi, explicaţi, prin istorisirea evangheliştilor”. Schimbarea se petrecuse în sufletul ei. “De atunci, spune ea, Biblia mi-a stat mereu deschisă pe masă”. În ziua Învierii, fusese martora pogorârii Luminii Sfinte şi văzuse, cu altă ocazie, Giulgiul din Torino. De acum, sufletul i se umpluse de lumină şi râvnă şi simţea nevoia să împărtăşească şi altora bucuria credinţei.

Primeşte binecuvântarea de la patriarhii Nicodim şi Justinian de a predica în bisericile din Capitală, iar până în 1949, le vorbeşte studenţilor teologi de la Internatul aflat la Radu Vodă despre Giulgiul Sfânt. Ce curaj şi de o parte şi de alta!

Apoi, credinţa bucureştenilor s-a întărit în plin comunism, fără nicio îndoială, şi datorită cuvântărilor în biserici ale Olgăi Greceanu. Meritele ei au fost recunoscute de către toţi patriarhii în timpul cărora a trăit, aşa încât, după ce credinţa i-a devenit călăuza unică în viaţă, ea a devenit pictor autorizat al Patriarhiei, distinsă cu Crucea patriarhală şi Meritul cultural.

Aşadar, Dicţionarul Biblic Ortodox a luat naştere imediat după întoarcerea din Ţara Sfântă şi a fost încheiat în 1963. El constituie suma experienţelor teologice ale unei femei care a adâncit credinţa ortodoxă într-o mare smerenie şi dăruire. Este grăitoare starea ei de bucurie şi speranţa pe care o avea cu puţin timp înainte de a muri. Gândurile ei luminoase au fost aşternute atunci, aproape de plecare, într-o scrisoare adresată duhovnicului ei, părintele Sofian de la Antim. Scrisoarea se păstrează la Biblioteca sinodală.

Alcătuită din toate puterile, lucrarea întrupează dorinţa Olgăi Greceanu de a reda publicului, o înţelegere mai apropiată a credinţei ortodoxe şi a practicii ei. Conştientă de îndrăzneala de a-şi fi asumat dificultatea întocmirii unei lucrări (pe care uneori o numeşte “Enciclopedie teologică ortodoxă”), de o asemenea amploare, care de altfel, ne-a lipsit până azi, ea mărturiseşte că, deşi a preluat explicaţiile din Sfinţii Părinţi ai Bisericii şi de la alţi teologi, vor fi întâlnite şi note de originalitate: însemnările asupra Giulgiului Sfânt cu clişee explicative, fragmente de topografii din Ierusalim şi alte localităţi din Palestina (Peştera de la Betleem, Grădina Ghetsimani, Betania, Drumul Crucii, Golgota etc.). Sutele de desene executate în tehnica “vârf de peniţă” dau viaţă textului şi impresionează, chiar dacă, după cum autoarea mărturiseşte, nu sunt toate în stil bizantin. Cele peste 1400 de articole însoţite de 500 de desene, de-a lungul celor aproape 2250 de pagini de manuscris, se oferă cititorilor într-un mod elaborat, un stil elegant, dar şi catehetic.

Nu lipsesc exegeza şi istoria biblică, împletite cu elemente de liturgică şi apologetică ortodoxă. Conştientă că ar putea exista o oarecare reţinere pentru faptul că lucrarea era întocmită de o femeie, Olga Greceanu îi scria patriarhului Justinian, rugându-l să nu i se treacă numele pe “Dicţionar”, ci acesta să i se păstreze doar pentru desene pentru a-şi lua răspunderea asupra originalităţii şi a tehnicii speciale.

Impresionat de frumuseţea lucrării, ştiind şi starea materială precară cu care se confrunta Olga Greceanu, patriarhul Justinian a cumpărat, în 1963, Dicţionarul Biblic Ortodox pentru Biblioteca Patriarhiei pe care el o reorganizase în anul 1959.

Apariţia dicţionarului, numit acum “Mărturie în cuvânt şi chip – Vocabular al credinţei şi vieţii spirituale”, încununează eforturile de a revela personalitatea şi trăirea unui suflet sensibil cum a fost cel al Olgăi Greceanu, dar şi osteneala depusă de ea în folosul celor mulţi.

Olga Greceanu a intuit, după cum ea însăşi scrie, că va veni cândva momentul să fie publicată lucrarea ei. Rodul celor treizeci de ani de căutări şi înălţări duhovniceşti, vede astăzi lumina tiparului, într-o formă grafică de excepţie şi este disponibil unui număr mare de cititori, mulţumită efortului considerabil al unei echipe aflate sub coordonarea unei admiratoare fervente, [d-na Iuliana Mateescu, n.r.], care a jertfit toate ale sale spre a duce acest proiect la bun sfârşit. Tot demersul nu ar fi fost posibil fără aprobarea şi binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, totdeauna deschis spre nou şi spre iniţiativele misionare creatoare.

În încheiere, consider că lucrarea “Mărturie în cuvânt şi chip – Vocabular al credinţei şi vieţii spirituale” va constitui o lucrare artistică de cateheză ortodoxă, inedită în spaţiul teologic românesc prin structură şi prin formă grafica. Truda întregii echipe care a dus la bun sfârşit acest proiect este un omagiu, un gest de recunoştinţă faţă de Olga Greceanu care şi-a dedicat întreagă viaţă slujirii spiritului românesc.

Arhim. dr. Policarp Chiţulescu

Directorul Bibliotecii Sfântului Sinod

Adresăm mulţumiri Preacuviosului Părinte Arhimandrit dr. Policarp Chiţulescu pentru permisiunea de a prelua această foarte frumoasă şi interesantă introducere la lucrarea “Mărturie în cuvânt şi chip” a Olgăi Greceanu. Se cuvine să menţionăm totodată rolul deosebit pe care Sfinţia Sa l-a avut în descoperirea acestui manuscris de mare valoare precum şi în coordonarea proiectului de publicare a acestei lucrări.

Dorina Zdroba

Sursă: bibsinod.ro