Standardele OMS în vigoare recomandă începerea educaţiei sexuale de la vârsta de 0-4 ani

Foto: Free Digital Photos

de Ştefana Totorcea

În urma unor ştiri apărute de curând în presă, este momentul să le reamintim părinţilor din România ce se întâmplă de câţiva ani în spatele uşilor închise.

Publicul larg nu cunoaşte încă cele mai recente Standarde de Educaţie Sexuală în Europa, publicate în 2010 de biroul european al Organizaţiei Mondiale pentru Sănătate, care spun că educaţia sexuală ar trebui să înceapă de la naştere.

La finele anului 2010, reprezentanţii statelor est-europene şi central-asiatice s-au întâlnit la Köln, în Germania, unde au agreat să promoveze în ţările lor aceste noi standarde.

Noile standarde de educaţie sexuală recomandate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii definesc fiinţa umană ca pe una exclusiv sexuală şi pleacă de la premisele că plăcerea sexuală şi imaginea de sine ca persoană sexuală trebuie predate de la naştere. La pagina 34, punctul „1.3 De ce ar trebui educaţia sexuală începută înainte de vârsta de patru ani?” se susţine: „Un copil este înţeles ca fiinţă sexuală de la bun început… Din acest punct de vedere, educaţia pentru sexualitate înseamnă mult mai mult decât să predai informaţii despre reproducere şi prevenirea bolilor. Ea ajută la dezvoltarea simţurilor copilului, a unui simţ corporal şi a unei imagini corporale”.

Citeşte şi Elveţia: Sex la cutie şi pornografie pentru copii de grădiniţă

În ceea ce priveşte conţinutul didactic conceput după aceste principii, pentru vârsta de 0-4 ani, la pagina 38 a documentului citat, emis de OMS-Europa, se specifică predarea următoarelor informaţii:

„descoperirea propriului corp şi a propriilor organe genitale, masturbarea infantilă precoce”

„faptul că bucuria apropierii fizice este o parte firească din viaţa tuturor”

„tandreţea şi apropierea fizică – expresii ale iubirii şi afecţiunii”

Societateacivilă italiană le-a cerut deja autorităţilor să renunţe la introducerea noilor directive OMS de educaţie sexuală. În petiţia adresată guvernului italian la finele lui 2013, italienii sesizau faptul că aceste directive pot încuraja şi justifica pedofilia: „Cum poate fi, de fapt, informat în mod eficient un copil de 2 sau 3 ani despre plăcerea masturbării infantile precoce fără a deschide posibilitatea de a efectua cu copilul sau a reprezenta acte sexuale în prezenţa lui? Mai ales atunci când se recunoaște că educația la vârsta respectivă trece prin stadii incipiente, ale mesajelor non-verbale, care constau din gesturi și imagini?”

Citeşte şi Veneţia: Poveşti cu gay pentru copiii de grădiniţă

În concluzie, nu putem spune decât că părinţii din România ar trebui să asculte sfatul oferit de curând în exclusivitate pentru ei de Sharon Slater, activistă americană pentru drepturile familiei pe lângă ONU: să fie cu ochii pe ce studiază copiii la şcoală (ba chiar şi la grădiniţă, în curând!). Îi aşteaptă surprize de proporţii.

Preluare de pe Știri pentru viață

România: Cea mai mare rată a avortului şi mortalităţii materne din UE, pusă pe seama finanţărilor americane

Date publicate în 2012 de Organizaţia Mondială a Sănătăţii arată că România are ce mai ridicată rată de avort din Europa: 480 de avorturi la 1.000 de naşteri (aproape o treime din copiii concepuţi sunt avortaţi). E de peste două ori mai mare decât rata medie în UE. România mai înregistrează şi cea mai mare rată a mortalităţii materne, de 27 la 100.000. Numai Albania şi Moldova depăşesc această cifră (31, respectiv 32 la 100.000). Experţi români implicaţi în activismul social pentru viaţă arată cu degetul spre agenţiile americane de asistenţă, care au subvenţionat contracepţia şi au promovat o idee despre drepturile femeii pe care aceştia o consideră distorsionată.

Bogdan Stanciu, liderul filialei bucureştene a Asociaţiei Pro-Vita, a declarat pentru LifeSiteNews.com – o iniţiativă pro-life canadiană care a devenit portavoce internaţională în apărarea familiei – că cifrele OMS corespund cu datele făcute publice de Institutul Naţional de Statistică din România.

El a mai subliniat că cifrele ar putea fi cu mult mai mari, deoarece „sistemul medical privat, care devine tot mai important în România, nu transmite toate datele la INS”. De exemplu, un studiu realizat în 2004 de dr. Mihai Horga, care a lucrat în Ministerul Sănătăţii, arată că numai în anul 2000 clinicile private au făcut 80.000 de avorturi neincluse în statisticile oficiale.

De asemenea, datele INS nu iau în calcul avortul chimic, sau hormonal. Prof. Virgil Ancar, şeful clinicii de Obstetrică-Ginecologie de la Spitalul Sf. Pantelimon din Bucureşti, estimează că acest tip de procedură reprezintă 30% din numărul total de avorturi. Aşadar, statisticile ar putea fi cu o treime mai mari numai luând în calcul această metodă.

Larisa Iftime, preşedinta Asociaţiei Pro-Vita Media, este de părere că, pe lângă liberalizarea avortului după căderea lui Ceauşescu, o mare parte din vină pentru rata devastatoare a avorturilor o poartă mentalitatea promovată cu ajutorul finanţărilor externe pentru avort, contracepţie şi sterilizare. Acestea sunt promovate prin propagarea unei anumite viziuni despre „drepturile femeii”.

„O idee prost înţeleasă despre libertate a fost promovată cu ajutorul diverselor organizaţii internaţionale pro-avort precum International Planned Parenthood Federation şi (furnizorul internaţional de servicii de avort) Marie Stopes, care şi-au deschis birouri în România imediat după 1989 şi au început o promovare agresivă a avortului şi contracepţiei în ţara noastră”. Această viziune despre „drepturile femeii” a fost îmbrăţişată de presa secularizată şi elita intelectuală, spune Larisa Iftime într-un articol publicat de Institutul de Cercetări pentru Populaţie din Washington DC.

Discutând situaţia din deceniul trecut, autoarea scrie că asistenţa guvernamentală americană, prin USAID (Programul American de Asistenţă pentru Dezvoltare), s-a numărat printre cauzele principale ale creşterii numărului de avorturi în ţară.

„De ce are nevoie o ţară pe moarte precum România? De mai multe contraceptive şi educaţie sexuală, conform USAID, care a construit programe de acest tip într-un ritm furios la noi”, scrie Iftime, adăugând că în 1992 a fost înfiinţată în România Societatea de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală (SECS), filială a International Planned Parenthood Federation, cunoscută organizaţie internaţională americană de promovare a avortului. Aceasta primea 70% din finanţare de la USAID. „Despre Borbala Koo, directorul SECS, se relatează că a afirmat că USAID a cheltuit pentru sănătatea reproductivă mai mulţi bani decât guvernul României”.

Deşi, odată cu aderarea României la UE, agenţia americană USAID s-a retras oficial din România, în perioada 1990-2004, conform agenţiei Mediafax, aceasta a cheltuit 35 de milioane de dolari pentru programe de sănătate reproductivă – o sumă masivă pentru standardele româneşti.

Iftime a mai explicat că adesea finanţările USAID ajungeau în aceste programe indirect, prin intermediul Ministerului Sănătăţii. Iar programele ascund, sub sintagma elegantă de „sănătate reproductivă”, finanţarea avorturilor. Aceasta a făcut ca în clinicile de stat un avort să coste echivalentul a 5 dolari, o parte infimă din costul procedurii la clinică privată.

În articolul citat, Larisa Iftime mai arată: „Statisticile dovedesc o creştere a numărului de avorturi în ciuda creşterii ratei contracepţiei (n.red. – despre care se pretinde că ajută de fapt la scăderea numărului de avorturi). …În 1990, în vâltoarea socială creată după prăbuşirea comunismului, numărul de avorturi a fost de 992.880 (n.red. – trei avorturi pentru fiecare naştere, adică trei sferturi – 75% – din copiii concepuţi au fost ucişi). Din 1993, numărul s-a menţinut constant în jurul a 250.000 de avorturi pe an, o statistică apropiată de cea din Marea Britanie, cu menţiunea că ţara respectivă are o populaţie de trei ori mai numeroasă decât România”.

