Afişe şi broşuri pro-homosexualitate în cabinetele medicilor pedriatri americani/ Cea mai tânără dictatură (7)

Principalul argument al mişcării de promovare a homosexualităţii este că, atât homosexualitate cât şi căsătoriile între persoanele de acelaşi sex, îi privesc doar pe cei în cauză. În realitate, efectele se răsfrâng asupra întregii societăţi. Ce părere aţi avea dacă în cabinetele de pediatrie copii ar vedea afişe şi pliante conţinând imagini şi mesaje ce înfăţişează homosexualitatea ca fiind ceva normal? Vi se pare ? Ei bine, acesta va fi firescul sub noua dictatura a homosexualităţii. Despre noile directive, pe care Academia Americană de Pediatrie le-a trasat, puteţi citi mai multe în acest articol.

articol semnat de Kirsten Andersen

Washington, 1 august 2013 - Conform Academiei Americane de Pediatrie, dacă sunteți un medic cu pacienţi copii şi adolescenți, există o mulțime de lucruri pe care le puteți face pentru a-i încuraja, atât pe tineri şi pe familiile lor, să privească homosexualitatea ca fiind normală și sănătoasa,.

AAP a emis recent o declarație adresată celor 60.000 de membri ai săi ce se referă la homosexualitate. În noile linii directoare se spune că pediatrii ar trebui să depună eforturi pentru a "oferi un cadru în care, a fi LGBTQ (lesbian, gay, bisexual, and transgender), să fie considerat ceva diferit, dar normal."

Potrivit AAP, homosexualitatea "ar trebui să nu fie considerată anormală." În timp ce organizația recunoaște că adolescenţii "LGBTQ" reprezintă un grup angajat în comportamente mai riscante, având rate mai mari de abuz de substanţe, promiscuitate, depresie, auto-vătămare, și chiar sarcini la adolescente, se motivează aceste lucruri prin faptul că "prezența stigmatului de homofobie și heterosexismul duc de multe ori la stres psihologic şi o creştere a comportamentelor de risc."

Ca urmare, organizația spune că medicii ar trebui să depună toate eforturile pentru a elimina heterosexismul din practicile lor.

Heterosexismul este definit ca "adoptarea de către societate a heterosexualităţii ca şi normă, comportamentul persoanelor LGBTQ fiind considerat anormal."

AAP numește heterosexismul "insidios și dăunător."

Organizaţia recomandă medicilor să afişeze în cabinetele lor broșuri şi imagini, atât cu cupluri heterosexuale cât şi de același sex, precum şi însemne conţinând imaginea curcubeului pentru a arăta astfel că sunt de acord cu homosexualitatea.

Medicilor li se cere ca în toate formulările pe care le folosesc să nu presupună heterosexualitatea. De exemplu, să folosească termenul de "părintele (părinții) sau tutore (tutori) în loc de "mamă și tată."

De asemenea, grupul avertizează medicii să nu presupună că un pacient tânăr este heterosexual. Dacă un tânăr spune doctorului că face sex, prima întrebare pe care AAP o recomandă a fi pusă de către medici este:"Faci sex cu bărbați, femei sau atât cu unii, cât şi cu ceilalţi?"

Potrivit AAP, medicii ar trebui să le explice foarte clar  pacienţilor minori că nu vor discuta despre viaţa lor sexuală cu părinții lor.

Iată alte câteva linii directoare trasate de AAP:

"Pediatrii ar trebui să îi încurajeze pe tineri să se simtă confortabil atunci când vorbesc cu ei despre identitatea și preocupările lor sexuale".

"Consultaţiile ar trebui să fie confidențiale. Nu este rolul medicului pediatru de a informa părinții / tutorii despre identitatea sexuală şi comportamentul adolescentului. Acest lucru le-ar putea dăuna tinerilor.”

"Pediatrii ar trebui să sprijine sau să creeze alianțe în școli între persoanele gay şi cele heterosexuale și să sprijine dezvoltarea și punerea în aplicare a politicilor de toleranță zero în cazul tachinărilor, intimidărilor, hărţuirilor şi violenţei."

Grupul recomandă, de asemenea, medicilor să ţină la îndemână o listă a grupurilor de susţinere a homosexualităţii și a site-urilor lor, pentru a le da copiilor care sunt confuzi cu privire la sexualitatea lor.

Prelucrare după: LifeSiteNews

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

 

Interdicţia asupra reclamelor având sloganuri „ex-gay” a fost admisă într-o instantă din Londra/ Cea mai tânără dictatură (6)

În cea mai tânără dictatură, dictatura homosexualităţii, între persoanele care nu au dreptul la existenţă publică se numără şi foştii homosexuali (ex-gay). Iată un exemplu:

articol semnat de Hilary White pentru LifeSiteNews

Londra, 25 martie 2013: Interdicţia impusă de primăria din Londra reclamelor de pe autobuze, ce promovează slogane „ex-gay”, este legală, a decis vineri un tribunal din Londra. Doamna judecător Lang a decis că aceste reclame postate de un grup de creştini i-ar putea „ofensa profund” pe homosexuali şi au fost considerate „homofobe... crescând astfel riscul prejudiciilor şi atacurilor homofobe.”

