Dezbaterile despre ce este familia sunt puţine în România, aproape întreaga populaţiei văzând ca firească căsătoria între un bărbat şi o femeie. Periodic însă, organizaţiile LGBTQ promovează căsătoria între persoanele de acelaşi sex. Mai grav decât atât, multe filme artistice, spectacole muzicale, emisiuni TV ori reportaje din media scrisă susţin, direct sau indirect, legalizarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex şi legalizarea adopţiei de copii în cadrul acestor uniuni, în care copiii nu pot fi născuţi în mod natural. Din păcate există puţine voci publice care se evidenţieze pericolul acestei concepţii. Astfel are loc o schimbare a mentalităţii în privinţa căsătoriei, manifestările de mai sus erodând, practic, încet-încet instituţia căsătoriei în România. Una din urmările vizibile ale acestei eroziuni este creşterea constantă a numărului divorţurilor, a numărului copiilor născuţi în afara căsătoriei şi numărul extrem de mare de avorturi.
Dacă în anii 1996-1998, în dezbaterile privind dezincriminarea homosexualităţii, reprezentanţii organizaţiile care militau pentru aceasta au susţinut răspicat că ei nu cer decât să nu mai fie pedepsiţi (deşi articolul 206 CP nu mai era de multă vreme aplicat practic), în prezent ei încalcă ceea ce au spus atunci. De fapt, fiecare nouă cerere este doar o treaptă către eliminarea căsătoriei fireşti din poziţia de model de viaţă şi introducerea ca model de viaţă ”familială” a oricărui tip de uniune sexuală – poligamia şi poliamoria. În unele state din SUA presiunea activiştilor homosexuali vizează în prezent schimbarea manualelor şcolare în sensul ca acestea să prezinte în exemple diferitele tipuri de familii, nu doar cele fireşti.
Articolul de mai jos explică faptul că cele două perspective asupra căsătoriei sunt opuse şi au consecinţe opuse. Articolul a fost publicat în 2006, după ce în aprilie 2006 un larg grup de activişti LGBTQ şi-au asumat explicit ţintă finală a căsătoriilor poliamorice (mai mulţi parteneri, familii partenere) într-o declaraţie intitulată "Beyond Same-Sex Marriage”, iar un grup de cercetători au redactat o lucrare ştiinţifică în perioada 2004-2006 privind beneficiile unice ale căsătoriei fireşti, pe baza cărei, în mai 2006, au fost evidenţiat Principiile Princeton ale căsătoriei fireşti. El punctează foarte bine că odată părăsit concepţia căsătoriei fireşti, bazate pe complementaritatea psihi-somatică între bărbat şi femeie, care reprezintă unica posibilitate naturală de a naşte copii, nu mai există nicio o barieră în calea oricărei concepţii despre căsătorie. Aşa cum împăratul roman Caligula şi-a făcut calul, Incitatus, consul, orice va deveni posibil.
„Dincolo de căsătoria între homosexuali”
Ţinta actuală a acestor activişti homosexuali nu mai este doar libertatea de a trăi aşa cum vor.
17 august 2006, Ryan T. Anderson
Poligamie? Poliamorie? Sfârşitul instituţiei căsătoriei tradiţionale? În ultimii ani şi cu precădere în ultimele luni, apărătorii căsătoriei fireşti au tras semnale de alarmă cu privire la adevăratele scopuri ale mişcării pentru aşa-numita ”căsătorie” între homosexuali. Drept răspuns, susţinătorii mişcării au argumentat că normele modelului de căsătorie între persoanele de sex diferit: monogamia, exclusivitatea şi fidelitatea pot fi aplicate la fel de bine şi între parteneri de acelaşi sex, că acest gen de cuplu aspiră într-o căsătorie la aceleaşi principii, şi că ar fi firească recunoaşterea acestor cupluri de către guvern.