Programele contraceptive din România propagă o mentalitate a avortului, care ar putea avea drept consecinţă şi faptul că România are mortalitatea maternă cea mai mare din UE. Între ţările de pe bătrânul continent, numai Albania şi Republica Moldova ne întrec la această statistică.

CIA World Factbook spune că populaţia României s-a micşorat cu până la 2,74 pe an după liberalizarea avortului. Rata de creştere a populaţiei era în 2012 de –0.26%.

Conform datelor Centrului de Calcul, Statistică Sanitară şi Documentare din Ministerul Sănătăţii, între 1958 şi 2008, în România s-au avortat 22.178.906 copii, un număr mai mare decât întreaga populaţie a ţării, care la momentul publicării acestor cifre era de 21.504.442 persoane. Prin comparaţie, în SUA, la o populaţie care în deceniul trecut ajunsese la aproximativ 300 milioane, s-au făcut 55 de milioane de avorturi după 1973, anul în care s-a liberalizat procedura.

Legea federală americană interzice folosirea fondurilor publice pentru furnizarea de servicii de avort, pentru promovarea sau combaterea avortului. Dar aceasta este o practică obişnuită în SUA, care finanţează astfel de activităţi şi peste hotare. Numeroasele investigaţii făcute în acest sens au fost însă nevoite să constate că, printr-o portiţă juridică, aceste finanţări nu au fost ilegale. De aceea, mulţi critici au argumentat că legea nu este suficient de clară, sugerând şi limitarea finanţărilor publice venite prin terţi. Această jonglare cu concepte juridice nu a fost întotdeauna simplă. Conform unui articol publicat pe site-ul Institutului Guttmacher, puternică organizaţie americană pro-avort, când a ajuns preşedinte, în 1984, Ronald Reagan, conservator convins şi adept al viziunii pro-life, a determinat delegaţia SUA la Conferinţa ONU pentru Populaţie să anunţe că SUA nu va mai subvenţiona nici direct, nici indirect, activităţile legate de avort. Măsura a rămas valabilă şi în timpul preşedintelui republican George Bush. Ea a fost abrogată de Bill Clinton în 1993, la două zile după începerea mandatului său de Preşedinte  al SUA.

Să fie, oare, acesta, unul din motivele pentru care Rusia, în 2012, şi Bolivia, în 2013, au cerut de curând USAID să îşi înceteze imediat activităţile în ţările lor? Pe lângă faptul că USAID a fost acuzat de finanţarea opoziţiei politice din respectivele ţări, mai există tradiţia de finanţare a programelor de sănătate (cel mai adesea, dacă nu exclusiv, e vorba de sănătate reproductivă) de către acest organism guvernamental SUA. În cele două decenii de activitate, USAID a cheltuit în Rusia 2,6 miliarde de dolari, 37% din aceste fonduri fiind îndreptate spre programe de sănătate. La ceva timp după această măsură drastică, în 2013, Rusia a interzis reclamele la avort, iar, în 2014, în Bolivia s-a reafirmat avortul ca omucidere şi dreptul la viaţă încă de la concepţie.

 Sursă: Ştiri pentru viaţă

Prelucrare: Ştefana Totorcea

Scrisoare deschisă către Organizația Mondială a Sănătății din partea fiicei unei celebre supraviețuitoare a lagărului de la Auschwitz

Peggy “Lennon” Clores este fiica lui Yvette Maria Assael-Lennon și a lui James Lennon.

Yvette Assael este una din supraviețuitoarele lagărului de la Auschwitz, a cărei poveste a fost larg popularizată în Occident, prin seriale de televiziune, filme pentru cinema, documentare etc. Evreică din Grecia, Yvette a fost capturată împreună cu familia ei în al Doilea Război Mondial. Ea a scăpat cu viață datorită faptului că a fost selectată să cânte în orchestra lagărului, la acordeon și pian. Când nu a mai fost nevoie de ea la aceste instrumente, a luat lecții și, la doar 15 ani, o adolescentă firavă, a reușit să cânte la contrabas suficient de bine pentru a scăpa cu viață.

Când părinții ei au fost duși la moarte, ea a fost forțată să cânte împreună cu orchestra.

Cultura muzicală clasică i-a salvat viața pentru a doua oară după război. S-a întors în Grecia, dar era într-o adâncă deznădejde. Cântând pentru soldații aliați, ea și-a întâlnit viitorul soț, un irlandez, sergent în armata americană, aflat în misiune în Grecia. Acesta i-a purtat de grijă toată viața, ajutându-o să revină la normalitate.

Scrisoare deschisă către OMS a fost prilejuită de publicarea de către OMS a unei noi ediții a ghidului “Safe abortion: technical and policy guidance for health systems” (prima ediție în 2003), un adevărat manual de ucidere eficientă a copiilor nenăscuți. Pentru Peggy Clores acest demers este întru totul similar eficientizării continue a mijloacelor de ucidere pe care mama ei le-a cunoscut în adolescență și despre care i-a vorbit.

Părinţii lui Peggy Clores 

*

Scrisoare deschisă către Organizația Mondială a Sănătății

Acesta este un apel la decenţă, o decenţă umană şi conştientă, şi la umanism. Vă rog să vă asumaţi responsabilitatea de a-l citi. Voi aprecia un răspuns în care să fie explicată poziţia OMS în privinţa subiectului care ne interesează.

Am aflat despre manualul recent editat de OMS privind ”cele mai bune metode de a ucide copiii nenăscuţi”.

Nu aşa categoriseşte OMS manualul, dar terminologia nu schimbă realitatea obiectivă.

Ca şi Hitler, vă cosmetizaţi limbajul pentru a acoperi crimele împotriva umanităţii. Odată cu avansul tehnologiei ultrasunetelor în ultimii 20 de ani, problema dacă ”fetusul” este sau nu o fiinţă umană exact din momentul concepţiei a fost definitiv rezolvată pentru orice persoană a cărei conştiinţă funcţionează normal. Cu toate acestea, ca şi Hitler, ascundeţi evidenţa de oameni şi de inima dumneavoastră.

Aşa cum Al Treilea Reich venea şi el mereu cu metode noi şi mai eficiente pentru a-şi îndeplini scopurile.

Trecând peste evidenţele clare aduse de conştiinţă şi a morală, este de neînţeles că, în ciuda tuturor evidenţelor privind efectul distrugător, sub toate aspectele, fizic, mental, psihologic, pe care avortul îl are asupra sănătăţii femeii, continuaţi fără nici o rezervă să recomandaţi avortul ca o opţiune sănătoasă, cu un deplin dispreţ faţă de sănătatea femeii.

Când va se va opri această nebunie?

O organizaţie ”a sănătăţii” are importanta responsabilitate să ofere exclusiv cele mai bune standarde şi sfaturi. Femeile merită mai mult. O organizaţie ”a sănătăţii” nu poate justifica crimele împotriva umanităţii. Aşa ceva este mai mult decât îngrozitor. Exterminarea fiinţelor umane a înlocuit în proporţie inimaginabile crimele împotriva umanităţii ale lui Hitler. 1.5000.000 de fiinţe umane şi-au sfârşit anual viaţa în Statele Unite începând cu anul 1973.

Sunteţi Organizaţia Mondială a Sănătăţii? Ce sunteţi? Ce aţi devenit?

În apărarea tuturor femeilor şi în memoria bunicilor mei exterminaţi în Lagărul de Concentrare de la Auschwitz, vă îndemn să vă asumaţi responsabilitatea faţă de umanitate şi faţă de numele pe care îl purtaţi.

Vă îndemn ca inimile şi minţile dumneavoastră să ia act de atrocităţi şi pună capăt teoriilor lipsite de viaţă din conştiinţele dumneavoastră.

Vă îndemn să luaţi act de realitatea adevărată a sfaturilor ”pentru sănătate” pe care le oferiţi.

Nimic, absolut nimic nu poate justifica recomandările şi standardele dumneavoastră.

Surse: LifeSiteNews

European Jewish Congress

Proiectul de lege privind înființarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină NU interzice avortul, ci sprijină femeia, copilul și familia!

Citiți aici textul proiectului.

Susţineţi acest proiect scriindu-le celor care pot lua o poziţie publică în această privinţă.

Cei care doresc să traducă din limba engleză mărturii ale femeilor care au trecut prin criza de sarcină sunt rugaţi să scrie un mail la adresa blog.stefania1@gmail.com. Dacă aţi trecut printr-o situaţie similară cu cele prezentate până acum şi puteţi da mărturie despre acest fapt scrieţi-ne pe aceeaşi adresă.