Reclamele au putut fi văzute în vara anului trecut pe părţile laterale ale faimoaselor autobuze londoneze supraetajate, având sloganul „Not gay! Post-gay and proud. Get over it.”(„Nu sunt gay! Fost gay şi mândru. Treci peste asta!”)

Reclamele au fost proiectate şi sponsorizate de grupul Core Issues Trust, ca răspuns la campaniile anterioare ale grupului de lobby pentru homosexuali, Stonewall, când au fost postate reclame ce conţineau mesajul  „Some people are gay. Get over it!” („Unii oameni sunt gay. Treci peste asta!”), şi la campania intens mediatizată, organizată de ateişti şi de faimosul profesor ateu Richard Dawkins, ce prezentau mesajul „There’s probably no god. Now stop worrying and enjoy your life.”(„Probabil că nu există Dumnezeu. Nu te mai îngrijora şi bucură-te de viaţă.”)

 Dr. Michael Davidson, iniţiatorul campaniei ex-gay şi un psiholog care a experimentat şi respins el însuşi atracţia faţă de persoanele de acelaşi sex, a declarat pentru LifeSiteNews că decizia este ”instructivă”.

„Am expus cu succes publicului tentativele unui organism public de a favoriza propaganda anti-crestină, prin eşecul lor de a utiliza propriile criterii în cazul acceptării reclamelor de la Stonewall şi anunţurile British Humanist Association", a spus el.

Este de remarcat faptul că, în hotărârea luată împotriva reclamelor ex-gay, judecătoarea a declarat, de asemenea, că reclamele Stonewall şi BHA au fost „extrem de ofensatoare" şi n-ar fi trebuit aprobate. Ea a găsit că, prin interzicerea reclamelor de la Trust, după ce alte campanii au fost permise, autoritatea transporturilor londoneze şi-a aplicat politicile „inconsistent" şi „parţial". Ea a concluzionat că decizia de a interzice reclamele a fost „incorectă din punct de vedere procedural", „o încălcare a propriilor proceduri" şi „a demonstrat incapacitatea de a lua în considerare aspectele relevante".

Judecătoarea a permis să se facă apel la o instanţă superioară, pe motivul că a avut loc „o ingerință în dreptul la libertatea de exprimare a unui organism public, ceea este o problemă de importanță fundamentală încât merită să fie luată în considerare de către o instanță de apel".

Core Issues Trust a argumentat că primarul Londrei, Boris Johnson, a interzis reclamele în mod ilegal pe baza motivaţiilor politice. Implicarea lui Johnson a fost contestată, deoarece el este cunoscut ca un puternic susţinător al politicii homosexuale, inclusiv al planurilor guvernului de a introduce „căsătoria gay".

Trust a argumentat că libertatea „de a răspunde campaniilor pro-homosexualitate este un drept important ce trebuie protejat.”

Grupul a susţinut că reclamele au fost menite doar să informeze publicul de faptul că mulţi nu sunt de acord cu afirmaţia că homosexualitatea este o condiţie înnăscută şi de neschimbat. Mişcarea homosexuală îşi argumentează multe din cerinţele lor pentru „egalitate”, inclusiv cererile ca legile ce definesc căsătoria şi familia să fie schimbate, pe ideea că homosexualitatea este o condiţie umană normală şi de neschimbat.

Davidson a declarat pentru LifeSiteNews ca aceasta campanie pe autobuze a fost torpilată printr-o campanie orchestrată a mass-media, după ce informaţii despre ea s-au scurs către ziarul de stânga The Guardian. Acest „proces Twitter” s-a declanşat atunci când grupurile de activişti homosexuali, „în câteva ore", au început să conteste orice opoziţie la adresa promovării homosexualităţii, spune el.

Potrivit lui Davidson, în temeiul Legii privind egalitatea, existenţa persoanelor „ex-gay" reprezintă o enigmă a grupurilor protejate. Legea declară că „homosexualii" sunt persoane a căror orientare sexuală nu poate fi schimbată, dar Davidson spune că dacă legea insistă că un „fost homosexual" este homosexual, atunci dreptul acelei persoane „de a-şi schimba identitatea" este ignorat. Însă dacă persoana „ex-gay" este privită de lege ca fiind heterosexuală, atunci  legea trebuie modificată pentru a recunoaşte că schimbarea este într-adevăr posibilă, afirmă Davidson.

„În acest moment ne consultăm cu echipa noastră juridică pentru a decide asupra căror părţi din lege s-ar putea face recurs", spune el. „Deşi judecătoarea a spus că acest apel este puţin probabil să schimbe decizia, se pare că există o recunoaştere a lipsei de echilibru în rezultatul hotărârilor judecătoreşti."

El a adăugat ca ”autobuzele nu vor fi niciodată mediul de luptă al unor discuţii nuanţate despre un subiect atât de complex –dar, având în vedere modul unilateral în care acesta a fost dezbătut în Marea Britanie”, a simţit că ar fi potrivit ”să contracareze reclamele Stonewall”.

Sursă: LifeSiteNews

Traducere: Diana Lois

Noile reclame TV care promovează căsătoria tradițională și acțiunile de hărțuire ale activiștilor homosexuali / Cea mai tânără dictatură (4)

Sarah Crank

Minneapolis, 2 noiembrie 2012

Două noi reclame televizate prezentate alegătorilor de către organizații care luptă pentru căsătoria tradițională aduc în centrul atenției victime ale acțiunilor agresive pe care activiștii homosexuali și aliații lor le întreprind, ale căror acțiuni frecvente de calomniere și intimidare a susținătorilor căsătoriei tradiționale n-au fost prezentate în mass-media de largă circulație.

În prima înregistrare, sponsorizată de Family Research Council (n.t. organizație fondată în SUA în anii ′80 cu scopul de a proteja valorile creștine tradiționale – combate avortul, facilitează împăcarea familiilor aflate în pragul divorțului, se opune cercetărilor pe celule stem ale copiilor avortați și pornografiei) și difuzată pe posturile de televiziune pentru a exprima opoziția față de legalizarea căsătoriilor homosexuale în statul Maryland, Sarah Crank, în vârstă de 14 ani și mama ei, Kathleen Crank, descriu atacurile pline de ură ale homosexualilor îndreptate asupra fetiței în urma mărturiei pe care a depus-o aceasta în favoarea căsătoriei tradiționale în fața Legislaturii Statului Maryland (n.t. corp legislativ care se ocupă cu întocmirea și aprobarea legilor în statele americane, un fel de parlament al statelor americane – în eng. State Legislature/General Assembly/General Court), în ianuarie 2012.

În înregistrare se pot vedea citate din comentarii făcute pe internet la adresa copilei, printre care „Sper să fii violată de părinții tăi căsătoriți” și „Curvă proastă, sper să mori de ziua ta!”.

„Nici într-un milion de ani nu m-aș fi gândit că ei ar putea ataca, ar hărțui public un copil”, spune Kathleen, mama lui Sarah, „când, dintr-o dată, ne-am lovit de această revărsare josnică de ură, despre care n-aș fi crezut vreodată că ar putea fi direcționată asupra unei fete de 14 ani.”

„Îmi iubesc familia și, așa cum am spus în mărturia mea, vreau doar ca toată lumea să aibă o mamă și un tată”, spune Sarah.

Cel de-al doilea filmuleț, realizat de către Organizația Națională pentru Căsătorie și Alianța Contra Defăimării Căsătoriei, o aduce în prim plan pe Sarah Rowe, pompier, care a sfidat sindicatul din care făcea parte (sindicat ce susținea căsătoriile homosexuale), exprimându-și sprijinul pentru modificarea legii în favoarea căsătoriei tradiționale, în Minnesota  (n.t. s-a propus introducerea în legea ce definește căsătoria a cuvintelor „bărbat și femeie”).

Rowe nu este de acord cu faptul că sindicatul din care face parte s-a implicat în astfel de probleme (n.t. cel mai probabil din cauză că fiul căpitanului brigăzii de pompieri din care face parte și Sarah este homosexual și tatăl său a vrut să-i arate susținerea în acest fel) și susține că se fac presiuni pentru ca oamenii să voteze contra amendamentului propus, spunând că „dacă nu ești de acord cu căsătoriile homosexuale, nu ești cumsecade, ești rău-intenționat, egoist, bigot” adăugând „Eu vreau doar să fiu o creștină practicantă și să am voie să fac asta”.

În cele din urmă, Rowe a trimis o scrisoare editorului ziarului local, în care și-a detaliat opoziția față de convingerile sindicatului său și a învinuit conducerea pentru acțiunile de hărțuire întreprinse împotriva susținătorilor căsătoriei tradiționale.

„Am ales să votez după cum îmi spune conștiința și m-au făcut să mă simt stânjenită și neacceptată… Nu ar fi frumos să nu mă simt hărțuită la o întâlnire a sindicatului? Nu ar fi frumos să fiu asigurată de către conducerea sindicatului că drepturile locului de muncă vor fi respectate?”, a scris Rowe.

„S-au spus multe lucruri împotriva credinței, a istoriei și legilor acestei națiuni, toate acestea fiind o parte din ceea ce sunt. O listă cu grupurile care susțineau redefinirea căsătoriei în lege a trecut pe la fiecare, unul dintre acestea fiind o falsă mărturie a credinței mele”, a mai spus Sarah, însă, cu toate acestea, „Ca membru al sindicatului Local 101 și pompier în Duluth, o să votez în acord cu conștiința mea, o să votez `da` la modificarea legii căsătoriei.”

Traducere: Ramona Roman

Sursă: LifeSiteNews

Nu, copiii NU sunt bine-mersi (The kids are NOT alright) / Cea mai tânără dictatură (4)

Foto: Ioana Rusnac

Andrei Dîrlău

Ce legătură ar putea fi între un film sovietic alb-negru realizat în 1938, despre Lenin şi Revoluţia bolşevică din 1917, şi un film hollywoodian din 2010 despre viaţa de zi cu zi şi problemele emoţionale ale unei familii americane moderne? Aparent nici una.

Omul cu arma (Chelovek s ruzhyom), al regizorului Serghei Iutkevici, este „un poem epico-eroic despre triumful revoluţiei asupra vechii orânduiri ţariste şi rolul marelui conducător şi vizionar V.I. Lenin în călăuzirea proletariatului rus spre victoria asupra duşmanului de clasă şi instaurarea noului regim sovietic”.

Vizibil fascinat de mitologia ideologică a „realismului socialist”, criticul de film şi slavistul Giovanni Buttafava scria în 1973 în Filmlexicon, pe un ton exaltat: „Omul cu arma îmbină figura lui Lenin şi energiile populare descătuşate de revoluţie într-o povestire cu tonalităţi de cor bărbătesc, de o savoare ce atinge pragul legendei.” Desigur, stând comod pe ţărmul Mediteranei italiene, cu un gin în faţă, e uşor să idealizezi marxismul, departe de zecile de milioane de morţi în gulagul sovietic.

La prima vedere pelicula sovietică nu poate avea nimic în comun cu The Kids are Allright (Copiii sunt bine-mersi), filmul Lisei Cholodenko, după scenariul realizat de regizoare împreună cu Stuart Blumberg, premiat cu Globul de Aur pentru cel mai bun film – comedie sau muzical. Este – cum scrie Peter Bradshaw, nu mai puţin exaltat decât Buttafava, în The Guardian – „un studiu plin de căldură şi umor al familiei postmoderne: o comedie inteligentă despre un cuplu lesbian, copiii lor şi donatorul de spermă care le este tată”.

Şi totuşi, la nivel simbolic, ambele îndeplinesc aceeaşi funcţie: propaganda ideologică. Desigur, ideologia s-a schimbat din anii ’30. În locul comunismului avem acum postmodernismul. Corectitudinea politică marxist-leninistă, în lectură sovietică, a fost înlocuită cu corectitudinea politică a drepturilor minorităţilor, în lectură californiană; Kremlinul cu Casa Albă, Mosfilm cu Hollywood, „exploatarea” cu „discriminarea”, „subjugarea economică” cu „intoleranţa religioasă”. „Buldozerele [demolatoare de biserici], vorba maestrului Sorin Dumitrescu, cu gay-ii”.^[1] Lupta nu se mai duce contra principiilor capitaliste ale profitului, azi legitime, ci contra principiilor morale tradiţionale, creştine. Nu mai trebuie înlăturată „dominaţia nemiloasă a unei oligarhii capitaliste lipsite de scrupule asupra unui proletariat exploatat la sânge”, ci „dominaţia nemiloasă a unei majorităţi intolerante şi bigote asupra unor minorităţi rasiale sau sexuale lipsite de apărare şi drepturi”.

În numele acestor drepturi „călcate în picioare” se cere, ca şi atunci, o revoluţie. Nu una violentă ca cea din 1917, ci una discretă, subtilă, la nivelul mentalităţilor: revoluţia sexuală. În acest scop, însă, vechile metode propagandistice rămân adecvate, cu condiţia rafinării lor prin noile tehnici de manipulare în masă.

Întotdeauna, cel mai eficace mod de a minţi este să amesteci minciuna cu adevărul. O minciuna 100% e uşor depistabilă şi nu convinge pe nimeni. O minciună 50% e infinit mai credibilă, ascunsă inteligent în spatele celorlalte 50 de procente de adevăr. Exploatarea maselor proletare era o realitate demonstrabilă economic. Discriminarea rasială a existat şi uneori mai există. Însuşi conceptul de drepturi ale omului derivă din principii creştine şi este legitim. Problema este deturnarea lor în sensul legitimării unor extreme aberante, cum ar fi „familia” homosexuală.

Există un adevăr în filmul despre Lenin? Desigur, eroismul inconştient al unor simpli ostaşi din Armata Roşie. Minciuna constă în camuflarea scopului totalitar al Revoluţiei din 1917, manifestat abia prin genocidele de mai târziu, şi în ipocrita mitologizare a lui Lenin, despre cruzimea şi imoralitatea căruia s-au scris cărţi bine documentate (inclusiv despre relaţia lui homosexuală cu Zinoviev). Aparent, Omul cu arma este un emoţionant epos eroic modern; în esenţă, însă, este o excelent construită ficţiune. Un mit.

The Kids Are Allright e, la rândul lui, emoţionant şi credibil. Psihologia personajelor e atent construită, reacţiile afective sunt nuanţate şi convingătoare. Şi totuşi, şi el e o ficţiune asamblată cu talent (şi cu un buget de 4 milioane dolari). Un mit, în egală măsură. Chiar un personaj secundar din film afirmă, auzind că relaţia cu donatorul de spermă – „tatăl biologic” al copiilor – merge bine: „Mă mir, de obicei auzi tot felul de poveşti înfiorătoare despre asemenea lucruri”. Cum spune alt critic: „Cu subtilitate şi stil, [scenariştii] Cholodenko şi Blumberg au făcut ceva mult mai subversiv (far more subversive): au creat un tată-donator aproape bizar de perfect (almost eerily perfect) pentru familia lui Nic şi Jules” (cele două lesbiene „căsătorite”).

Pe cât de unanimă este critica în a lăuda filmul, pe atât este în a recunoaşte că este unul „extrem de neobişnuit” (highly unusual). „E greu să ne gândim la multe alte exemple de familie homosexuală fericită, obişnuită, esenţialmente bine adaptată (a happy, ordinary, essentially well-adjusted gay family) zugrăvită pe ecran – poveştile homosexuale pe care le vedem tind adesea să fie pline de tristeţe, dacă nu de tragedie.”

Ha, ha! Bineînţeles că e neobişnuit. Fiindcă filmul este doar un artefact reuşit, atent confecţionat, un construct mental inteligent asamblat, menit să ilustreze nu un adevăr, ci o teză, o premisă ideologică, o axiomă corectă politic: că se poate. Un postulat totalitar, nedemonstrat, dar pe care e interzis să îl conteşti, că o familie homosexuală ar putea exista şi că ar fi ceva normal. Ba chiar că ar putea avea şi copii şi că nu ar exista nici un pericol: copiii ar fi bine-mersi.

Teza filmului este, desigur, chiar titlul. La sfârşit există un subînţeles QED (quod erat demonstrandum): „Vedeţi că e OK? Sigur, există probleme – dar oare în familiile heterosexuale nu există? Copiii, ca şi adulţii, au nişte probleme emoţionale – dar în celelalte familii, normale, oare nu au? Şi în final vedeţi că problemele se rezolvă şi toată lumea zâmbeşte. Da, zâmbetul celor două femei lesbiene e un pic amar, respectiv forţat, iar al băiatului un pic sarcastic; dar ele rămân totuşi împreună. Chiar băiatul e pus să le spună că n-ar trebui să se despartă. E o performanţă, în condiţiile în care atâtea familii tradiţionale divorţează (rata divorţului în SUA este de 50%).

Nu trăim într-o lume perfectă, ne spun ideologii corecţi politic, dar soluţia familiei gay – vor ei să ne convingă – e la fel de bună ca şi cealaltă, sau poate, în anumite cazuri, chiar mai bună. Şi până la urmă le priveşte, nu-i aşa? În fond par a fi nişte femei de treabă, care par să nu facă nici un rău nimănui, şi mai ales nici un rău copiilor. Nici unul nu dă semne că ar deveni homosexual la rândul lui, dimpotrivă, îşi exprimă limpede preferinţele hetero. Şi dacă trec prin nişte crize emoţionale, ele nu sunt mai grave decât ale altor copii de 15-18 ani, iar în final le depăşesc şi viaţa merge înainte. Vedeţi: nu se droghează, nu se sinucid, sunt nişte copii normali, fata are chiar excelente rezultate şcolare, reuşeşte la un college prestigios, şi dragostea celor două mame (în film sintagma „mamele”, care o înlocuieşte pe cea de „părinţi”, e făcută să pară nefiresc de firească) îi ajută să treacă peste crize. În fond toată lumea are probleme în adolescenţă, în cazul lor problemele iau această formă, poate diferită de a altora. Dar nu sunt probleme pe care o relaţie sinceră şi o afecţiune inteligentă din partea celor două adulte lesbiene să nu-i poată ajuta să le depăşească.

Da, sună perfect. Chiar prea perfect ca să fie adevărat. Chiar criticii spun că filmul face eroi din cine nu trebuie şi personaje negative din cine nu merită (the movie is making heroes out of the wrong characters and villains out of others that don’t deserve it). Din păcate însă, subversiunea funcţionează. Oamenii cred ceea ce văd pe ecran şi spun: „Da, de ce nu, uite că poate fi OK şi aşa.” Faptul că personajele sunt fictive, create tocmai ca să-i convingă de asta, nu li se pare relevant.

Asociem de obicei cuvântul „ideologie” cu un set de propoziţii teoretice, nu cu situaţii de viaţă concrete, cu impact emoţional, chiar simpatice. Discursul ideologic e asociat cu texte aride, false şi manipulatoare, scrise sau rostite de politicieni, lideri de partid sau filosofi incomprehensibili, nu cu nişte personaje drăguţe, cu care poţi empatiza, şi cu peripeţiile lor hazlii şi foarte omeneşti.

Şi totuşi, The Kids Are Allright este, de la un cap la altul, un discurs pur ideologic. Construit special pentru a convinge de „adevărul” unor dogme ideologice, filmul este esenţialmente un manifest politic. Un instrument de propagandă.^[2] Copiii sunt binemersi este Omul cu arma al zilelor noastre. Şi nu, să nu credeţi tot ce vedeţi pe diversele feluri de ecrane. Copiii (mai rar născuţi, mai adesea adoptaţi) în „familii” homosexuale nu sunt bine-mersi. Şi nici cei care vor să ne spele pe creier, făcându-ne să credem asta.

http://filme-online-gratis.com/blog/2011/03/06/kids-copiii-sunt-binemersi-2010/

_________________________________________________

* Filmul Copiii sunt bine-mersi (The Kids Are Allright) s-a difuzat pe 21 februarie 2013 la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti, în cadrul campaniei Luna istoriei LGBT, declanşând o acţiune de protest a unor organizaţii ortodoxe care, pe moment, a reuşit să împiedice proiecţia filmului. Filmul a fost, din păcate, reprogramat la solicitarea expresă a Ambasadei SUA la Bucureşti. Nu a fost oferită nici o explicaţie a intruziunii reprezentanţei diplomatice a Statelor Unite într-o chestiune culturală internă a României, susţinând o acţiune considerată de mulţi cetăţeni români ca fiind ofensatoare la adresa propriilor tradiţii. Oare cum ar reacţiona Statele Unite dacă Ambasada României ar susţine o acţiune de profanare a drapelului naţional american la Washington?

[1] Acad. Sorin Dumitrescu: Cine ne vrea etrusci? www.culturavietii.ro/2013/02/22/etrusci-sorin-dumitrescu-muzeul-taranului-virgil-nitulescu-luna-istoriei-lgbt/

[2] Tocmai pentru acest motiv a fost dat la Muzeul Ţăranului Român. Proiecţia a avut însă ca scop principal testarea reacţiei societăţii româneşti la o asemenea ideologie. Îndrăznesc să afirm că evenimentul The Kids Are Allright la M.Ţ.R. a fost un experiment de laborator pentru a testa, la scară mică, paşii următori făcuţi la scară naţională: introducerea în Constituţia României a amendamentului pro-gay; legalizarea „familiei homosexuale” în Codul Civil, a adopţiei de copii de către asemenea „familii”, a educaţiei pro-homosexuale în şcoli, apoi a familiei multiple (din 3 sau mai mulţi membri „căsătoriţi legal”), apoi a pedofiliei şi incestului – într-un cuvânt, Sodoma şi Gomora, urâciunea pustiirii, consfinţite prin lege.Credeţi că este o exagerare? Priviţi doar cum, sub ochii dv., se va vota noua Constituţie pro-gay. Şi să nu credeţi că e nevoie de multe pagini; două cuvinte sunt suficiente: adăugarea „orientării sexuale” la criteriile de non-discriminare.

Sursă: Cultura vieții

O agenție scoțiană de adopții este amenințată cu închiderea pentru că nu oferă copii spre adopții homosexualilor / Cea mai tânără dictatură (4)

12 iunie 2013. Încă o agenție catolică din Marea Britanie este amenințată cu închiderea de către guvern pentru că refuză să se alinieze liniei guvernului de a sprijini agenda politică a mișcării homosexualilor.

St. Margaret’s Children and Family Care Society, asociată cu arhidioceza catolică de Glasgow, a pierdut într-o primă etapă în procesul său cu agenția guvernamentală pentru binefacere, organismul care supraveghează și agențiile de adopții, care i-a cerut să renunțe la politica de a încredința copii doar familiilor formate din mamă și tată care sunt căsătoriți de cel puțin doi ani.

Oficiul Scoțian pentru Reglementarea Activităților de Binefacere susține că agenția St. Margaret încalcă legea Actul de Egalitate din 2010, prin politica sa de „discriminare ilegală” a cuplurilor de același sex. Agenția și-a menținut poziția, spunând că va lupta contra deciziei Oficiului. Un angajat al agenției St. Margaret a declarat că „cea mai mare ironie este că aparent în numele toleranței, organizații ca St. Margaret nu mai sunt tolerate”.

Brian McGuigan, un membru al conducerii agenției, a spus că „originea și identitatea agenției sunt inseparabile de valorile și morala Bisericii Catolice în ceea ce privește căsătoria și familia.” El a adăugat că amenințarea cu închiderea agenției nu are legătură cu egalitatea ori diversitatea, cu libertatea de credință și de conștiință.

În raportul anual al agenției se arată că „Țara noastră este pe punctul de a declara ilegală opinia  că, acolo unde este posibil, fiecare copil merita o mamă și un tată.”

Agenția St. Margaret este susținută de Arhiepiscopul Philip Tartaglia de Glasgow și de multe persoane din comunitatea catolică din Scoția. Arhiepiscopul a descris St. Margaret ca fiind „o comoară a Bisericii din Scoția.”

La o manifestație la Catedrala Sf. Andrei, acesta a adăugat: „toată Biserica este unită în sprijinul muncii agenției St. Margaret și sperăm că bunul simț va prevala și se va permite să continue să ajute copiii din Scoția care au nevoie de familii iubitoare.”

Foarte puține dintre agențiile de adopție care au avut ca punct de plecare instituții religioase din Marea Britanie au supraviețuit cu păstrarea afilierii religioase după epurarea inițiată în 2007, când guvernul laburist de atunci a inclus „orientarea sexuală”, ca unul dintre motivele pentru care este interzisă „discriminarea”, în Actul de Egalitate.

Un purtător de cuvânt al Consiliului Local din Glasgow, care promovează adopția de către homosexuali printr-o campanie de publicitate, a declarat că în timp ce directorul agenției St. Margaret are dreptul la opiniile sale, „acestea nu sunt împărtășite de către toate sectoarele societății civile și nici de Consiliul Local.”

Cu toate acestea, agenția va face apel la Tribunalul Scoțian pentru Binefacere și, dacă este necesar, este pregătită să meargă la Curtea Supremă de Justiție din Scoția.

Sursă: Hilary White, LifeSiteNews

„Secretara mea a fost omorâtă de un activist homosexual.” De ce nu se vorbește despre asta? / Cea mai tânără dictatură (3)

În Springfield, Illinois, episcopul catolic Thomas Paprocki a avut o dezbatere publică cu o membră desprinsă dintr-o congregație catolică, Jeannine Gramick, despre „căsătoria” homosexuală. Publicul a fost majoritar pro-homosexualitate. La începutul dezbaterii, episcopul a povestit episodul șocant în care secretara sa a fost ucisă de un activist homosexual pentru simplu motiv că aceasta i-a sugerat să își schimbe stilul de viață.

Pe lângă gravitatea celor întâmplate, episcopul a arătat discrepanța între prezentarea știrii despre uciderea secretarei sale și uciderea unui tânăr care a fost atribuită faptului că era homosexual.

„O căutare pe Google pentru numele Matthew Shepard are 11.900.000 de rezultate. Mathew Shapard a fost un tânăr de 21 de ani, la colegiu, care a fost bătut sălbatic până la moarte, în 1998, în Wyoming. Uciderea sa a fost numită delict de ură pentru că Shepard era homosexual.

O căutare similară pentru nunele Mary Stachowicz are 26.800 de rezultate. În 2002, Mary Stachowicz a fost de asemenea omorâtă cu brutalitate, dar circumstanțele au fost altele.

Mary, o femeie de 51 de ani, delicată, mamă a 4 copii, i-a spus colegului său de muncă, Nicholas Gutierrez, de 19 ani, să-și schimbe modul de viață homosexual. Furios, acesta a bătut-o, a înjunghiat-o cu cuțitul și a ștrangulat-o până a murit, iar apoi a ascuns corpul ei mutilat în apartamentul său situat deasupra unei case de pompe funebre din Chicago, unde lucra.

Știu despre cele întâmplate cu Mary Stachowicz nu de pe internet, ci personal, pentru că Mary a fost secretara mea la parohia unde am activat până am fost ales episcop.

Ea lucra part-time la firma aceea și la parohie. Într-o după-amiază, ea nu a venit la parohie la ora obișnuită. Era ceva neobișnuit, pentru că ea întotdeauna venea la timp. Un telefon la firmă a arătat că mașina ei era încă acolo, iar poșeta cu cheile era pe biroul ei, dar ea nu era niciunde.

În timp ce familia lui Mary și prietenii ei se rugau pentru ea și erau îngrijorați că dispăruse, Gutierrez se ruga cu ei. Trei zile mai târziu, corpul ei mutilat a fost găsit într-un spațiu de sub podeaua apartamentul lui.

Amândouă crimele au fost fără sens și brutale și le condamn pe ambele fără echivoc. Totuși, faptul că sunt cu mai mult de un milion și jumătate de știri despre Matthew Shepard decât despre Mary Stachowicz arată starea receptării publice a relațiilor dintre persoanele de același sex în prezent. Shepard a primit atâta atenție pentru că homosexualitatea lui a fost motivul principal al crimei. Uciderea lui Mary a fost ignorată de mass media, în ciuda faptul că ea a murit ca o martiră pentru credința sa.”

N.n. Realitatea este că orice poate fi folosit în favoarea propagandei homosexuale este folosit, însă ceea ce ar putea fi defavorabil este trecut sub tăcere. Uciderea lui Matthew Shepard nu a fost dovedită ca datorându-se faptului că era homosexual, dar cazul tragic al lui a fost folosit din plin pentru promovarea în spațiul public a delictului „motivat de ură”. Uciderea lui Mary Stachowicz nu a fost considerată ca fiind „motivată de ură”, iar reacția  organizațiilor homosexualilor a fost „de la tăcere la aplauze”. Delictul motivat de ură este un instrument juridic din ce în ce mai mult folosit pentru a masca acuzația de delict de opinie, specifică dictaturilor. Nu doar cazurile de violență, ci în primul rând discursurile în care se combate normativitatea homosexualității în spațiul public sunt încadrate aici.

Adaptare după John-Henry Westen, LifeSiteNews

Un primar francez care refuză să oficieze „căsătorii” ale homosexualilor riscă să fie condamnat la câțiva ani de închisoare / Cea mai tânără dictatură (2)

Iată prima consecință a legalizării „căsătoriei” homosexuale în Franța: închisoare pentru cei care se opun. Dacă primarul Jean-Michael Colo va ajunge în închisoare, el va fi primul deținut politic al celei mai tinere dictaturi din lume, dictatura homosexualității.

Pentru a nu se ajunge în astfel de situații, care reprezintă un semnal de alarmă despre ce înseamnă „egalitatea” în viziunea activiștilor homosexualității, în Olanda se dezbate o lege care va face ilegală angajarea funcționarilor publici implicați în oficierea căsătoriilor dacă aceștia se opun „căsătoriei” persoanelor de același sex.

Primarul unui mic oraș din Franța a anunțat că refuză să oficieze o „căsătorie” între doi bărbați care au domiciliul pe teritoriul localității al cărei primar este. Este primul primar care se împotrivește noii legi care atribuie numele și drepturile aferente căsătoriei unor cupluri de același sex.

Jean-Michael Colo, primarul orașului Arcangues, din regiunea de sud a departamentului Pirinei-Atlantic, cu populație majoritar bască, riscă să fie condamnat la închisoare, până la cinci ani, și la plata unei amenzi de 75.000 euro. El a spus că nu se teme de aceste consecințe ale gestului său și că va merge până la capăt.

Jean-Michael Colo a declarat: „Nu dau lecții, încât alți primari să urmeze exemplul meu, dar eu nu voi pune în practică o lege nelegitimă. Cei șapte consilieri sunt total de acord cu mine și au spus că nici ei nu vor lua parte la o astfel de comedie.”

Poziția primarului din Arcangues este doar prima dintr-o serie de astfel de situații care vor apărea în urma noii legi a căsătoriei, care legalizează căsătoriile homosexuale, intrată în vigoare în 28 mai în Franța. Pe lângă sprijinul consilierilor, Jean-Michael Acolo a primit 1.500 de mesaje de susținere până în prezent.