Apărătorii căsătoriei fireşti au citit cu atenţie cele spuse de activiştii căsătoriei între persoane de acelaşi sex. Cercetători precum Hadley Akers şi Robert P. George au observat că prin respingerea principiului de bază al căsătoriei, unicitatea unirii psiho-somatice între o femeie şi un bărbat în cadrul conjugal, statul pierde motivul principal de refuzare a căsătoriei poligamice (un bărbat şi mai multe femei) sau chiar a căsătoriei poliamorice (mai mulţi bărbaţi şi mai multe femei). Pentru această afirmaţie cei doi cercetători au fost etichetaţi ca bigoţi care vor să sperie pe alţii printr-un limbaj periculos. S-a spus că Akers şi George vor doar să defaime onorabilitatea şi bunele intenţii ale activiştilor homosexualităţii.
Dar aceste cuvinte se dovedesc a nu fi defăimătoare, ci profetice, deoarece acum un grup de cercetători renumiţi, lideri civici şi activişti LGBT homosexuali au sesizat totalitatea consecinţelor eliminării concepţiei fireşti despre căsătorie şi au îmbrăţişat public aceste consecinţe. Aceşti lideri ai drepturilor homosexualilor au aprobat explicit relaţiile sexuale între mai mulţi parteneri şi au cerut atât recunoaşterea lor de către stat, cât şi acceptarea în spaţiul a acestor tipuri de relaţii.
Declaraţia lor, „Dincolo de căsătoria între homosexuali”, a fost recent tipărită ca publicitate pe o pagină întreagă a ziarului New York Times. Cu părută candoare, scopul declaraţiei este „să ofere prietenilor şi colegilor de pretutindeni o nouă viziune pentru a asigura recunoaşterea diferitelor tipuri de relaţii de parteneriat, gospodărire în comun şi familie de către guvern şi instituţii private.” Declaraţia dă câteva exemple de astfel de relaţii, printre care „relaţii iubitoare de familie în care există mai mult de un partener conjugal” – aceasta însemnând poligamie şi poliamorie. Dar aceste exemple sunt blânde pe lângă ceea ce urmează: solicitare de recunoaştere „a cuplurilor de acelaşi sex care decid să conceapă şi să creeze împreună un copil cu o altă persoană homosexuală sau cu un cuplu de acelaşi sex, în două familii”. Cupluri de homosexuali care se unesc pentru a crea un copil? Limbajul îţi taie respiraţia. Bineînţeles, nu există nicio referire la binele şi interesele copilului într-o astfel de relaţie, ci doar la împlinirea dorinţelor adulţilor prin „creaţii” convenabile.
În cuvinte mai simple, logica declaraţiei „Dincolo de căsătoria între homosexuali” va duce la abolirea căsătoriei aşa cum o cunoaştem. Autorii declaraţiei scriu:
„Căsătoria nu este singura formă demnă de a institui o familie sau o relaţie şi nu ar trebui să fie privilegiată legal şi economic faţă de celelalte. Deşi îi respectăm pe cei pentru care căsătoria este cea mai importantă şi are o mare însemnătate spirituală, credem că multe alte relaţii de înrudire, gospodărire în comun şi familie ar trebui să fie recunoscute.”
Scopul acestor lideri proeminenţi ai mişcării homosexualilor nu mai este doar libertatea de a trăi aşa cum vor. Acum el este mai degrabă să forţeze pe tine, pe familia ta şi pe stat să le recunoască şi să le respecte multitudinea alegerilor lor. Rezultatul împlinirii acestor cerinţe va fi o cultură, un sistem legal şi un sistem de guvernare care consideră că relaţia monogamă, exclusivă, permanentă în care se nasc pe cale naturală şi sunt crescuţi copiii ca fiind nimic mai mult decât unul dintre multele stiluri de viaţă aflate la alegerea oamenilor. Pretenţia că, căsătoria pe care o cunoaştem este normativă pentru împlinirea soţilor, a copiilor şi a societăţii va fi considerată bigotism – ca să nu mai vorbim de vreo încercare de a codifica legal vreo unicitate a ei. Cu alte cuvinte, căsătoria ca instituţie socială va fi distrusă.
