Colind ”Asta-i casa cea frumoasă” - corul Tronos

IPS Laurențiu: Darurile Nașterii Domnului. Pastorală de Crăciun, 2012

Dacă Fiul lui Dumnezeu a venit la noi într-un mod atât de smerit, spre a Se jertfi din dragoste desăvârşită pentru noi şi a noastră mântuire, viaţa aceasta a noastră, vremelnică, dar pregătitoare pentru cea veşnică, nu trebuie să fie o continuă afundare în plăcerile egoismului trupesc, în poftele şi desfătările acestei lumi. Ea trebuie să fie o renunţare totală la deşertăciunile amăgitoare, pentru a ne bucura de această negrăită iubire divină, dând şi noi răspuns, tot prin iubire, prin altruism şi prin jertfelnicie, singurele care pot da un sens acestei vieţi.

Cu multă durere remarcăm că în societatea zilelor noastre această iubire desăvârşită a lui Dumnezeu faţă de om – Filantropia divină – este din ce în ce mai puţin cunoscută şi tot mai puţini oameni o trăiesc şi o împlinesc. În locul ei este însă cultivată iubirea trupească de sine, egoismul desfrânării şi micimea sufletească a răutăţii, a invidiei şi a răzbunării.

Societatea modernă a ajuns să fie îndoctrinată şi îndreptată spre acest tip de viaţă egocentrică, prin toate mijloacele de comunicare moderne. Rolul benefic al acestor mijloace, pentru epoca nouă a informaţiilor, este, din păcate, depăşit de modele noi de comportament, de libertinism şi necurăţie, devenite norme, fără nici o obligaţie morală, care distrug instituţia sacră a familiei creştine. Cei căsătoriţi, după ani buni de convieţuire şi de luptă comună cu viaţa, cu copii şi bună rânduială, se despart fără nici o responsabilitate, căutând plăceri mult prea trecătoare. Tinerii trăiesc împreună ani buni în fărădelegi, înainte de a se căsători, pentru ca apoi să împartă, prin judecători, bunurile agonisite împreună şi pe copiii lor, la aşteptata lor despărţire. Mulţi dintre cei ce se căsătoresc o fac ca pe o convieţuire „de probă”, având alături soluţia divorţului, care este, de fapt, o „disoluţie”, o traumă profundă care ucide pe copii, dar şi pe soţi. Unde este răspunderea faţă de urmaşii noştri?

Cei mai afectaţi însă din tot acest război al informaţiilor sunt copiii. Ne mirăm că nu ne mai putem înţelege cu ei, dar îi lăsăm să petreacă ore în şir în faţa acestor mijloace moderne, care ţin locul părinţilor, ca pedagogi, şi le fură tot timpul, devenind dependenţi de acestea. În casa unui creştin intră, cu bună ştiinţă, prin televizor şi internet, o lume străină a violenţei, a desfrâului, a adulterului şi a pornografiei, o lume pe care nici noi cei maturi nu o putem controla cum se cuvine sau nici nu dorim acest lucru. Suntem oare atât de neputincioşi încât nu le putem oferi tinerilor alte soluţii şi alte opţiuni de viaţă? Citeste mai mult...

Colind: De trei zile tot venimu' - ASCOR Sibiu

IPS Teofan: Emanuel – Dumnezeu este cu noi. Pastorala de Crăciun, 2012

Taina Naşterii lui Hristos este trăită, înţeleasă şi mărturisită în adevărata sa cuprindere mântuitoare prin sălăşluirea Aceluiaşi Hristos în inima, în mintea, în fiinţa omului. „Sufletul omului este destinat să fie fecioară şi mamă”, spune Sfântul Maxim Mărturisitorul. Sufletul omului este chemat să fie curat sau curăţit, smerit şi lipsit de răutate, asemenea sufletului şi trupului Fecioarei Maria, pentru a-L primi tainic pe Hristos. Prin viaţă curată, prin rugăciune şi prin iubire jertfelnică, omul Îl mărturiseşte pe Hristos, născându-L, ca o mamă, în sufletul şi în viaţă semenilor săi. În acest sens, viaţa omului este un Betleem continuu, o strădanie permanentă de primire a lui Hristos în fiinţa lui şi de dăruire a vieţii proprii, purtătoare de Hristos, pentru slujirea celor din jur.

Greu este drumul acesta! Cine poate să-l parcurgă? Răspunsul este dat de Hristos Domnul: „Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu”. Îndrăznim a nădăjdui că prin credinţă nezdruncinată în Hristos, Mântuitorul lumii, prin nădejde tare în mila Sa nesfârşită, prin iubire fierbinte faţă de Dumnezeu şi aproapele – fie el prieten sau duşman –, omul se apropie de ceea ce Sfinţii Părinţi au numit „viaţă în Hristos”, „dobândirea Duhului Sfânt” sau „îmbră­ţi­şarea iubitoare şi iertătoare a lui Dumnezeu-Tatăl”.

Smerenia, singura care înalţă, iertarea, singura care aduce iertare, milostenia, singura care-L face dator pe Dumnezeu, rugăciunea, singura care-l urcă pe om la cer, Dumnezeiasca Liturghie, singura care-L aduce pe Hristos în Trupul şi Sângele Său, sunt, de asemenea, căi prin care omul este dăruit în fiinţa sa cu Însuşi Hristos şi-L naşte pe Acesta în inima semenilor. Strădania continuă de a se dezbrăca de „preadulcea otravă” a părerii de sine, adică de mândrie, considerată „esenţa adâncă a păcatului şi a iadului”, eliberează omul de obstacolul cel mai mare aflat în faţa sălăşluirii lui Dumnezeu în fiinţa sa. Citeşte mai mult…

PF Daniel: Pentru noi şi pentru a noastră mântuire. Pastorala de Crăciun, 2012

Cine altul poate mântui sau vindeca pe om de păcat şi de moarte, decât Dumnezeu Cel fără de păcat şi moarte? Cântările ortodoxe ale Naşterii Domnului vorbesc despre vindecarea omului de păcat prin Naşterea lui Hristos: „Pe cel după Chip şi după asemănare văzându-l Iisus stricat din pricina călcării poruncii, plecând cerurile S-a pogorât şi S-a sălăşluit în pântecele Fecioarei, fără schimbare, ca într-Însul să înnoiască pe Adam cel stricat, care strigă: slavă arătării Tale, Izbăvitorul meu şi Dumnezeu” (Litia, stihira 4, alcătuire a lui Ioan Monahul). Iar Sfântul Grigorie de Nyssa († 395) descrie scopul Întrupării Fiului Cel veşnic al lui Dumnezeu, zicând: „Firea noastră cea slăbănogită, într-adevăr, avea nevoie de doctor, omul căzut de istoveală aştepta pe Cel ce-i va întinde mâna, cel ce-şi pierduse viaţa aştepta pe Dătătorul ei” 

Pe scurt, Sfinţii Părinţi ai Bisericii au rezumat învăţătura despre scopul Întrupării Fiului lui Dumnezeu astfel: „Dumnezeu S-a făcut Om, pentru ca omul să poată deveni Dumnezeu, după har”. Sau: „Dumnezeu S-a făcut purtător de trup, pentru ca omul să poată deveni purtător al Duhului (Sfânt)”. Sau: „Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Fiu al Omului, pentru ca oamenii să devină fii ai lui Dumnezeu după har”. Toţi oamenii care, prin credinţă şi Botez, primesc pe Hristos ca Mântuitor al lumii devin fraţi şi surori în Hristos, nu datorită unei înrudiri biologice, naturale, ci prin înfierea dumnezeiască după har (cf. Ioan 1, 12).

Aşadar, de la Întruparea şi Naşterea Fiului lui Dumnezeu ca Om, iubirea Preasfintei Treimi umple inima umană a Fiului lui Dumnezeu de iubire dumnezeiască infinită şi eternă pentru întreaga umanitate, iar iubirea veşnică a Tatălui faţă de Fiul Său Care S-a făcut Om este şi iubire veşnică pentru oameni, împărtăşită lor prin Duhul Sfânt. Întrucât Hristos Domnul ne-a descoperit în El însuşi iubirea lui Dumnezeu pentru oameni, fiecare fiinţă umană iubită de Dumnezeu este un loc sacru al prezenţei lui Hristos. „Taina omului-frate” este, de fapt, taina iubirii lui Hristos prezent în fiecare om. „Dumnezeu - spune Sfântul Maxim Mărturisitorul – S-a făcut sărac de dragul nostru şi a luat asupra Sa, prin împreuna pătimire patimile fiecăruia, şi până la sfârşitul lumii pătimeşte mistic pururea pentru bunătatea Sa, după analogie cu pătimirea fiecăruia”.  Citeşte mai mult...

Viața este inima Crăciunului - mesaje de sărbători de la Life Site News și Live Action

În acest an, cele mai multe materiale pentru-viaţă postate au fost traduse de pe saiturile LifeSiteNews şi Live Action. Preluăm acum mesajele lor de sărbătoarea Naşterii Domnului. Nu le mai traducem, căci şi voluntarii noştri sunt în vacanţă - şi, apropo de voluntari, nădăjduim că Hristos Domnul va mai pune în inima câtorva cunoscători de limba engleză gândul de a ajuta la traduceri. Clipul de la LifeSiteNews este însă explicit pentru ceea ce vor să comunice - preţuiţi şi apăraţi viaţa, darul lui Dumnezeu.

Dear readers,

We’ve said it before, and we’ll say it again: without you LifeSiteNews.com would not exist!

As we prepare to celebrate Christmas, we want to take a moment once again to express our deep gratitude to our readers who have stuck by us all these years, supporting us with their donations, their encouragement, and most of all with their prayers.

Christmas, above all, is a special time for LifeSiteNews. The birth of Christ to a poor carpenter and his wife in a stable in Bethlehem is a resounding affirmation of everything that LifeSiteNews.com stands for – the importance of life, family and faith.

Our staff will be taking the next week off, to spend some much-needed time with their families celebrating the feast, recharging for the busy year to come. But before we close up shop, we wanted to share with you a brief video the many of us have put together.

We hope you enjoy!

Once again, from all of us at LifeSiteNews.com, God bless and Merry Christmas! We’ll see you in the New Year!

Sincerely,

The LifeSiteNews.com Team

* 

Life is at the Heart of Christmas...

Dear Friends,

This Christmas, my heart is filled with joy as I think about little Jesus coming into the world, a gift to all mankind. This Christmas Eve, we celebrate the greatness and the gift of each child, waiting to be born.

Christ was Christ at the moment of conception, God incarnate and the hope of every heart. Even St John the Baptist leaped for joy as an unborn baby, knowing he was close to Christ, when Elizabeth met pregnant Mary. Jesus coming to us as a helpless tiny child is God's humility and love revealed, and teaches us to hold precious every tiny child made in His image, from the moment of conception. Not because of their strength, but precisely because of their weakness and vulnerability--their need to be loved.  

Thank you so much for enabling our team at Live Action to advocate for the dignity and protection of every child, on high school and college campuses, in the media, speaking truth to politics, and beyond. 

May God grant you and your family every blessing this Christmas time.

Merry Christmas and God bless you,

Lila Rose

President

Live Action

ASCOR Baia Mare - La mijlocu` cerului

 

ASCOR Galați și Lugoj - colinde la Mănăstirea Putna

Film - "Ecaterina - păpușa fetiței născută de Crăciun"

O pildă ortodoxă despre o fetiță nevoiașă care încearcă din răsputeri să-și salveze mama. 

Cuvinte pentru tineri (XX) - Dacă fiecare tânăr ar cunoaşte cât de mult îl iubeşte Hristos, n-ar mai deznădăjdui

Sfântul Siluan Athonitul

Când oamenii păzesc frica de Dumnezeu, atunci e lesnicios şi desfătat lucru a trăi pe pământ. Dar acum norodul a ajuns să trăiască după voia şi mintea lui şi a lăsat poruncile sfinte; el crede că-şi află bucuria pe pământ fără Domnul, neştiind că numai Domnul e bucuria noastră şi numai în Domnul se veseleşte sufletul omului. El încălzeşte sufletul aşa cum soarele încălzeşte florile câmpului, şi cum vântul le leagănă şi le dă viaţă. Domnul ne-a dat toate, ca noi să-L slăvim. Dar lumea nu înţelege aceasta. Şi cum ar putea înţelege ceea ce n-a văzut, nici n-a gustat? Chiar eu, când eram în lume, credeam că aceasta e fericirea pe pământ: să fiu sănătos, frumos, bogat şi iubit de ceilalţi. Şi mă mândream în deşert de acestea. Dar când L-am cunoscut pe Domnul prin Duhul Sfânt, atunci m-am deprins să privesc toată fericirea lumii ca un fum purtat de vânt. Însă harul Duhului Sfânt bucură şi veseleşte sufletul, iar el într-o adâncă pace vede pe Domnul şi uită pământul.

Doamne, întoarce oamenii Tăi spre Tine, ca toţi să cunoască iubirea Ta şi să vadă în Duhul Sfânt faţa Ta blândă; ca toţi să se desfăteze încă de pe pământ de această vedere şi, văzându-Te cum eşti, să se facă asemenea Ţie [1 In 3,2].

Slavă Domnului că ne-a dat pocăinţa, iar prin pocăinţă noi toţi ne mântuim, fără excepţie. Nu se mântuiesc numai cei ce nu vor să se pocăiască, şi în aceasta văd deznădejdea lor şi plâng mult, fiindu-mi milă de ei. Ei nu cunosc prin Duhul Sfânt cât de mare e milostivirea lui Dumnezeu. Dar dacă fiecare suflet ar cunoaşte pe Domnul şi ar şti cât de mult ne iubeşte, atunci nimeni n-ar mai deznădăjdui şi nici n-ar mai murmura vreodată.

Orice suflet care şi-a pierdut pacea trebuie să se pocăiască şi Domnul îi va ierta păcatele, iar atunci bucuria şi pacea vor fi în suflet; şi nu e nevoie de alte mărturii, pentru că Duhul însuşi dă mărturie că păcatele au fost iertate. Iată un semn al iertării păcatelor: dacă urăşti păcatul înseamnă că Domnul ţi-a iertat păcatele tale.

Ce mai aşteptăm? Ca din înălţimea cerurilor să ni se cânte un cânt ceresc? Dar în cer totul viază prin Duhul Sfânt, şi pe pământ Domnul ne-a dat Acelaşi Duh Sfânt, în bisericile lui Dumnezeu slujbele sunt săvârşite prin Duhul Sfânt; în pustii, în munţi şi în peşteri, toţi nevoitorii lui Hristos viază prin Duhul Sfânt; şi dacă-L vom păstra, vom fi liberi de tot întunericul, şi viaţa veşnică va fi în su­fletele noastre.

Dacă toţi oamenii s-ar pocăi şi ar păzi poruncile lui Dumnezeu, atunci ar fi raiul pe pământ, fiindcă „împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul nostru” [Le 17, 21]. împărăţia lui Dumnezeu e Duhul Sfânt, iar Duhul Sfânt în cer şi pe pământ Acelaşi este.

Celui ce se căieşte Domnul îi dă raiul şi împărăţia veşnică, împreună cu El. După mulţimea milostivirii Sale, El nu-şi mai aduce aminte de păcatele noastre, cum nu şi-a adus aminte pe cruce de cele ale tâlharului răstignit împreună cu El.

Mare e milostivirea Ta, Doamne; şi cine poate să-Ţi mulţumească cum se cuvine pentru că ne-ai dat pe pământ pe Duhul Sfânt?

Sursă: Blog - Sfântul Siluan Athonitul

Pomenirea eroilor din decembrie 1989 la Catedrala Patriarhală

Zilele acestea, la cimitirele, monumentele şi troiţele închinate eroilor din decembrie 1989 din întreaga ţară, ierarhi, preoţi şi diaconi înalţă rugăciuni de pomenire a celor care în urmă cu 22 de ani şi-au dat viaţa pentru libertatea, credinţa şi demnitatea poporului român.

La Catedrala Patriarhală pe 22 decembrie 2012 au fost pomeniţi eroii din decembrie 1989. Slujba Parastasului a fost oficiată de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.

La finalul slujbei, Patriarhul României a rostit un cuvânt de învăţătură intitulat Jertfă pentru libertate şi demnitate în care a adus un omagiu eroilor din decembrie 1989: „Asemenea martirilor credinţei, tinerii eroi care s-au jertfit pentru libertatea noastră sunt “biruitori” (învingători) chiar dacă au murit cu trupul, pentru că ei au învins duhul necredinţei, al violenţei şi al răutăţii, devenind iubitori de dreptate şi adevăr, apărători ai demnităţii umane umilite sau desfigurate de regimul comunist opresiv.

Mulţimea eroilor români martiri ne îndeamnă mereu să nu uităm cât de mare este puterea jertfei şi cât de necesară este lucrarea de vindecare şi înnoire a umanităţii, rănită de ură şi violenţă, de lăcomie şi nedreptate, de egoism şi indiferenţă, de multe alte forme ale morţii fizice şi spirituale”, a spus Preafericirea Sa.

Eroii români sunt pomeniţi, în Biserica noastră, la toate Sfintele Liturghii, în fiecare lăcaş de cult, la parohii şi mănăstiri.

Sursă: Basilica

Şcoala de Duminică: IPS Bartolomeu Anania: Dumnezeu găseşte pentru fiecare o cale de acces către El

Fragmente din pastorala de Crăciun a IPS Bartolomeu (2005)

Avem o lege pentru protecţia copilului, dar ea nu se resimte şi pe micul ecran, şi cu atât mai puţin în şcolile publice, unde funcţionează obligatoriu aşa-zisele programe de sănătate care îi învaţă pe copii cum să îmbătrânească vertiginos prin depravare planificată.

Avem o lege antidrog, dar nu şi una antidezmăţ. Avem o lege anticorupţie, dar nu şi una antiseducţie. Avertismentul antialcoolic devine timid şi neputincios în vecinătatea imediată a beţivului proclamat erou. Ora de religie nu poate face mare lucru dacă eforturile Bisericii nu sunt sprijinite de instituţiile statului, de societatea civilă, şi, nu în ultimul rând, de presă.

Ne interesează copiii străzii, dar nu avem dreptul să-i uităm pe copiii de pe maidanul moral. Astăzi suntem într-o febrilă căutare de soluţii împotriva crizei şi a sărăciei dar nu facem nimic fără remediile spirituale împotriva acestei crime lente şi bine studiate care distruge conştiinţa tinerilor.

Zadarnic curăţim pământul de gunoaie dacă îl vom lăsa populat cu oameni deformaţi şi mutilaţi sufleteşte. Vă rog părinţilor, ocrotiţi-vă copiii! E vorba de viitorul nostru ca neam, popor şi patrie.

Cuvânt al IPS Bartolomeu despre cei trei magi

De Naşterea Domnului se leagă şi episodul magilor de la Răsărit. Din Tradiţia Bisericii ştim că erau trei şi că ţara lor de origine era Persia. Ştim că în antichitate magii erau acei înţelepţi care se ocupau cu astrologia, cu observarea stelelor şi a fenomenelor cereşti.

Se naşte întrebarea: Ce rost au avut magii în taina mântuirii noastre?

Ştim că cei dintâi oameni care au aflat de Naşterea Domnului au fost păstorii din apropierea Betleemului, ei au ştiut-o din gura unui înger luminos. În aceeaşi clipă, la mii de kilometri depărtare magii persani aflau de la o stea că s-a născut Regele Iudeilor. Nu e greu să înţelegem că prima vestire se adresa iudeilor şi ce-a de-a doua păgânilor, dar mai departe se pune întrebarea dacă aceeaşi veste s-a dat în două locuri diferite, de ce s-a dat în chipuri diferite? De ce în Iudeea a vorbit un înger iar în Persia a vestit o stea?

Pentru păstorii iudei, un înger era perfect credibil, pentru că aceştia credeau în îngeri, în timp ce magii credeau în stele, şi pentru ei nu mai o stea putea fi credibilă. Dumnezeu, în înţelepciunea Lui, a ales pentru fiecare calea de acces potrivită. Să presupunem că s-ar fi întâmplat invers. Dacă păstorilor le-ar fi vorbit o stea, şi-ar fi scuipat în sân, iar dacă magilor li s-ar fi arătat un înger şi-ar fi clătinat a nedumerire bărbile. Aşa, fiecăruia i s-a vorbit pe limba lui. 

Duminica dinaintea Naşterii Domnului

EVANGHELIA

MATEI 1, 1-25

Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac, Isaac a născut pe Iacob, iar Iacob a născut pe Iuda şi pe fraţii lui. Iuda a născut pe Fares şi pe Zara din Tamar, iar Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram. Aram a născut pe Aminadav, Aminadav a născut pe Naason, iar Naason a născut pe Salmon. Salmon a născut pe Booz din Rahav; Booz a născut pe Obed din Rut; Obed a născut pe Iesei, iar Iesei a născut pe David împăratul. David împăratul a născut pe Solomon din femeia lui Urie; Solomon a născut pe Roboam; Roboam a născut pe Abia, iar Abia a născut pe Asa. Asa a născut pe Iosafat; Iosafat a născut pe Ioram, iar Ioram a născut pe Ozia. Ozia a născut pe Ioatam; Ioatam a născut pe Ahaz, iar Ahaz a născut pe Ezechia. Ezechia a născut pe Manase; Manase a născut pe Amon; Amon a născut pe Iosia, iar Iosia a născut pe Iehonia şi pe fraţii lui, la strămutarea în Babilon. Iar după strămutarea în Babilon, Iehonia a născut pe Salatiil; Salatiil a născut pe Zorobabel; Zorobabel a născut pe Abiud; Abiud a născut pe Eliachim; Eliachim a născut pe Azor. Azor a născut pe Sadoc; Sadoc a născut pe Achim; Achim a născut pe Eliud; Eliud a născut pe Eleazar; Eleazar a născut pe Matan; Matan a născut pe Iacob, iar Iacob a născut pe Iosif, bărbatul Mariei din care s-a născut Iisus, care se cheamă Hristos. Deci, toate neamurile: de la Avraam până la David, sunt patrusprezece neamuri; de la David până la strămutarea în Babilon, sunt patrusprezece neamuri; şi de la mutarea în Babilon până la Hristos, sunt patrusprezece neamuri. Iar naşterea lui Iisus Hristos, aşa a fost: după ce mama Sa, Maria, a fost logodită cu Iosif, şi înainte de a fi ei împreună, s-a aflat că ea are în pântece din Duhul Sfânt. Iar Iosif, bărbatul ei, fiind om drept şi nevoind să o vădească, a voit s-o lase în ascuns. Pe când însă cugeta el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, femeia ta, căci Cel zămislit într-însa este din Duhul Sfânt. Ea va naşte fiu şi-I vei pune numele: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcate. Iar acestea toate s-au făcut, ca să se împlinească ceea ce vestise Domnul prin proorocul, care zice: iată Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi-i vor pune numele Emanuil, care înseamnă: Dumnezeu este cu noi. După ce s-a deşteptat din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe femeia sa. Dar n-a cunoscut-o pe ea, până ce a născut pe Fiul său cel Unul-Născut, căruia I-a pus numele Iisus.

APOSTOLUL

GALATENI 1, 11-19

Fraţilor, vă fac cunoscut că Evanghelia cea binevestită de mine nu este după om; pentru că nici eu n-am primit-o de la om, nici n-am învăţat-o, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos. Căci aţi auzit despre purtarea mea de altădată întru iudaism, că prigoneam peste măsură Biserica lui Dumnezeu şi o pustiiam, şi spoream în iudaism mai mult decât mulţi dintre cei care erau de vârsta mea în neamul meu, fiind mult râvnitor al datinilor mele părinteşti. Dar când a binevoit Dumnezeu, Care m-a ales din pântecele mamei mele şi m-a chemat prin harul Său, să descopere pe Fiul Său întru mine, pentru ca să-L binevestesc la neamuri, îndată nu am primit sfat de la trup şi de la sânge, nici nu m-am suit la Ierusalim, la Apostolii cei dinainte de mine, ci m-am dus în Arabia şi m-am întors iarăşi la Damasc. Apoi, după trei ani, m-am suit la Ierusalim, ca să-l cunosc pe Chefa şi am rămas la el cincisprezece zile. Iar pe altul din apostoli n-am văzut, decât numai pe Iacov, fratele Domnului.

*

PF Daniel – Predică la Duminica dinaintea Naşterii Domnului

Maica Domnului a trebuit să aibă un logodnic din trei raţiuni: Mai întâi, dacă o fecioară năştea un copil fără să aibă un soţ, atunci ea ucisă cu pietre pentru că era considerat acest copil ca fiind din desfrânare. În al doilea rând, Iosif este logodnicul Mariei pentru a arăta că Mântuitorul Hristos se naşte din neamul lui Iuda, pentru că era din seminţia lui Iuda şi se împlinesc astfel profeţiile făcute de prooroci cu sute de ani înainte. Şi în al treilea rând, Maica Domnului avea nevoie de cineva care să o protejeze, să o ocrotească, iar copilul avea şi el să-i slujească cineva. Vedem acest lucru atunci când a trebuit să fugă în Egipt.

Naşterea Mântuitorului Hristos este un lucru unic, este om adevărat şi Dumnezeu adevărat, însă ce este cu totul deosebit este răspunsul Maicii Domnului. Umanitatea a oferit lui Dumnezeu ceea ce a avut mai bun, aşa cum spun cântările Naşterii Domnului. Aceasta este marea taină a iubirii lui Dumnezeu pentru lume. Ascultă mai mult...

*

Părintele Constantin Galeriu – Predică la Duminica dinaintea Naţterii Domnului

Îngăduiţi a spune o smerită reflecţie, experienţă: Pregăteam o lucrare şi, deodată, în lucrarea aceea mi-a apărut o idee, o altă idee, încă una. Şi se legau una de altă şi-mi dădeam seama că fiecare idee nu trebuie văzută singular, într-un fel de autonomie a ei. Avea fiecare identitatea ei, dar se lega de altele, tot aşa cum un copilaş leagă literă de literă şi face un cuvânt, apoi o propoziţie, o frază. Aşa cum un arhitect leagă fiecare detaliu având în vedere edificiul, catedrala întreagă; sau tot aşa cum istoria o vezi în fapte singulare, dar şi în unitatea ei. Aşa şi Vechiul Testament; îl vezi şi în fapte singulare, dar şi în unitate. Deci ai viziunea unei opere şi în particular dar şi întreagă. Ai viziunea vieţii tale şi în particular, când erai prunc, copil, tânăr adolescent, mai vârstnic, dar şi în totaliatatea ei.

O Doamne! Atunci am zis: acum te înţeleg, Doamne, mai bine! Acum înţeleg că Tu ai întreaga istorie, o porţi în Tine, Doamne, dacă eu amărâtul şi smeritul de om am realizat aceasta. Şi aici se desfăşoară tocmai una din trăsăturile chipului lui Dumnezeu în noi pe care nu o are nici o făptură. Au celelalte animale viziunea istoriei? Gândiţi-vă! Mi-aduc aminte de o lucrare în care era scris că sărmana Ladighina avea un cimpanzeu şi voia să-l facă om. Dar cum să-l facă? Să-l pună să facă şi el ceva ce face omul: să bată un cui. Doi ani s-a luptat Ladighina cu Johny cimpanzeul să bată cuiul şi n-a reuşit. De ce? Pentru că cimpanzeul nu avea viziunea, semnificaţia, sensul raţional de a fi. Sau nu-l potrivea, sau nu-l fixa. Dar înrădăcinarea noastră în Rădăcina Unică a Fiului lui Dumnezeu făcut Om, e cea care ne salta peste lume, ne dă această viziune a întregului în măsura noastră, dar şi dincolo ne înrădăcinează în Dumnezeu, fapt ce am simţit cu adevărat. O, Doamne! Înţelegem cum Tu ai viziunea întregii opere a Ta. Toată opera o are Dumnezeu în El, aşa cum eu, amărâtul de mine am şi eu o operişoară cât de mică, acolo!

Aşa L-am înţeles, în măreţia Lui şi conştiinţa s-a unit cu sufletul în fata măreţiei şi a adevărului dumnezeiesc şi am înţeles şi profeţiile şi toate aceste genealogii. Pentru că toate se legau unele de altele tocmai prin apropierea noastră adâncă de Dumnezeu; şi mi-am zis atunci cuvântul Fericitului Augustin: “Doamne, să te cunosc pe Tine ca să mă cunosc pe mine.” Sau cum spunem noi la spovedanie adeseori, câte unui suflet care stă la îndoială: “Ai Scriptură în casă? O citeşti? Ştii că în Noul Testament este vorba de dumneata?” Păi dacă acolo e vorba de Icoană, de Rădăcina noastră, de Mântuitorul Iisus Hristos, e vorba şi de noi. Nu ne putem cunoaşte dacă nu-L cunoaştem pe El. Cunoscându-L pe El ne cunoaştem pe noi, în taina aceasta, vedeţi, în care se dezvăluie deodată întreaga revelaţie dumnezeiască; şi atunci credem cu tărie în ea. Credem că aşa a fost pentru că ai impresia că este o experienţă a vieţii tale. Şi întind atunci rădăcina în El. Simţi că oriunde te vei afla eşti cu El, mai ales acum, când, iată, a trebuit să vină ştiinţa ca să mai adauge şi ea ceva: că în fiecare făptură, bobita cât de mică de creaţie, se oglindeşte făptura întreagă. Citeşte mai mult...

*

Părintele David – Predică la Duminica dinaintea Naşterii Domnului

Dacă vrem Adevărul, înţelepciunea, dreptatea şi iubirea să le căutăm la Hristos, în Biserica Sa. Ni le-a dăruit nouă şi ne-a spus: “creşteţi cu acestea”. Acesta este nucleul pe care ca un grăunte de muştar, ca un aluat curat dumnezeiesc ni l-a dăruit prin Biserică pentru ca să fermenteze întreaga omenire. Nu Biserica-locaş ci comunitatea noastră a creştinilor ortodocşi care trebuie să crească în Hristos prin Duhul Sfânt, prin Adevărul şi înţelepciunea lui Dumnezeu, prin frumuseţea, sfinţenia şi iubirea Lui. Prin Patimile lui Hristos, a pecetluit Adevărul său. Să legăm înţelepciunea noastră cu înţelepciunea lui Dumnezeu, să aplicăm în viaţă dreptatea lui. Ascultă mai mult…

Cum a apărut cartea Miracol 89?

Între noi şi Hristos sunt gratii, iar noi, privitorii, suntem după ele!... Hristos Mântuitorul este în suferinţă pentru noi, în starea de Jertfă; dar atunci când vom fi înţeles şi simţit semnificaţia jertfei tinerilor eroi şi martiri ai străzii, din decembrie ’89, gratiile vor dispare iar noi vom fi liberi, lângă Hristos cel Înviat.

Această carte a început ca o revistă. Chiar atunci în anii ’90. Simţeam că aceşti tineri trebuie să rămână undeva. Ei ca persoane, nu ca anonimi, nu ca masă de eroi, nu ca abstracţie. Ci ei ca persoană, ei ca chip, ca om viu care a trăit, a gândit şi a simţit. Ne gândeam la faptul că asemenea oameni aparţin poporului, aparţin neamului şi trebuie să rămână undeva ca amintire explicită. Şi de aceea am început prin a încerca să luăm de la rudele, de la familiile lor fragmente de jurnal, fragmente de scrisori, ceea ce au spus, ceea ce părinţii lor îşi aminteau: o propoziţie, o frază; ce făceau: unul cânta la chitară, unul cânta rock, altul scria poezii, o fată cânta la vioară, Ruxandra.

Am început în ’90 în ianuarie, ianuarie-februarie-martie. Şi am scos revistă cu revistă. Doar câte un număr în care apăreau câte trei sau patru dintre ei. Ani de zile după aceea am revenit cu gândul la ei; îmi reveneau în minte imagini, cuvinte. Eu sunt convins că ei, care sunt acolo în rândul sfinţilor, împreună cu Dumnezeu, se uită la noi şi ne veghează, se roagă pentru noi. Asta e convingerea mea. Ei au murit ca martiri, au murit pentru libertate, pentru neam, pentru ţară, pentru eliberarea de sub totalitarism. Dacă vor fi sau nu vor fi canonizaţi, asta nu decidem noi. Dar eu cred cu tărie că ei sunt în Împărăţia lui Dumnezeu şi s-au mântuit, iar prin ei se mântuieşte şi acest neam. Tot timpul cât am lucrat la această carte am simţit o bucurie, pentru că aveam sentimentul că ei se bucură. Şi chiar simţeam lucrul acesta că ei de acolo din Cer se bucură, nu pentru că ar vrea să aibă parte de cinste sau de slavă, ci pentru că jertfa lor este relevantă pentru noi, pentru cei care am rămas.

Deci trebuie să ne cinstim martirii, nu pentru ei, căci ei nu mai au nevoie de cinstirea asta. Noi avem nevoie de ei ca modele. Ei sunt modele pentru noi toţi, în special pentru tineri. E foarte bine să mergi la un tânăr şi să-i spui: „Uite, vezi Laurenţiu, sau Mihai, sau Constantin, sau Ruxandra, au fost tineri ca şi tine. 18 ani, 20 de ani, 25 de ani... Uite Cristian, