Meriam, mama creştin-ortodoxă condamnată la moarte în Sudan a născut în detenţie

Săptămâna trecută, Meriam Yehya Ibrahim, sudaneza în vârstă de 27 de ani care a fost condamnată la 100 de lovituri de bici şi moarte prin spânzurare pentru crima de a se fi convertit la creştinism şi a se fi căsătorit cu un creştin practicant, a născut o fetiţă.

 Soţul ei a declarat că Meriam a fost lăsată cu picioarele încătuşate în timpul naşterii, oficialii anunţând că nu îi comută pedeapsa, ci doar i-o amână peste doi ani. Soţul nu are acces la ea şi la copii, Meriam fiind închisă împreună cu fetiţa nou-născută şi băieţelul lor în vârstă de aproape doi ani.

Meriam a fost lăsată după naştere să zacă încătuşată pe podeaua infectă a închisorii. Toate persoanele care se nasc pe teritoriul Sudanului sunt considerate după legile ţării a fi de religie islamică. De aceea, Meriam a fost arestată şi condamnată la moarte, cu toate că i s-a promis eliberarea dacă renunţă la credinţa sa creştin-ortodoxă. Meriam a refuzat.

Într-o declaraţie recentă, soţul lui Meriam, Daniel Wani, cetăţean american, s-a arătat dezamăgit de lentoarea reacţiilor oficialilor de la ambasada americană: „Având în vedere că sunt cetăţean american, sunt dezamăgit de poziţia pe care Ambasada Americană a avut-o de la bun început în acest caz. Am reclamat problema la ei de la bun început, dar nu s-au prea interesat de ea, mai ales cei de la consulat. Au spus că nu au timp. De fapt, ultima dată mi-au zis că nu prea îi interesa cazul. Au intervenit târziu, când au văzut că problema atrăgea atenţia presei, iar intervenţia lor nu a mai avut efect”.

Situaţia este prost gestionată şi de către guvernul american, şi de către ONU, şi de către alte organisme internaţionale.

Dacă vreţi să o ajutaţi pe Meriam, semnaţi petiţia pentru eliberarea ei.

Până în prezent, peste 240.000 de persoane au semnat această petiţie.

Dacă aţi făcut-o deja, rugaţi-vă prietenii şi rudele să o facă. Singurul mod de a o ajuta este să păstrăm atenţia presei asupra Sudanului şi stării dezastruoase în care se situează această ţară din punctul de vedere al libertăţii religioase.

Petiţia va fi trimisă Comisarului ONU pentru Drepturile Omului, Preşedintelui Sudanului şi Directorului Adjunct al Ambasadei SUA din Sudan.

Citiţi şi: Sudan: Mamă creştină condamnată la moarte şi 100 de lovituri cu biciul

******************************************************************************************************

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm aă ne scrieţi pe adresa redactievremuri@gmail.com sau provalorimedia@gmail.com

Mamă creştină condamnată la moarte şi 100 de lovituri cu biciul de ziua mamei în Sudan

Meriam Yahia Ibrahim împreună cu soţul ei în ziua nunţii

11 mai 2014,InternationalChristian Concern

O mamă creştină însărcinată cu al doilea copil a fost condamnată oficial pentru adulter şi apostazie, crime care se pedepsesc cu 100 lovituri de bici şi respectiv cu moartea. În dimineaţa zilei de 11 mai, Meriam Yahia Ibrahim s-a înfăţişat înaintea Curţii de Ordine Publică El Haj Yousif din Khartoum, Sudan, pentru a-şi apăra nevinovăţia în faţa acuzaţiilor de adulter şi apostazie aduse de aceeaşi curte la data de 4 martie.

Meriam Yahia Ibrahim, în vârstă de 27 de ani, a fost crescută în religia ortodoxă într-un oraş mic situat în vestul Sudanului. Absolventă a universităţii Khartoum, ea era medic practician când s-a căsătorit cu soţul ei Daniel Wani, un creştin din Sudanul de Sud cu cetăţenie americană. La câtva timp după ce a descoperit relaţia ei cu Daniel Wani, o rudă a raportat căsătoria ei la poliţia însărcinată cu aplicarea ordinii publice prevăzute în codul penal din Sudan. Fiind născută în Sudan, Meriam este considerată musulmană prin naştere, ceea ce face căsătoria ei cu Daniel Wani, care nu este musulman, ilegală în ochii instanţelor de ordine publică din Sudan.