Declaraţia „Dincolo de căsătoria între homosexuali” nu trebui tratată cu superficialitate, deoarece semnatarii ei nu provin în mod exclusiv dintre cei mai radicali şi la periferie susţinători ai mişcării pentru drepturile homosexualilor. Ei sunt în multe cazuri vocile principale ale mişcării. După cum remarcă profesorul George pe saitul First Things:
“Cei care promovează această declaraţie nu sunt marginali. Cele peste 300 de semnături includ nume precum celebra feministă Gloria Steinmen, sociologul de la New York University Judith Stacey, antropologul Elizabeth Povinelli de la Columbia University, profesorii de drept Robin West şi Chai Feldblum de la Georgetown, pastorul Cecil Charles Prescod de la Love Makes a Family, profesorul de drept Kenji Yoshino de la Yale, profesorul de religie Cornel West de la Princeton, scriitoarea Barbara Ehrenreich şi Pat Clark, fostă director executiv al Fellowship of Reconciliation.”
Aceşti lideri de opinie nu au făcut altceva decât au afirmat implicaţiile logice ale abandonării concepţie fireşti despre căsătorie ca fiind în mod exclusiv uniunea între soţi de sex opus. Nu este nicio cale de mijloc între cerinţele acestora şi concepţia despre căsătoria firească. Fie orice relaţie consensuală sexuală şi de familie este egală cu celelalte şi atunci merită recunoaştere legală în mod identic, fie căsătoria firească reprezintă ceva unic şi de aceea merită recunoaşterea şi sprijinul statului.
Concepţia firească despre căsătoriei este apărată strălucitor într-o mică carte tipărită în această vară de Institutul Witherspoon de la Princeton, New Jersey. Documentul intitulat „Căsătoria şi binele comun: zece principii” arată importanţa unică a căsătoriei fireşti pentru persoane şi societăţi din perspectiva a diferite discipline academice: sociologie, psihologie, biologie, istorie, economie, filozofie morală şi politică şi drept. Spre deosebire de „Dincolo de căsătoria între homosexuali”, care este doar o colecţie de afirmaţii, „Căsătoria şi binele comun: zece principii” este o lucrare ştiinţifică bine documentată, detaliată, citând cele mai bune şi recente lucrări ştiinţifice contemporane care privesc căsătoria, structura familiei, binele conjugal şi al copilului.
Cunoscută acum ca Principiile Princeton, documentul a avut deja o mare contribuţie în dezbaterea publică despre căsătorie. În cadrul unei întâlniri de la Casa Albă a unor lideri ai societăţii civile adunaţi pentru a discuta despre căsătorie în luna iunie, profesorul Robert P. George de la Princeton University i-a înmânat preşedintelui Bush un exemplar din această carte proaspăt publicată. Senatorul Sam Brownback a citat-o mai apoi în timpul dezbaterilor despre Federal Marriage Amendment [n. trad., cel care a încercat să introducă în constituţia americană definiţia căsătoria ca fiind între persoane de sex opus, amendament respins în mai multe rânduri]. Bush şi Brownback au folosit-o deoarece ea a fost validată de un număr de mai bine de 60 de savanţi, între care James Q. Wilson de la Universitatea Pepperdine, Paul McHugh de la Johns Hopkins University School of Medicine, Amy Wax de la University of Pennsylvania School of Law, Hadley Arkes de la Amherst College, Mary Ann Glendon de la Harvard Law School, Leon R. Kass şi Jean Bethke Elshtain de la University of Chicago, Jeremy Rabkin de la Cornell University, Stephen Nock de la University of Virginia şi Daniel N. Robinson de la Oxford.
Potrivit celor care l-au pregătit, documentul a fost necesar din două motive. În primul rând, deoarece idee obişnuită că societatea este interesată de „o înţelegere normativă susţinută social asupra căsătoriei” este atacată, în special în mediul academic. Pentru a înrăutăţi lucrurile, „prea des apărarea prin mijloacele raţionale şi logice a căsătoriei este lăsată de o parte sau nu este făcută foarte bine”. Astfel, pentru a apăra căsătoria „se cere să se facă faţă acestor atacuri, să fie evaluate argumentele lor şi să fie combătute acolo unde este necesar.” Principiile Princeton fac exact acest lucru, concluzionând cu o afirmaţie clară atât pentru oamenii de ştiinţă cât şi pentru publicul larg: ”Suntem convinşi că apărarea căsătorie fireşti se poate face şi se poate câştiga prin argumente raţionale şi logice”.
În al doilea rând, autorii, aproape toţi profesori universitari, au crezut de cuviinţă că le datorează această lucrare studenţilor. „Trebuie să facem această declaraţie pentru studenţii noştri, deoarece căsătoria este mai mult decât orice o alegere a celor tineri: au nevoie de argumente pentru a contrabalansa părerile care atacă astăzi căsătoria firească ca fiind nedreaptă şi de nedorit, şi au nevoie să ştie ce înseamnă căsătoria pentru a-şi menţine propria căsnicie şi pentru a-şi creşte proprii copii”.
Autorii Principiilor Princeton demonstrează cum şi de ce cererile din declaraţia „Dincolo de căsătoria între homosexuali” sunt în detrimentul soţilor, al copiilor şi al societăţii. După ce prezintă o listă concisă de principii pentru ghida liderii societăţii în abordarea căsătoriei şi a vieţii publice, cartea dezvoltă cea mai bună abordare de până în prezent a căsătoriei din perspectiva ştiinţelor sociale şi a reflecţiei filozofice. Autorii mai întâi examinează binele copiilor în relaţie cu căsătoria şi structura familiei şi diferitele contribuţii pe care mamele şi taţii le au în cadrul creşterii copiilor. Apoi se ocupă de binele adulţilor care relaţionează ca o uniune în funcţie de relaţii sexuale pe care le au. În final evaluează consecinţele decăderii căsătoriei asupra societăţii, efectele disproporţionate asupra săracilor şi efectul invadator, contagios asupra întregii societăţi.
Deşi reacţiile iniţiale s-au concentrat aproape exclusiv pe poziţia cărţii asupra căsătoriei între persoanele de acelaşi sex, Principiile Princeton realizează mult mai mult. Autorii scot în evidenţă mai multe ameninţări asupra căsătoriei: cultura divorţului, care afectează şi căsniciile cu o rată mică a conflictelor dintre soţi, concubinajul foarte răspândit, naşterea de copii în afara căsătoriei, căsătoriile între persoane de acelaşi sex şi industria nereglementată a fertilizării artificiale. Dacă în trecut problemele căsătoriei erau înţelese ca eşecuri ale unei instituţii solide, astăzi există un efort coordonat, aşa cum demonstrează declaraţia ”Dincolo de căsătoria homosexuală”, pentru a redefini în mod fundamental natura şi scopul căsătoriei. Atacurile din prezent caută să recreeze căsătoria într-o formă care ignoră şi devalorizează complementaritatea de gen a bărbatului şi a femeii, unirea soţilor în cadrul familiei fireşti, potenţialul lor de a procrea şi nevoia – şi dreptul – copilului de a avea o mamă şi un tată biologici. Cu alte cuvinte, toate ”familiile alternative la alegere” pe care ”Dincolo de căsătoria homosexuală” le laudă sunt arătate ca vinovate de a deteriora iremediabil starea de sănătate a societăţii.
Principiile Princeton argumentează că într-o căsătorie soţul şi soţia îşi iau angajamentul să se dăruiască în întregime unul altuia, să aibă în comun toate aspectele vieţii, să devină o singură fiinţă. Asupra unui subiect despre care declaraţia „Dincolo de căsătoria între homosexuali” este surprinzător de tăcută, Principiile Princeton se pronunţă ferm: căsătoria este strict importantă pentru a asigura copilului îngrijirea şi protecţia de care are nevoie. Aceasta deoarece căsătoria firească este cea care transformă bărbatul şi femeia în soţ şi soţie pentru a creşte copii în calitate de tată şi mamă. şi, fără să comită nicio greşeală, Principiile Princeton afirmă: copii au nevoie atât de mamă cât şi de tată.