În luna aprilie, saitul LifeSiteNews a informat cititorii că 15.000 de primari, membrii ai organizației „Primari pentru Copii”, majoritatea din orașe mici, au declarat că refuză să oficieze astfel de „căsătorii”. Un număr de 20.000 de primari au semnat o declarație în care este scris „Mă opun legii care deschide instituția căsătorie și adopția de copii către persoane de același sex”.

Guvernul socialist al președintelui Fracois Hollande, care a promovat legea „căsătoriilor” homosexuale în ciuda unor proteste fără precedent, a milioane de francezi, a făcut public faptul că nu va admite nicio obiecție de conștiință pentru funcționarii publici care nu vor să „căsătorească” persoane de același sex și va lua măsuri de pedepsire a primarului Jean-Michael Colo.

„Legea se aplică peste tot și nu este admisă nici cea mai mică încălcare a egalității” a declarat Ministrul de Interne, Manuel Valls, ca răspuns la gestul primarului din Arcangues. „Sper că vom avea parte de câștig acolo (în Arcangues), ca peste tot” a adăugat el.

Cei doi bărbați care doresc să se „căsătorească”, Jean-Michel Martin și Guy Martineau-Espel, au spus că nu doresc să facă apel la justiție, dar că vor face dacă nu li se oficia „căsătoria” în scurtă vreme.

„Primarul are 15 zile la dispoziție să ne comunice că refuză să ne căsătorească și atunci vom apela la Procurorul General al țării” a declarat Jean-Michael într-un interviu pentru ziarul Le Parisian.

Sursă: Matthew Cullinan Hoffman, LifeSiteNews

Cea mai tânără dictatură (1): Obligarea elevilor unei școli din New York la practici homosexuale

De-a lungul istoriei toate dictaturile au început prin promisiuni fabuloase de dreptate socială, în calea cărora ar fi stat, chipurile, ordinea anterioară, a cărei distrugere devenea astfel necesară. În prezent mișcarea de promovarea a homosexualității acuză continuu discriminarea pentru a câștiga opinia publică, care ține cu cei oropsiți. În același timp însă, acolo unde a câștigat teren, ea își arată deja tendința dictatorială.

Luna trecută, la o școala  din New York, elevii au fost educați practic cum să nu „hărțuiască” persoanele homosexuale. Elevelor li s-a cerut să se sărute între ele, iar băieților li s-a explicat cum pot să identifice fete cu moravuri ușoare. Bineînțeles, nu i-a întrebat nimeni pe părinți dacă sunt de acord cu cele ce aveau de făcut la lecții copiii lor. Unde este libertatea?

Outraged parents say a New York middle school instructed young female students to ask one another for a lesbian kiss – and boys learned how to spot young sluts – in an anti-bullying presentation on gender identity and sexual orientation, according to Fox News’ Todd Starnes.

According to Starnes’ report, the children attended a special April 11 health class taught by college students at Linden Avenue Middle School in Red Hook, N.Y. Parents say they were not notified of the presentation.

The students were introduced to terms such as “pansexual” and “genderqueer.”

Some of the young female students said they were told it was common for 14-year-old girls to have sex and their parents couldn’t stop them.

Mandy Coon, a mother of an eighth-grade student said, “I am furious. I am her parent. Where does anyone get the right to tell her that it’s OK for her to have sex?”

According to Fox News, Coon said her daughter was distressed by the presentation and wondered why she’d been required to ask another girl to kiss her.

“She told me, ‘Mom, we all get teased and picked on enough – now I’m going to be called a lesbian because I had to ask another girl if I could kiss her,’” Coon said.

According to the mother, the school said the lesson was meant to “teach girls boundaries and how to say no.”

“They also picked two girls to stand in front of the class and pretend they were lesbians on a date,” Coons said.

The Poughkeepsie Journal reported that Red Hook Central School District Superintendent Paul Finch said the class focused on “improving culture, relationships, communication and self-perceptions.”

Finch said it is mandatory that the middle school teach those issues in accordance with the state’s Dignity for All Students Act.

Parent Tara Burns told Fox News, “The school is overstepping its bounds in not notifying parents first and giving us the choice. I thought it was very inappropriate. That kind of instruction is best left up to the parents.”

Parents of middle-school boys were outraged by the school’s lessons on condom usage and determining whether a girl is a slut.

“I was absolutely furious – really furious,” said one parent of a 13-year-old boy. “They were teaching the boys how to decipher if a girl is a slut.”

According to the parent, who wished to remain anonymous, boys were told to determine whether girls are promiscuous by the way they dress or the number of boys they date.

“We don’t judge people like that in our family,” she said. “We don’t call women names because of what they wear or who they date.”

The Journal reported that Principal Katie Zahedi wrote in a Facebook forum for parents that the exercise was “not to pretend to be gay” but to practice saying “no” to unwanted advances: “In planning the discussion, we made it clear that absolutely no discussion of any sexual acts is appropriate to middle school, and they used the examples of a kiss. It was a separate activity for boys and girls and ultimately about respect and safety.”

According to Fox News, the anonymous parent also said boys were instructed to always carry condoms in their wallets.

“These are just kids,” she said. “I’m dumbfounded that they found this class was appropriate.”

Concerned individuals may contact Red Hook Central Schools at (845)758-2241 or email Superintendent Paul Finch.

Sursă: WND.com.