Fără acuzaţii şi înainte de a primi un proces public şi corect, ea a fost arestată de autorităţile din Sudan şi reţinută în mod abuziv în închisoarea federală pentru femei Omdurman împreună cu fiul ei în vârstă de numai 20 de luni, la data de 17 februarie.

Centrul de Justiţie din Sudan (CJS), o organizaţie locală pentru drepturile omului care furnizează apărarea juridică a lui Meriam, şi-a exprimat intenţia de a depune un apel în numele ei. Potrivit echipei juridice a CJS, condus de Mohand Mustafa, Meriam Yahia Ibrahim a fost presată de către oficiali sudanezi şi de autorităţi religioase să se convertească de la creştinism la islam, făcându-i chipurile promisiuni să reducă, dacă nu chiar să renunţe la acuzaţiile împotriva ei dacă va face acest lucru. Centrul nu a putut nici să confirme nici să nege intenţiile lui Meriam Yahia Ibrahim de a se converti sau nu.

Ea şi copilul ei rămân închişi, separaţi de soţul şi tatăl lor, al cărui paşaport se pare că a fost revocat de guvernul Sudanului. Experţii anticipează că sentinţele împotriva lui Meriam Yahia Ibrahim vor fi executate după naşterea copilului din pântece, care este de aşteptat să aibă loc luna viitoare. Conform CJS, Meriam a suferit bătăi în timpul detenţiei sale, i s-a negat accesul la tratament medical, inclusiv îngrijire prenatală pentru fătul ei, şi i s-a refuzat administrarea de vitamine prenatale necesare pentru a asigura o naştere sănătoasă.

Datorită faptului că soţia sa a fost condamnată pentru adulter, Daniel Wani este acum neeligibil din punct de vedere legal să preia custodia copiilor lor. Copiii probabil vor fi predaţi în custodia statului Sudanez în cazul în care Meriam Yahia Ibrahim va fi executată sau va rămâne în închisoare un termen îndelungat.

De la adoptarea codului penal de ordine publică a Sudanului în 1991 nicio persoană condamnată nu a fost ucisă pentru violarea legii de inspiraţie religioasă Shari’ah.

Guvernul din Sudan, condus de preşedintele Omar Hassan al-Bashir, a fost găsit vinovat de „încălcări sistematice, continue şi flagrante ale libertăţii de religie sau de opinie”, potrivit Comisiei Statelor Unite pentru Libertatea Religioasă Internaţională (United States Commission on International Religious Freedom – USCIRF).

Departamentul de stat al SUA a catalogat Sudan ca fiind o ţară de interes deosebit (country of particular concern) din 1999. Potrivit raportului anual USCIRF pe 2014, guvernul din Sudan impune „o interpretare restrictivă a legii Shariah asupra musulmanilor şi non-musulmanilor deopotrivă, folosind amputări şi biciuiri pentru infracţiuni şi acte de „indecenţă” şi „imoralitate” şi arestarea creştinilor pentru prozelitism”.

William Stark, manager regional al International Christian Concern (ICC) a declarat: „Suntem îndureraţi astăzi în faţa condamnării la moarte a unei mame însărcinate cu al doilea copil, pentru exprimarea credinţei ei şi căsătoria legală cu un creştin practicant. Pronunţarea unei astfel de pedepse extreme în temeiul unei legi inspirate de radicalismul al-Turabi al regimului timpuriu al-Bashir aduce în discuţie direcţia în care Sudanul intenţionează să se îndrepte în urma moştenirii Sud-Sudaneze. Având în vedere că a adoptat politici de islamizare şi arabizare în trecut, ICC se teme că Meriam ar putea să fie prima dintre mulţi alţi creştini care urmează să sufere sub un guvern sudanez cu un interes din ce în ce mai radical de a aplica legea Shari’ah în toată ţara”.

Traducere: Diana Elena Gratie 

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

În atenţia bărbaţilor căsătoriţi: Obiceiul de a viziona pornografie este un obicei adulter

de Matt Walsh, 25 noiembrie 2013

Cunosc un tip care-şi înşală soţia. O înşală zilnic. O înşală de mai multe ori pe zi. Este soţ, tată şi adulter în serie.

Nu ar fi trebuit ca eu să ştiu asta despre el, însă a venit vorba acum câteva zile, într-o discuţie. Discutăm despre rata divorţurilor, amândoi spunând de ce credem că statisticile sunt atât de mari. Argumentele mele menţionau şi câteva studii care indicau că pornografia ar fi o cauză esenţială pentru un procent anual de divorţuri de 50%.