Multe think-tank-uri importante şi sociologi, ignorând presiunea politică, au confirmat cercetările savanţilor care au contribuit la redactarea Principiilor. Woodrow Wilson School de la Princeton University şi Brookings Institution, o organizaţie de stânga, de exemplu, au confirmat ceea ce susţine lucrarea despre stare de bine a copilului. În numărul din anul 2005 al revistei ştiinţifice pe care o editează împreună, The Future of Children, intitulat ”Marriage and Child Wellbeing” (Căsătoria şi stare de bine a copilului), editorii au scris în introducere că ”Articolele din acest număr al revistei confirmă faptul că copiii au parte de beneficii atunci când cresc alături de doi părinţi biologici căsătoriţi”. La fel, organizaţia de stânga Child Trends a rezumat concluziile ei într-o cercetare care însumează consensul ştiinţific: ”cercetarea demonstrează clar că structura familiei contează pentru copil, şi structura care îl ajută cel mai mult pe copil este o familie formată din doi părinţi biologici într-o căsătorie cu un grad de conflict redus. Copii în familii cu un singur părinte, cu mame singure, necăsătorite, şi copii în familii fără ambii părinţi naturali sau în relaţii de concubinaj sunt mai predispuşi la eşecuri în viaţă... Aşadar, promovarea căsătoriile stabile, între părinţii biologici este în favoarea copiilor.”
Desigur, aceste concluzii sunt în opoziţie cu cererile din ”Dincolo de căsătoria homosexuală”. După cum Principiile Priceton explică clar, colapsul căsătoriei a fost dezastruos pentru mulţi americani. Să luăm în considerare soţii abandonaţi în urma unor divorţuri care puteau fi evitate. Să luăm în considerare adulţi care au parte de flirturi trecătoare în locul protecţiei, dăruirii şi purtării de grijă a unui soţ. Dar, mai presus de toate, să luăm în considerare copii răniţi de divorţul părinţilor lor, ori copiii născuţi fără dragostea şi protecţia unui tată, sau, poate cel mai îngrozitor, concepuţi artificial (mai bine spus - produşi) fără angajamentului ambilor părinţi, doar pentru a satisface dorinţele adulţilor. După cum observă autorii, „Căsătoria îşi pierde statutul preeminent ca instituţie socială care direcţionează şi veghează reproducerea, creşterea copiilor şi viaţa adulţilor.”
Politica căsătoriei este o problemă socială şi politică deosebit de importantă deoarece sănătatea căsătoriei ca o instituţie socială are un efect foarte mare asupra binelui copiilor, populaţiei sărace şi populaţiilor minoritare. Prin urmare, construirea unei culturi în care căsătoria poate să înflorească este o chestiune ce ţine de justiţia socială. Cu toate acestea, elitele culturale care pretind că au compasiune pentru cei marginalizaţi privesc în cea mai mare parte în altă direcţie – sau chiar mai rău.
Principiile Princeton subliniază aceasta: ”Producţiile de la Hollywood şi Madison Avenue sunt adesea indiferente, dacă nu chiar ostile de-a dreptul, normelor care susţin o viaţă decentă de familie… Abandonarea la nivel naţional a căsătoriei are în particular consecinţe pentru comunităţile cele mai vulnerabile din societatea noastră. Naşterile în afara căsătoriei, divorţurile, mamele singure sunt mult mai prezente printre afro-americanii cu venituri reduse şi, într-o măsura mai mică, printre hispano-americani, în principal datorită faptului că aceştia nu au atât de multe resurse materiale, sociale şi personale pentru a rezista dezinstituţionalizării căsătoriei. Ultimele cercetări academice din câmpul ştiinţele sociale cu privire la căsătorie indică faptul că minorităţile şi săracii plătesc un preţ disproporţionat de mare atunci când căsătoria intră în declin în comunităţile în care trăiesc, acest lucru însemnând că distrugerea familiei intensifică exact suferinţa acelor peroane care deja suferă cel mai mult”.
Elitele culturale ale naţiunii noastre, cum este evidenţiat şi în declaraţia „Dincolo de căsătoria între homosexuali”, promovează instituţii care sunt ostile dezvoltării americanilor neprivilegiaţi. Pentru a contracara acest fapt, Principiile Princeton dezvoltă o înţelegere holistică, globală a importanţei căsătoriei ca instituţie socială şi concluzionează dând cinci principii pentru ghidarea politicilor şi a legislaţiei care vizează căsătoria.
Deşi legislaţia este importantă, ea nu este, totuşi, principalul mijloc de reformă. Conform Principiilor Princeton: “A crea o cultură a căsătoriei nu este treaba guvernului. Familiile, comunităţile religioase şi organizaţiile societăţii civile – împreună cu liderii intelectuali, morali, religioşi şi artistici – ei arată calea. Dar legislaţia şi politicile publice ori vor revigora şi susţine aceste ţeluri, ori le vor submina. Adresăm un apel liderilor naţiunii şi concetăţenilor noştri pentru a susţine politicile publice care consolidează căsătoria ca o instituţie socială.”
De asemenea Principiile Princeton subliniază că instituţia căsătoriei nu poate supravieţui pe cont propriu, deoarece nicio persoană sau o familie nu este izolată, singură, asemenea unei insule: “Dar o cultură a căsătoriei nu poate să înflorească într-o societate ale cărei instituţii principale – universităţile, sistemul juridic, legislaţia, confesiunile religioase – nu doar că eşuează în a apăra căsătoria, ci chiar o subminează atât conceptual, cât şi în practică.”
Majoritatea americanilor se împotrivesc viziunii descrise în „Dincolo de căsătoria între homosexuali”. Cu toate acestea, persoanele din elita culturală – care exercită o influenţă politică considerabilă – nu sunt într-un acord între ele faţă de acest subiect. De aceea, este imperios necesar ca fiecare candidat din procesul electoral să declare dacă susţine viziunea familiei prezentată în „Dincolo de căsătoria între homosexuali” – căsătoriile poligamice şi poliamorice şi conceperea de copii care vor fi crescuţi de mai multe familii de persoane de acelaşi sex – sau modelul apărat de Principiile Princeton – un bărbat şi o femeie unindu-se în căsătorie în mod exclusiv şi permanent ca soţ şi soţie, care devin tată şi mamă pentru orice copil pe care îl aduce relaţia lor conjugală. Aceasta este chestiunea centrală în dezbaterea modernă despre căsătorie. Votanţii trebuie să cunoască în care tabără se află aleşii lor.
Traducere după The Weekly Standard
*
Principiile Princeton:
- Căsătoria este o unire personală, intenţionată pentru toată viaţa, între soţ şi soţie.
- Căsătoria este un bun profund al umanităţi, care înalţă şi perfecţionează natura socială şi sexuală umană.
- În mod normal, şi bărbaţii şi femeile care se căsătoresc devin mai buni în urma căsătoriei.
- Căsătoria protejează şi promovează binele copiilor.
- Căsătoria susţine societatea şi promovează binele comun.
- Căsătoria este o instituţie creatoare de bunăstare, care sporeşte capitalul social şi uman.
- Când căsătoria slăbeşte, egalitatea între oameni scade, deoarece copiii suferă dezavantajul de a creşte în familii fără o angajare reciprocă a mamelor şi a taţilor.
- O cultură a căsătoriei funcţională serveşte la protejarea libertăţii politice şi întăreşte guvernarea.
- Legile care reglementează căsătoria sunt semnificativ importante.
- ”Căsătoria civilă” şi ”căsătoria religioasă” nu pot fi strict sau complet separate una de alta.
TheWitherspoon Institute este un centru independent de cercetare al cărui scop este să contribuie la sporirea înţelegerii de către publicul larg a fundamentelor morale ale societăţilor libere şi democratice. Poartă numele lui John Witherspoon, semnatar al Declaraţiei de Independenţă şi mentor al lui James Madison – cel de-al patrulea preşedinte al Statelor Unite ale Americii.
Lucrarea ”Marriage and the Public Good: Ten Principles” se poate descărca gratuit de pe saitul Social Trends Institute.
Dacă doriţi să traduceţi această lucrare, vă rugăm să ne contactaţi la adresa: blog.stefania1@gmail.com.
0 comments:
Trimiteți un comentariu