Ortodoxia în Franța / Prin cele ce se văd

Biserica Ortodoxă Rusă rupe legăturile cu principalele biserici protestante din Franța și Scoția datorită problemei „căsătoriilor” între persoane de același sex

Biserica Ortodoxă Rusă afirmă că rupe legăturile cu principalele biserici protestante din Franța și Scoția datorită problemei „căsătoriilor” între persoane de același sex.

Patriarhia Moscovei a declarat pe 3 iunie că orice “contacte oficiale”, cu cele două instituții au devenit inutile după ce Biserica Protestantă Unită din Franța a votat în luna mai să permită clerului binecuvântarea căsătoriilor de același sex, iar Biserica Scoției a permis clerului să hirotonească preoți aflați în uniuni civile de același sex.

Citește și: Preoții aflați în „mariaje” homosexuale ar putea lucracurând în parohii din Scoția, după ce forul de decizie alBisericii Scoției a făcut primul pas în a le aproba numirea

“Luăm la cunoștință, cu regret, că astăzi avem o nouă divizare în lumea creștină, nu numai în ceea ce privește subiectele teologice, dar și în ceea ce privește problemele morale”, a declarat Patriarhia.

Patriarhia Moscovei a menționat că a suspendat anterior legăturile cu Biserica Episcopală din SUA, în 2003, după ce aceasta a consacrat un episcop declarat homosexual, și cu Biserica Luterană din Suedia după ce a oficiat ceremonii pentru uniunile civile în 2005.

Biserica Ortodoxă Rusă a fost vocea de sprijin a ceea ce criticii Kremlinului numesc represiunea sistematică a guvernului rus privind drepturile LGBT (lesbian, gay, bisexual, transsexual) în ultimii ani.

Dar și în Irlanda, Biserica Presbiteriană ia atitudine: într-un gest fără precedent între Irlanda și Scoția, Adunarea Generală Irlandeză a votat să nu trimită un reprezentant în Adunarea Scoțiană anul viitor, astfel rupând o lungă tradiție între cele două biserici-surori.

Au dorit astfel să facă o dojană răsunătoare fraților scoțieni, în semn de protest asupra controversatului vot care permite celor aflați în parteneriate civile de același sex să devină preoți și diaconi.

Această decizie se va aplica pentru un an, dar nu împiedică o invitație către Biserica Scoției de a trimite un reprezentant la Adunarea Generală din Belfast anul viitor.

Un purtător de cuvânt al Bisericii Prezbiteriene Irlandeze a declarat, printre altele, că “mulți au simțit tristețe și regret profund în legătură cu decizia Bisericii Scoției de a permite numirea de preoți aflați în căsătorii de același sex.”

Decizia Adunării Generale de a boicota întâlnirea de la anul de la Edinburgh nu a fost pe placul nou-venitului Moderator, reverendul Ian McNie, care a apelat în cuvântul de deschidere la o mai mare tolerare de către societate a opiniilor Bisericii, declarând: “Toleranța este o stradă cu două sensuri.”

Traducere și prelucrare: Liliana Puescu

Preluare de pe Știri pentru viață

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com

În afară de traducerea unor articole avem nevoie şi de voluntari care să realizeze prescurtări în limba română ale unor articole din engleză. Mai multe detalii le puteţi afla aici.

De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.

Franța interzice obiecţia pe motiv de conştiinţă în cazul „căsătoriilor” homosexuale

19 octombrie 2013   

În luna mai a acestui an, Franţa a devenit a 14 ţară din lume care recunoaşte „căsătoria” între persoane de acelaşi sex, după ce, în Europa, Olanda a fost prima care a dat tonul, legiferând această practică cu 12 ani în urmă.
 

Însă, un grup de primari francezi au solicitat permisiunea de a nu oficia „căsătoriile” civile între persoane de acelaşi sex, invocând  încălcarea libertății de conştiinţă.

 

Unul dintre primarii francezi care au refuzat oficierea unei astfel de „căsătorii” a fost primărița de Bolléne (Vaucluse), Marie-Claude Bompard.

 

„Marie-Claude Bompard ne-a spus că respectӑ cuplurile de homosexuali dar că, în raport cu convingerile sale religioase, îi este imposibil să ne căsătorească”, a declarat la 23 august Amanda Gilles, tânăra de 33 de ani ce dorea oficierea „căsătoriei” cu partenera ei, Angelique Leroux, de 27 ani. „I-am cerut să delege puterea unui adjunct, însă ea a refuzat.”

 

La rândul său, Marie-Claude Bompard a declarat că nu s-a opus  „unor persoane, ci unei legi”, adăugând că „în acest caz, primarii sunt constrânși și amenințați cu sancțiuni disproporționate și nelegitime.”

 

Cele două femei au depus o plângere pentru „discriminare în aplicarea legii din cauza orientării sexuale” și „impediment de executare a legii de către o  autoritate publică.”

 

„Căsătoria” celor două a fost oficiată pe data de 10 septembrie.

 

Adjunctul primarului a precizat: „Pentru a evita condamnarea penală a  lui Marie - Claude Bompard, colegul nostru Jacqueline Morel a decis din proprie inițiativă să efectueze ceremonia  de căsătorie. Municipalitatea însă va denunța presiunile administrative, politice, mass-media făcute asupra primarului drept un atac asupra libertății de exprimare, deci a libertăţii de opinie. Această oficiere nu constituie deloc  o aprobare de către noi a legii Taubira.”

 

Din păcate răspunsul Consiliului Constituțional, cea mai importantă autoritate juridică din Franţa, la această problemă prioritară de constituționalitate nu a dat câștig de cauză primarilor contestatari.

 

Vineri, 18 octombrie, Consiliul Constituţional a respins cererile lor pe motiv că „simplul fapt că ei au calitatea de a pune în aplicare dispozițiile contestate, nu justifică dreptul lor de a interveni.”

 

Pentru primarii sau locţiitorii lor, desemnaţi să celebreze „căsătoriile homosexuale” instituite de legea Taubira, nu va mai există dreptul la obiecţia de conştiinţă, atunci când propriile convingeri îi vor împiedica. 

 

„Prin nepermiterea ofiţerilor de stare civilă de a profita de dezacordul lor cu privire la dispoziţiile legii din 17 mai 2013, şi astfel de a evita îndeplinirea atribuţiilor care le sunt încredinţate de lege pentru celebrarea căsătoriilor, legiuitorul a intenţionat să pună în aplicare legea cu privire la căsătorie pentru a asigura buna funcţionare şi neutralitatea serviciului public. În ceea ce priveşte funcţiile ofiţerului stării civile în celebrarea căsătoriei, nu se aduce atingere libertăţii de conştiinţă.”

 

Cei şapte primari sunt decişi să-şi facă dreptate înaintea preşedintelui Francois Hollande şi chiar la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În cazul în care nu vor avea câştig de cauză, refuzul lor le poate aduce cinci ani de închisoare sau o amendă de 7.500 de euro.

 

O jurisprudenţă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, în plină expansiune, afirmă aproape acelaşi lucru. Funcţionari britanici ai stării civile, concediaţi pentru opoziţia lor la înregistrarea uniunilor homosexuale, s-au văzut respinşi în justiţie, căci lupta contra discriminării primează înaintea la orice.

 

Prelucrare după: Le blog de Jeanne Smits

 

Vă prezentăm mai jos un interviu realizat,  în anul 2011, de Nouvelles de France cu Marie-Claude Bompard:  

 

Marie-Claude Bompard, primarul de Bolléne (Vaucluse), pune în fiecare an sub protecţia Bisericii Sacré Coeur (biserică din Paris închinată Cultului Inimii lui Iisus), orăşelul pe care îl reprezintă. În acest an (2011), opozanţii socialişti şi-au manifestat dezacordul lor în presa locală. 

De ce aţi aşezat Bollén-ul sub protecţia Sacré Coeur?
 

Vreau să pun oraşul meu sub protecţia Inimii Sacre a lui Iisus fiincă povara ce cade pe umerii primarului ne pune înainte situaţii dificile şi urmează să luăm decizii importante pentru care va trebui să dăm dovadă de responsabilitate. Ne referim în special la un set de legi paşnice, în interesul tuturor, bazate pe cele Zece Porunci. 

Înţelegeţi de ce anumite persoane se opun? 

Nu, nu înţeleg de ce, nu am făcut niciun act care implică persoane. Eu cer ca acţiunile mele să fie conforme cu moralitatea. Aceasta poate fi de domeniul trecutului pentru oamenii politici de astăzi. Eu cer protecție şi ajutor divin pentru orăşel. 

Am fost deja invitată la rugăciuni comune. Este vorba despre rugăciunile organizate de agricultori pentru căderea ploii, iar aceasta nu a şocat pe nimeni. 

Cum se desfăşoară această ceremonie? 

Este foarte simplă şi nu se cheltuie nici un ban. Aleşii locali şi enoriaşii sunt anunţaţi de evenimentul consacrării care va avea loc cât mai aproape de data serbării Scaré-Coeur. Urcăm în apropierea colegiului cu statuia Fecioarei Maria înainte. Aleşii care vor să vină, vin. Contrar a ceea ce mi se face mie, eu respect alegerea fiecăruia. Am un coleg care mi-a spus că el nu este creştin şi că nu doreşte să participe; ne respectăm unul altuia alegerea făcută. Preotul orăşelului participă. Nu există nicio obligaţie, ci este o rugăciune care îmi este aproape de suflet şi este destinată să protejeze oraşul drag mie. Îmi doresc să pot îndruma acest oraş în spiritul moralei creştine care impune respectul pentru celălalt ca şi pt bunul acestuia. 

Ce presupune această ceremonie pentru locuitori? 

Eu ştiu ceea ce eu îmi doresc să fie aportul lor. Eu mă rog ca ei să primească lucrurile bune. 

Nu este un lucru obişnuit pentru un reprezentant al Republicii... 

Nu este obişnuit? Cu atât mai bine, sper să fiu o pată de culoare. Se spune că în Franţa 100 de oraşe  fac această consacrare. Monfermeil o face din câte ştiu, Gaston Defferre a făcut-o de-a lungul anilor în Marsilia. 

Secretarul filialei locale a Partidului Socialist, Anthony Zillio, a calificat acest act drept „nesustenabil”. 

A spus nesustenabil? Are un vocabular sărac. Este vorba de un atac politic. Ce vrea să însemne nesustenabil? Socialiştii au ajuns până acolo încât să-mi reproşeze că văd medalia mea de creştin într-o fotografie a buletinului de ştiri. Într-adevăr, eu port o medalie, da, port o cruce, şi? Eu cred că, în ceea îl priveşte pe acest domn, trebuie să ne rugăm Sfintei Rita pentru că este un caz fără speranţă (Sfânta Rita este patronul spiritual al celor disperaţi în religia catolică). 

Când majoritatea m-a votat ca primar în Bollène, datoriile oraşului atingeau 20 de milioane de euro şi în trei ani am reuşit să stingem aceste datorii. Casierul, adică statul, a apreciat buna gestionare a primăriei. Astăzi am citit într-un jurnal sau mai bine-zis într-un comunicat al socialiştilor, că aceştia contestă aceste evidenţe recunoscute de stat, aceştia care au lăsat oraşul într-o stare lamentabilă. Noi chiar facem treabă bună aici. 

Pentru ce aceste reacţii pasionate pe acest subiect în această zonă? 

Nu ştiu, nu-mi dau seama. Laicismul (secularismul) este (foarte la modă) în vogă cu excepţia cazului când este vorba de primarul Parisului. D-l Zilio este alături de primarul Parisului care cheltuie 100.000 de euro pentru a sărbătorii sfârşitul Ramadamului, el care consideră nesustenabil ceea ce fac eu aici. În aceeaşi direcţie, o reprezentantă socialistă care are fiul la o şcoală privată, la şcoala Sfânta Maria, şi care este în acelaşi timp preşedinta asociaţiei de părinţi, vine să-mi facă acelaşi reproş. Socialiştii îmi reproşează chiar şi faptul că exist. Timp de 30 de ani au reprezentat oraşul şi au eşuat. Ceea ce interesează locuitorul unui oraş este facilitatea traiului de zi cu zi, iar securitatea să-i fie asigurată. Eu muncesc pentru ca acest trai să răspundă aşteptărilor. Eu sunt la dispoziţia locuitorilor când vor ei. Timpul meu este îndreptat spre nevoile lor. 

Dar dacă un primar l-ar invoca pe Mohamed pentru a-şi proteja oraşul, aţi găsi firesc acest lucru? 

Eu mă refer aici la rădăcinile Franţei care de foarte multă vreme are o identitate creştină. Sunt Liturghii şi binecuvântări pentru toate. Aceasta este tradiţie, sunt tradiţiile noastre şi la acestea mă refer. 

Aţi avut ecouri, pozitive sau negative, în urma acestei ceremonii? 

Sincer, nu am avut niciun reproş din partea populaţiei. În aceeaşi zi am participat la sărbătoarea asociaţiilor care grupau mai multe persoane, şi nu am primit un singur reproş. Din contră, două persoane au venit să mă vadă, mi-au mulţumit pentru această acţiune şi mi-au cerut să continui în aceeaşi direcţie.

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

 

Bogdan Florin Vlaicu, vocea prin care Ortodoxia este mărturisită în Franța

Bogdan Florin Voicu

Interviu realizat de Gheorghe-Cristian Popa, apărut în Ziarul Lumina - Ediția din 25.08.2011

Deşi e una din cele mai secularizate ţări europene, Franţa îşi redescoperă rădăcinile creştine. În ultimii 20 de ani, marile oraşe franceze primesc tot mai mulţi emigranţi ortodocşi care dau o mărturie discretă şi vie despre frumuseţea Ortodoxiei, inclusiv prin mijloacele de comunicare moderne. Unul dintre aceşti mărturisitori este jurnalistul Bogdan Florin Vlaicu, teolog român stabilit în Paris acum 12 ani, care realizează, încă din anul 2001, o emisiune ortodoxă difuzată săptămânal la Radio Enghien idFM (98.0 FM) şi la Radio Notre Dame (100.7 FM), cu arie de emisie în Paris şi în toată regiunea Ile-de-France.

Începând din toamna anului trecut, cu binecuvântarea IPS Iosif, Mitropolitul ortodox român al Europei Centrale şi Meridionale, Bogdan Vlaicu a lansat o altă emisiune, intitulată "Vocea română din lume", adresată românilor din toată diaspora şi din ţară. Emisiunea este difuzată la Radio Trinitas în fiecare duminică, de la ora 18:30, şi este disponibilă permanent şi pe site-ul voceadiasporei.mitropolia.eu. Realizatorul ne-a acordat un interviu.

Domnule Bogdan Florin Vlaicu, care sunt motivele pentru care aţi considerat necesară emisiunea "Vocea română din lume" şi cum vine ea în sprijinul românilor din diaspora?

Această emisiune s-a dorit a fi o voce a românilor plecaţi în lume. Locuiesc de 12 ani în Paris. Cunosc destul de bine această lume a diasporei şi am întâlnit aici români care pot fi exemple atât pentru cei din ţară, dar mai ales pentru cei care au plecat în afara graniţelor, prin felul în care şi-au păstrat identitatea românească şi identitatea spirituală ortodoxă. Am făcut acest proiect de emisiune după ce am devenit conştient de un fapt: noi avem o diasporă uriaşă, poate cea mai mare din istoria poporului român, dar noi nu avem, din păcate, încă experienţa altor popoare care sunt învăţate să trăiască în diaspora de câteva sute de ani, cum sunt cei din diaspora evreiască, grecească sau armenească.

Românii sunt încă pe cale să înveţe modul în care îşi pot păstra identitatea în diaspora şi au nevoie de exemplele celor care au reuşit acest lucru, deoarece nu e deloc simplu să trăieşti într-o lume diferită, în care există permanent tentaţia de a încerca să te topeşti în masa de oameni care te înconjoară, de a-ţi schimba identitatea şi naţionalitatea.

Cea dintâi şi singura instituţie care s-a ocupat de păstrarea identităţii româneşti peste hotare, într-un mod serios, a fost şi este Biserica Ortodoxă Română, care s-a străduit, în ciuda dificultăţilor materiale, să organizeze parohii şi să răspundă nevoilor acestor români. În Occident, biserica este principalul loc unde românii se întâlnesc, unde pot să vorbească româneşte, unde pot să-şi împărtăşească experienţa, unde pot să-şi spună problemele şi să găsească soluţii împreună. Emisiunea "Vocea română din lume" vine în sprijinul acestor români, în primul rând, arătându-le exemple pozitive.

Cum vă alegeţi invitaţii?

De când a fost lansată această emisiune, am încercat să am invitaţi cât mai variaţi, oameni care au reuşit aici, în diferite sfere de activitate şi care pot să împărtăşească şi altora din experienţa lor. Aceştia le povestesc ascultătorilor cum au reuşit ei să-şi menţină identitatea naţională şi spirituală şi ce beneficii le-a adus acest lucru. În diaspora, există români care, deşi trăiesc de mult timp aici, nu reuşesc să se adapteze; privesc cu foarte mare dor către ţara lor şi şi-ar dori să se întoarcă. Situaţiile sunt foarte diferite şi este important să cunoască aceste exemple, atât pentru românii de aici, din afară, cât şi pentru cei din ţară. Apoi, experienţa celor din diaspora poate fi valoroasă pentru cei din ţară din alte puncte de vedere.

Eu cred în întoarcerea multora dintre românii de aici în ţară, în momentul în care va exista o relansare economică a României. Atunci ar putea veni în România cu toată experienţa dobândită aici, în diferitele domenii de activitate în care au lucrat. Încerc să le cultiv ascultătorilor mei această dorinţă de a reveni în ţară, aducând în emisiune români care îşi exprimă în mod sincer dorul de ţară, povestind despre bucuria pe care o simt când revin, despre faptul că nu pot uita ţara de unde au plecat şi s-au format.

Majoritatea românilor de aici, din Paris, sunt veniţi la studii sau la muncă. În ambele cazuri, investesc foarte mult timp în ceea ce fac. Cum faceţi ca mesajul acestei emisiuni să fie auzit şi de către cei care nu au acces la radio sau internet la ora difuzării?

Pentru cei care nu au posibilitatea să asculte în direct emisiunea, am construit, încă de la începutul acestei emisiuni, un site care funcţionează pe sistem de blog, care poate fi accesat la adresa voceadiasporei.mitropolia.eu. În fiecare duminică, eu adaug textul de prezentare al emisiunii, fotografii legate de tema dezbătută şi adaug emisiunea în format audio în podcast. În felul acesta, ea se poate descărca şi asculta oricând. Astfel emisiunea îşi îmbogăţeşte paleta de informaţii şi îşi măreşte gradul de accesibilitate.

Aveţi un feed-back din partea ascultătorilor?

Am comentarii pe care le primesc fie pe site, fie prin email de la ascultători care se bucură de existenţa acestei emisiuni şi îmi împărtăşesc din gândurile lor. Am primit chiar un mesaj din Japonia de la un român care mă ascultase în direct, deşi în Japonia era două noaptea. Primesc mesaje din toată diaspora, dar şi din ţară. În general, români care sunt foarte entuziasmaţi de faptul că pot asculta experienţa celor plecaţi în diaspora.

Emisiunea "Vocea română din lume" este relativ tânără. În octombrie împlineşte primul an. Vorbiţi-ne, vă rugăm, despre emisiunea pe care o realizaţi în cadrul postului francez Radio Notre Dame, care aniversează 10 ani de emisie săptămânală.

După cum vă spuneam, am sosit în Paris acum 12 ani, în dorinţa de a-mi continua studiile în domeniul teologic, începute în ţară la Bucureşti. La un an şi ceva după ce am sosit, la îndemnul Înalt Preasfinţitului Mitropolit Iosif, am făcut proiectul unei emisiuni în limba franceză pentru toţi creştinii ortodocşi din Franţa. Astfel, pe 7 aprilie 2001, a fost lansată prima emisiune ortodoxă din Paris, intitulată "LâEglise Orthodoxe aujourdâhui" (Biserica Ortodoxă astăzi), difuzată la început pe postul de radio Enghien idFM 98.0 FM, iar ulterior şi la Radio Notre Dame 100.7 FM, care este postul de radio catolic al Parisului. Cel din urmă are o arie de emisie pe toată regiunea Ile-de-France şi cu un public estimat la 10 milioane de ascultători. Emisiunea este preluată din baza de date a Confederaţiei Francofone a Radiourilor Creştine şi difuzată săptămânal de mai multe radiouri din Franţa şi din lumea francofonă. De anul trecut, este prima emisiune ortodoxă difuzată în Antilele franceze, pe undele radioului catolic Massabielle din Guadaloupe.

Am ales titlul "Biserica Ortodoxă astăzi" pentru a sublinia unitatea şi unicitatea Bisericii Ortodoxe, precum şi actualitatea sa. Am considerat că termenul "ortodoxia", titlu al unor cărţi teologice şi al altor emisiuni de radio şi televiziune din Franţa, nu este destul de precis din punct de vedere eclesiologic, mai ales într-o ţară unde se foloseşte într-un sens mai larg şi unde se vorbeşte despre Biserici Ortodoxe doar la plural. Emisiunea are binecuvântarea Adunării Episcopilor Ortodocşi din Franţa şi este disponibilă, la rubrica podcast audio, şi pe site-ul www.orthodoxie.com, care este principalul site de informaţie ortodoxă în limba franceză. Prin faptul că este disponibilă în podcast pe internet, este ascultată în întreaga lume de ortodocşii francofoni. Am avut reacţii din colţurile îndepărtate ale lumii, unele chiar din America sau Africa. Recent am primit o cerere oficială din partea directorului radioului Vocea Ortodoxiei din Congo Brazzaville pentru a-i da acordul ca emisiunea mea, pe care el o ascultă de o vreme pe internet, să fie difuzată la acest post de radio de misiune ortodoxă din Africa, ceea ce am acceptat cu plăcere.

În ceea ce priveşte invitaţii, am în vedere să aduc la microfonul Radio Notre Dame persoane care să reprezinte toate comunităţile ortodoxe din Franţa. Ţinând cont că în Paris există ortodocşi de toate naţionalităţile, precum şi autohtoni convertiţi la Ortodoxie, emisiunea aceasta are rolul de a crea o legătură între comunităţile ortodoxe de aici. Mai sunt multe de făcut în acest sens, deoarece există această tentaţie ca fiecare comunitate să-şi trăiască credinţa puţin închisă în sine; or, în această varietate pe care o are expresia credinţei ortodoxe la diferite popoare există o bogăţie foarte mare şi este foarte util ca ortodocşii să se cunoască între ei, să aibă slujbe la care să participe împreună, pentru că avem de învăţat unii de la alţii.

În cei 10 ani de când a fost lansată emisiunea, am avut şansa să invit în studio numeroase personalităţi din lumea ortodoxă, între care Mitropolitul englez Kallistos Ware de Diokleia, Mitropolitul arab George Khodr al Muntelui Liban, precum şi teologi renumiţi precum Olivier Clément, părintele Boris Bobrinskoy, părintele Nicolas Ozoline, părintele John Breck şi Jean-François Colosimo. Un interviu pe care l-am realizat în franceză cu părintele Teofil Părăian, cu prilejul ultimei sale vizite la Paris, l-a făcut cunoscut în Franţa pe acest mare duhovnic român.

Cum privesc ascultătorii prezenţa unei emisiuni ortodoxe în grila de programe a unui radio catolic?

Fiind difuzată la Radio Notre Dame, emisiunea este ascultată bineînţeles de foarte mulţi romano-catolici de aici, din Franţa. Am avut şi de la aceştia reacţii frumoase, iar unii mi-au spus că sunt interesaţi de Ortodoxie şi mi-au mărturisit că această emisiune le aduce foarte mult pe plan duhovnicesc. În momentul în care am propus proiectul postului de radio Notre Dame, directorul de programe mi-a spus că această emisiune era aşteptată de mult şi că mulţi ascultători le-au spus că această deschidere către Biserica Ortodoxă este foarte importantă.

Emisiunea promovează cu precădere dialogul interortodox şi are o deschidere ecumenică, în sensul că o mare parte din ascultători sunt catolici, iar anumite lucruri trebuie explicate şi pe înţelesul lor, mărturisindu-le despre bogăţia extraordinară a Ortodoxiei, aşa cum este ea trăită aici în Franţa. În cadrul mitropoliei noastre, avem comunităţi întregi de francezi deveniţi ortodocşi, păstoriţi de preoţi ortodocşi francezi. Aş da exemplul părintelui Marc-Antoine Costa de Beauregard, care este un preferat al emisiunilor mele, deoarece este un bun exemplu pentru felul cum înţelege şi trăieşte Ortodoxia un occidental, un francez născut într-o familie catolică, care a întâlnit Ortodoxia şi a înţeles profunzimile ei, care a avut şi şansa să-l cunoască bine pe părintele Dumitru Stăniloae. L-am invitat atât la emisiunea în limba franceză, cât şi la cea în limba română, pentru ca românii să înţeleagă valoarea pe care o are moştenirea lor spirituală. Atunci când un intelectual francez, de origine aristocrată, vorbeşte atât de frumos despre spiritualitatea ortodoxă românească, mulţi români care pun la îndoială valorile pe care le-au moştenit din familie au ocazia să preţuiască mai bine Ortodoxia şi să se întoarcă în Biserică.

Aţi amintit numele unor erudiţi profesori de teologie, unii dintre ei convertiţi la Ortodoxie de la Catolicism, precum şi exemplul părintelui Marc-Antoine Costa de Beauregard. Cum se raportează ascultătorii catolici atunci când invitaţi în emisiune un creştin care a îmbrăţişat Biserica Ortodoxă, deşi s-a născut în Biserica Romano-Catolică?

Nu s-a pus niciodată problema din acest punct de vedere. Este bine ştiut faptul că, din păcate, în Franţa, din cauza procesului accelerat de secularizare din ultimele decenii, comunitatea majoritară nu mai este Biserica Catolică, ci mulţimea oamenilor liber-cugetători sau atei, majoritatea nebotezaţi. Biserica Catolică a conştientizat această situaţie şi nu mai are imediat un reflex negativ atunci când un francez convertit vorbeşte despre credinţa ortodoxă. Olivier Clément, spre exemplu, provenea dintr-o familie complet atee, unde a primit o educaţie fără nici o referinţă creştină.

Se poate vorbi despre o bucurie comună a celor două Biserici pentru fiecare om convertit la creştinism, indiferent pentru care din ele a optat?

N-aş putea să generalizez acest lucru, dar pot să spun că am întâlnit o asemenea atitudine, atât din partea reprezentanţilor celor două Biserici, cât şi din partea ascultătorilor catolici care mi-au scris. De exemplu, în urma unei emisiuni, în care părintele Marc-Antoine Costa de Beauregard explica legătura dintre Euharistie şi Căsătorie, am primit comentariul unui ascultător catolic care spunea că nu a auzit în viaţa lui un preot catolic vorbind atât de frumos despre legătura dintre cele două Sfinte Taine şi că a fost foarte încântat să-l asculte. Un alt exemplu: când am făcut o emisiune despre Comunicatul de la Ravenna, unde a avut loc în urmă cu câţiva ani întâlnirea Comisiei mixte de dialog ortodox-catolic, am comentat textul comunicatului pentru a disipa confuziile care se creaseră, deoarece unii jurnalişti anunţau deja că ortodocşii recunosc primatul papal. Mergând pe text, am explicat că s-a discutat despre rolul episcopului Romei în primul mileniu şi nu mai mult decât atât. Ulterior, am primit un mesaj de la un ascultător catolic, care mi-a transmis felicitările lui pentru sinceritatea şi justeţea afirmaţiilor din emisiune. Există mulţi catolici de bună-credinţă, care sunt într-adevăr deschişi spre dialog şi cu care este o plăcere să discuţi.

Ce vă propuneţi pentru viitor în ceea ce priveşte cele două emisiuni?

Pentru viitor îmi propun, în primul rând, să le continui deoarece nu este uşor să pregăteşti săptămânal două emisiuni cu durată de jumătate de oră. Îmi propun să diversific gama invitaţilor, astfel încât aceste emisiuni să-şi atingă scopul cât mai bine. Pentru emisiunea în limba franceză, îmi doresc să reuşească să prezinte cât mai bine o vitrină a Ortodoxiei în Franţa, iar pentru emisiunea în limba română, să le amintească permanent românilor de pretutindeni de marile personalităţi române din diaspora care fac cinste ţării noastre.

Un primar francez care refuză să oficieze „căsătorii” ale homosexualilor riscă să fie condamnat la câțiva ani de închisoare / Cea mai tânără dictatură (2)

Iată prima consecință a legalizării „căsătoriei” homosexuale în Franța: închisoare pentru cei care se opun. Dacă primarul Jean-Michael Colo va ajunge în închisoare, el va fi primul deținut politic al celei mai tinere dictaturi din lume, dictatura homosexualității.

Pentru a nu se ajunge în astfel de situații, care reprezintă un semnal de alarmă despre ce înseamnă „egalitatea” în viziunea activiștilor homosexualității, în Olanda se dezbate o lege care va face ilegală angajarea funcționarilor publici implicați în oficierea căsătoriilor dacă aceștia se opun „căsătoriei” persoanelor de același sex.

Primarul unui mic oraș din Franța a anunțat că refuză să oficieze o „căsătorie” între doi bărbați care au domiciliul pe teritoriul localității al cărei primar este. Este primul primar care se împotrivește noii legi care atribuie numele și drepturile aferente căsătoriei unor cupluri de același sex.

Jean-Michael Colo, primarul orașului Arcangues, din regiunea de sud a departamentului Pirinei-Atlantic, cu populație majoritar bască, riscă să fie condamnat la închisoare, până la cinci ani, și la plata unei amenzi de 75.000 euro. El a spus că nu se teme de aceste consecințe ale gestului său și că va merge până la capăt.

Jean-Michael Colo a declarat: „Nu dau lecții, încât alți primari să urmeze exemplul meu, dar eu nu voi pune în practică o lege nelegitimă. Cei șapte consilieri sunt total de acord cu mine și au spus că nici ei nu vor lua parte la o astfel de comedie.”

Poziția primarului din Arcangues este doar prima dintr-o serie de astfel de situații care vor apărea în urma noii legi a căsătoriei, care legalizează căsătoriile homosexuale, intrată în vigoare în 28 mai în Franța. Pe lângă sprijinul consilierilor, Jean-Michael Acolo a primit 1.500 de mesaje de susținere până în prezent.

În luna aprilie, saitul LifeSiteNews a informat cititorii că 15.000 de primari, membrii ai organizației „Primari pentru Copii”, majoritatea din orașe mici, au declarat că refuză să oficieze astfel de „căsătorii”. Un număr de 20.000 de primari au semnat o declarație în care este scris „Mă opun legii care deschide instituția căsătorie și adopția de copii către persoane de același sex”.

Guvernul socialist al președintelui Fracois Hollande, care a promovat legea „căsătoriilor” homosexuale în ciuda unor proteste fără precedent, a milioane de francezi, a făcut public faptul că nu va admite nicio obiecție de conștiință pentru funcționarii publici care nu vor să „căsătorească” persoane de același sex și va lua măsuri de pedepsire a primarului Jean-Michael Colo.

„Legea se aplică peste tot și nu este admisă nici cea mai mică încălcare a egalității” a declarat Ministrul de Interne, Manuel Valls, ca răspuns la gestul primarului din Arcangues. „Sper că vom avea parte de câștig acolo (în Arcangues), ca peste tot” a adăugat el.

Cei doi bărbați care doresc să se „căsătorească”, Jean-Michel Martin și Guy Martineau-Espel, au spus că nu doresc să facă apel la justiție, dar că vor face dacă nu li se oficia „căsătoria” în scurtă vreme.

„Primarul are 15 zile la dispoziție să ne comunice că refuză să ne căsătorească și atunci vom apela la Procurorul General al țării” a declarat Jean-Michael într-un interviu pentru ziarul Le Parisian.

Sursă: Matthew Cullinan Hoffman, LifeSiteNews