El a început să râdă. „Oamenii nu divorţează din cauza pornografiei.” A continuat să-mi explice de ce pornografia nu este „mare scofală” în cazul multor oameni. Nu este „ca şi cum ai înşela”. Mi-a spus că el vizionează aşa ceva de mai multe ori pe zi. A continuat afirmând că soţia lui ar putea fi puţin iritată dacă ar ştii cât de des o face, dar numai pentru că femeile exagerează când vine vorba de „ceva de genul”.

Despre ce mai exact? Despre faptul că soţii lor îşi petrec toată ziua cufundaţi în cele mai întunecate zone ale internetului în căutare de imagini sexuale explicite de viol, abuz, perversiune, exploatare şi alte forme josnice de depravare, anterior necunoscute omenirii?

Mda. Cam aşa ceva. Şi aparent, nu există vreun motiv că soţiile să fie prea supărate pentru asta.

Ascultaţi băieţi, ştiu că această conversaţie este una incomodă. Dar a venit timpul să fim sinceri şi să rostim adevărul despre pornografie. Întâi şi întâi: dacă eşti căsătorit şi vizionezi pornografie, înseamnă că înşeli. Punct. Din perspectiva unui creştin, acest lucru nu este discutabil. Isus a spus-o foarte clar: dacă râvneşti la altă femeie, ai comis adulter. Atunci când vizionăm pornografie, alegem să cedăm acestei pofte trupeşti; ne complăcem în ea, o alimentăm, o păsuim în mintea noastră. Ne scufundăm în ea cu capul înainte şi ne îmbibăm cu ea ca un burete. Ne minimalizăm pe noi înşine, înşelându-ne soţiile şi participând la exploatarea violentă a femeilor (şi a fetelor). Minţile şi trupurile noastre aparţin Domnului şi soţiilor noastre; prin urmare, pornografia încalcă teritoriul lor. Dacă vizionăm pornografie, suntem adulteri. Suntem adulteri în cele mai grave moduri. 

Nici nu este nevoie să facem referire la Sfânta Scriptură pentru a afla răspunsul la această ecuaţie simplă cum că pornografia înseamnă adulter.

De ce nu ar fi aşa?

Pentru că nu ai contact fizic cu altă femeie?

Şi ce dacă? Aceasta este doar o chestiune de semantică şi de împrejurări. Absenţa unei atingeri fizice nu te absolvă în mod automat de stigmatul adulterului – dacă ar fi aşa, discuţiile cu tentă sexuală („sexting”) cu alte femei ar fi un joc cinstit, presupun. Cum te-ai simţi dacă ai verifica telefonul soţiei tale şi ai găsi mesaje scrise picante şi explicite sexual pe care le-a trimis unui bărbat de la birou? Ai fi de acord cu asta, atâta timp cât ai ştii că ea poate demonstra că nu a avut niciun contact fizic cu el? Sau asta este cu totul altceva pentru că ea îl cunoaşte pe tip, în timp ce pornografia este anonimă şi impersonală? Vedeţi, ne trezim că trasam mai multe linii distinctive după bunul plac atunci când suntem nevoiţi să raţionalizăm comportamentul pe care îl cunoaştem în mod instinctiv ca fiind imoral şi greşit.

Dar, OK, cum stau lucrurile dacă ea nu îl cunoaşte pe tip? Ce ce întâmplă dacă ea se implica în „fantezii” cu bărbaţi pe care nu i-a întâlnit niciodată? Imaginaţi-vă că în incursiunea voastră cibernetică, daţi peste o pagină porno ce postează imagini şi clipuri cu o tânără femeie deosebit de ispititoare: soţia dumneavostra. Cum v-aţi simţi? Ştiind că soţia dumneavoastră vinde sex digital pe internet – v-ar plăcea? Acest lucru ar putea provoca o mică dispută conjugală, nu credeţi?

Dacă nu aţi dori ca soţia dumneavoastră să presteze pornografie, trebuie să înţelegeţi de ce ea nu ar vrea ca dumneavoastră să fiţi consumator de pornografie. Dacă nu v-ar plăcea ca ea să invite şi să încurajeze alţi bărbaţi să o violeze în mintea lor, trebuie să înţelegeţi de ce ea nu ar vrea ca dumneavoastră să aceptaţi invitaţia de a viola alte femei în gând.

Nu vreau să fac referire doar la bărbaţii căsătoriţi. Pornografia este otravă pentru toţi, căsătoriţi sau nu. Şi nu mă aflu aici să vă dojenesc că aţi greşit. Trăim într-o societate care speculează slăbiciunile omului, fluturându-i sex prin faţă la turaţie maximă, în fiecare zi, pe tot parcursul zilei, în orice moment. Acest lucru nu este o scuză; doar o tentativă de a pune lucrurile în context. Nu aş face reproşuri unui tip care se luptă cu dependenţa de pornografie mai mult decât aş face-o în cazul unui tip care se luptă cu dependenţa de droguri. Dar cel puţin dependentul de droguri, cel mai probabil, nu va întâlni foarte mulţi oameni (în afară de distribuitorul său) care să-i spună că este de fapt sănătos să fumezi droguri. Dacă acesta se aventurează în afară baracii abandonate unde se droghează, probabil că nu va da peste oameni respectabili care să-i spună: „hei, drogurile nu-s o mare scofală – este absolut normal să fumezi droguri, omule!” Astfel, fumătorul de droguri are un avantaj în faţa dependentului de pornografie. Dependentul de pornografie, în schimb, trebuie să lupte atât cu constrângerea în sine, cât şi cu numeroşii ciudaţi care vor încerca să îl convingă că este vorba doar de puţină distracţie nevinovată.

Aceasta este, bineînţeles, o minciună. Nu este ceva nevinovat. Nu este o distracţie.

Aş putea invoca pentru dumneavoastră numeroasele studii psihiatrice ce atestă efectele negative ale pornografiei asupra creierului. Dar această muncă de cercetare o puteţi face şi singuri.

V-aş putea vorbi despre sclavia sexuală, despre traficul de fiinţe umane, despre abuzul de droguri şi despre molestarea copiilor. Şi v-aş putea explica faptul că industria pornografică nu ar exista fără aceste ingrediente necesare. Însă este vorba de concluzii pe care le puteţi trage şi dumneavoastră, dacă vreodată veţi acorda un moment de atenţie acestui fapt.

V-aş putea aminti faptul că s-ar putea ca aceste femei pe care le găsiţi pe paginile pornografice să nu fie femei, de fapt – ar putea fi copii – şi nu aţi putea şti sigur că nu este aşa. Apoi, aş putea sublinia că se poate ca orice utilizator avid de pornografie să fi fost la un moment dat un utilizator de pornografie infantilă, fie că a ştiut acest lucru sau nu. Însă aceasta este, cu adevărat, o realitate evidentă şi inevitabilă.

V-aş putea spune că mulţi copii vizionează pornografie explicită pentru prima dată la vârsta de 12 ani. V-aş putea spune că încă nici nu am început să culegem cumplitele roade ce vor proveni de la o întreagă generaţie crescută în baza odioaselor perversiuni ale pornografiei de pe internet. Dar poate că este prea târziu pentru aceste avertismente.

Aşadar, ce a mai rămas? Poate că nimic, realmente. Pornografia este malefică, pustie, izolantă, murdară – acest lucru îl ştim cu toţii. De aceea, cu excepţia cazului în care sunteţi fie un om psihotic, fie unul extrem de mizerabil, nu v-aţi dori ca fiica dumneavoastră să se implice în industria pornografică. Acesta este motivul pentru care majoritatea oamenilor îşi ascund obiceiurile porno. Acesta este motivul pentru care încă nu se consideră acceptabil să navighezi pe pagini „pentru adulţi” de la calculatorul de la serviciu sau de la o masă din Starbucks (deşi oamenii o fac, în ambele cazuri). Acesta este motivul pentru care veţi găsi sex shop-uri şi cluburi de striptease numai în mahalalele şi în părţile degradante ale oraşului. Indiferent cât de hedonişti şi de „deschişi la minte” am devenit, încă considerăm pornografia ca ceva ce trebuie stocat în putredele şi întunecatele unghere ale vieţii noastre. Aceasta este Legea Firii şi nu putem scăpa de ea. Avem o abilitate înnăscută de a face distincţie între bine şi rău, fie că ne dorim asta sau nu.

În atenţia bărbaţilor căsătoriţi: cred că ar trebui să ne petrecem timpul liber cu familia, citind cărţi interesante pentru a ne ascuţi mintea sau construind diverse lucruri, exersând sau făcând alte lucruri care ne fac mai buni ca şi persoane. Pornografia nu te face un om mai bun. Te dezonorează. Te face mincinos. Îţi ucide acel instinct care te determină să protejezi şi să onorezi femeile. Te va transforma în ceva ce nu ai vrut să devii vreodată. Te va transforma într-un pervers deghizat şi nedemn. Te va transforma într-un adulter.

Bărbaţii adevăraţi nu vizionează pornografie.

 Sursă: Ştiri pentru viaţă

Traducere: Andreea Dancu

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

Cuvinte către tineri (VIII) - Pr. Dumitru Stăniloae despre dragoste şi prietenie

Într-una din cărţile sale, Olivier Clement relatează episodul unei călătorii cu trenul pe care aţi fi făcut-o împreună. În compartiment, zice el, pe banca din faţă, se aflau doi tineri care se îmbrăţişau cu mare delicateţe, vădit îndrăgostiţi unul de celalat. Olivier Clement notează că, în contextul unei discuţii duhovniceşti pe care o aveaţi împreună, priveliştea celor doi tineri îndrăgostiţi v-a prilejuit o remarcă uimitoare. Se pare că i-aţi fi spus încetişor, la ureche: “Vedeţi domnule Clement, şi cei din faţa noastră se roagă acum în felul lor”!

Ha, ha, ha.

Ce va determinat să faceţi această observaţie surprinzătoare?

Nu-mi mai aduc aminte episodul, dar dacă aş reflecta acum la această afirmaţie, cred că doi tineri se iubesc şi se iubesc încă fără a fi ajuns la nivelul coborât al plăcerilor trupeşti, văd, fiecare din ei, taina celuilalt. Şi cred că nici unul dintre ei n-ar voi să-l definească pe celălalt. Celălalt rămâne un mister nedefinit, şi infinitul se întinde dincolo de marginile lumii acesteia, se întinde până la Dumnezeu. Atunci, probabil, că implicit, cei doi tineri, care sunt într-o iubire curată, trăiesc într-un fel prezenţa negrăită a lui Dumnezeu între ei. Şi aceasta îi face să se înalţe peste ei, să se înalţe spre acel izvor al iubirii, al apropierii între oameni, al trebuinţei lor unul de altul şi, poate că asta înseamnă o neaşteptată înălţare a sufletului. Poate că la aceasta mă voi fi gândit, dar nici nu mai ştiu despre ce discutăm noi înainte, ca să fi tras o astfel de concluzie…

Mie mi se pare – aşa cum am înţeles-o eu – că afirmaţia dumneavoastră era spectaculoasă, fiindcă asociaţi acea coregrafie vizuală a dragostei cu rugăciunea, iar, pe de altă parte, fiindcă s-ar putea, în contextul discuţiei, să fi fost în sensul de dintotdeauna al Ortodoxiei, care nu elimină din reflexie trupul, în cazul acesta, atât timp cât erosul se trăieşte la nivelul trupului – Mântuitorul spunea despre căsătoriţi “să fie una în trup” – nu există un anumit platonism în afirmaţia dumneavoastră, în această idealitate înălţătoare ce respinge pogorârea iubirii în trup? Poate că e cazul să vă referiţi la propria dumneavoastră experienţă. Se putea despărţi, în frăgezimea unui asemenea fapt, înfăţişarea, trupul, plăcerea pe care mi-o oferă, de sentiment?

Ortodoxia, desigur că nu dispreţuieşte trupul, dar nici nu vrea să ne coborâm la plăcerile pur trupeşti, ci vrea să ne înălţăm la o trăire spirituală prin trup; să înălţăm trupul. Să nu uităm de duh, de spirit, în legătură trupească. Aceasta ar însemna coborâre la animalitate. Omul nu poate cobora aici, şi este o misiune pentru el să înalţe tot mai mult legătură prin trup la o legătură transfigurată spiritual.

Eu cred că înţeleg afirmaţia teologică a dumneavoastră, dar ea se poate înţelege şi aşa: întâi să coboare repede în trup, să facă un copil fiindcă aşa trebuie, după care urgent să se înalţe! Şi dacă o să facă vreo 10-15 copii, atunci vreo 10-15 de ani e coborât în animalitate, după care, după ce a terminat cu fecunditatea, ar urma episodul distins spiritual!

Cred că legătura între bărbat şi femeie, care produce un copil, nu este o legătură trupească şi se trăieşte şi în mod creştin, cu răspunderea acestui act prin care dau naştere unui copil de care vor avea grijă. Ei se angajează reciproc la toate grijile, la toate oboselile şi la toate eforturile pe care le va angaja rodul acestei uniri. Cred că ei, chiar gândindu-se că prin această unire iese un copil, gândesc că asta aduce o anumită spiritualizare acelei legături.

Totuşi eu am să continui să vă sâcâi. Cei doi tineri din faţa dumneavoastră, să mă şi iertaţi, poate şi dumneavoastră illo tempore, vă gândeaţi în chip util, în momentul acela la o întreprindere comună, lucrativă, cu copii? Nu cumva dragostea şi iubirea, a căror privelişte aţi contemplat-o atunci, aveau o natură generoasă, liberă, “nedeterministă”?

Dar nici nu era o iubire foarte trupească între cei doi tineri. Poate că am trecut şi eu prin această stare, dar nu m-am gândit deloc la unirea trupească, poate că am fost şi eu îndrăgostit de o fată, dar nu vedeam în ea decât ceva care depăşea plăcerea trupească; nici nu mă gândeam la aceste lucruri. Vedeam în ea şi poate că şi ea vedea în mine ceva ce nu avea legătură cu… Pe urmă, când mă gândesc la căsătorie, atunci încadrez şi această perspectivă de unire trupească. Oamenii, până nu ajung, mă rog, să se gândească la căsătorie, cred că au între ei o dragoste foarte curată. Deşi sunt în trup, nu se gândesc deloc la trupul acela.

Să mă iertaţi, dar asta este o postură – să-i zicem - ideală, de manual de teologie sau, poate, într-un mediu sătesc ideal de acum 500 de ani. Poate. Eu nu ştiu dacă cineva la ora asta mai trăieşte aşa. Sau poate că răul a sporit extraordinar…

Da, da, asta în orice caz.

… fie aşa este mersul cuplului în genere. Această situaţie în care ne iubim curat, după care cerem aprobarea părinţilor şi de-abia după aceea ne căsătorim şi, în noaptea nunţii se petrece şi prima noapte de dragoste, este un lucru rămas în negura vremilor. Vă întreb, dacă lucrurile nu sunt aşa în realitate, cum poate teologia, Biserica să ajute cuplul în mod real?

În orice caz, trebuie să-i ajutăm aşa după cum îi ajută pe oameni să ajungă la credinţă, îi ajutăm să se ridice, încet, încet, din trăirea trupească şi din plăcerile pur trupeşti care îi ispitesc, la a vedea şi altceva care îi atrage. Cred că cuplurile care nu sunt încă cupluri, cred că şi astăzi mai au ceva din aceasta. Nu cred că toată lumea este atât de decăzută, că tot tineretul este atât de decăzut. Biserica trebuie să vină cu misiunea ei ca să arate că legătura dintre un bărbat şi o femeie nu este una pur trupească. Şi mai ales la început.

Vă rog să definiţi asta. Dumneavoastră spuneţi că Biserica trebuie să mărturisească că legătura dintre un bărbat şi o femeie, în chip originar, nu este o legătură pur trupească. Vă rog să dezvoltaţi acest gând.

Este şi trupească, dar este trupească fără să lipsească o simţire, o unire spirituală. Deşi se spune în Geneză “şi vor fi amândoi un trup”, dar trup aici nu are numai sens de trup material, ci vor fi amândoi o unitate. Spune undeva Sfântul Ioan Gură de Aur: “Omul nu este întreg dacă este numai bărbat, nu este întreg dacă este numai femeie. Omul întreg este bărbat şi femeie”. Acest lucru îl dezvolta Evdokimov, am spus şi eu în Dogmatica mea, în legătură cu taina căsătoriei, că omul întreg este şi bărbat, şi femeie. Dar, precum bărbatul nu este numai trup, ci este şi suflet, la fel ca şi femeia, ei se întregesc reciproc şi simt nevoia să se întregească şi sub raport spiritual. Femeia are un fel de admiraţie, o încredere în bărbat, ca el este mai tare şi o poate ajuta în viaţă, şi admiră o anumită forţă, dar nu numai o forţă trupească, ci şi spirituală, o capacitate de discernământ. Bărbatul admiră la femeie delicateţea ei, capacitatea ei de a aduce o dulceaţă în viaţă, de a-l mângâia, de a-l încuraja în felul ei; adică, ei se întregesc şi spiritual. Viaţa bărbatului ar fi prea opacă dacă ar fi numai a lui, şi iarăşi, viaţa femeii ar fi un sentimentalism sălciu, dar şi un sentiment de neputinţă, de gol. Ea trebuie să mângâie pe cineva. Şi bărbatul iarăşi, trebuie să ajute pe cineva; ei se întregesc. Cred că nu s-a dezvoltat poate pe deplin nici de către filosofi, nici de către psihologi, nici de către teologi această taină de întregire între bărbat şi femeie, care produce şi susţine dragostea între ei, ca mijloc de unire, însă, o dragoste care trebuie să înainteze cât mai mult posibil în plan spiritual, purtând şi trupul în acest plan.

Cuvinte către tineri (VII) - Maica Gavrilia, Scrisoare către o fată din zilele noastre

…Când vei citi această scrisoare, eu voi fi plecată deja din această lume şi tu vei fi devenit deja o tânără domnişoară. Aşa încât, poate vei găsi interesante aceste câteva gânduri despre subiectul atât de important al iubirii – al iubirii care te va uni într-o zi cu un tânăr.

Va veni o vreme când vei simţi că inima ta bate mai tare, aşa cum se spune, pentru un anumit băiat…În timpurile acestea ale noastre, lucrurile s-au schimbat destul de mult. Acum tinerii se grăbesc să îşi “trăiască viaţa”, să acumuleze cât mai multă experienţă, cât mai curând… Şi totuşi, orice lucru la timpul lui, la timpul lui binecuvântat.

Ai grijă, dragă S.. Mulţi tineri se vor apropia de tine în numele dragostei. E ceva natural, dat fiind că dragostea este primul lucru minunat din viaţa noastră. E ca o mică floare care-şi deschide corola către soare într-o dimineaţă frumoasă de primăvară, fără să ştie prea bine ce se petrece…şi astfel devine confuză…

 Bineînţeles, ne flatează să auzim că suntem iubiţi de cineva. Totuşi, aceasta nu este întotdeauna dragoste. Azi, ei pot să ne dorească pe noi… Şi ceea ce vor azi, mâine pot să nu mai voiască – poate pentru că altceva le-a atras atenţia şi doresc acel lucru pentru a-şi satisface dorinţele.

Apoi, când intrăm în Taina Căsătoriei, dacă sub hainele noastre frumoase avem un trup stricat şi necurat, Dumnezeu nu va binecuvânta această căsătorie…

Atunci când un tânăr te va iubi cu adevărat, îţi va iubi sufletul; şi tu îl vei iubi pe al lui. Apoi, nu vei mai avea nevoie de nimic. Pentru că amândoi veţi simţi că legătura dintre voi este sfântă pe măsură ce vă veţi cunoaşte unul pe celălalt. Şi, în timp, veţi descoperi fiecare comori în inima celuilalt.

O asemenea Căsătorie, o asemenea unire va fi binecuvântată de Dumnezeu şi nu va cunoaşte divorţul, avortul sau orice altceva contrar poruncilor dumnezeieşti. O asemenea Căsătorie aduce în lume copii binecuvântaţi, aşa ca tine; pentru că şi părinţii tăi au trăit în sfinţenie căsătoria lor.

Ştii, dragă S., o căsătorie departe de Dumnezeu şi de Sfânta Împărtăşanie este de asemenea şi departe de virtute. Este ameninţată de infidelitate, adulter şi alte pericole. Copiii care vor creşte într-o atmosferă atât de tristă s-ar putea să urmeze căi periculoase ce îi vor duce la prietenii greşite, companii proaste, violenţă şi droguri.

Ai grijă – până când va veni vremea când vei fi sigură de dragostea pe care tu şi alesul inimii tale o aveţi unul pentru celălalt. Nu te pripi! Sunt mulţi care îşi doresc doar puţină “carne”, poate pentru că ei înşişi nu au mai mult de oferit.

Bucură-te, dragă S.. Fii întotdeauna pe calea lui Dumnezeu, acolo şi aşa cum El îşi doreşte să fii. Ai dragoste, mereu, pentru părinţii care ţi-au dat viaţă şi de asemenea pentru toţi şi pentru toate.

Maica Gavrilia - Asceza iubirii, Scrisori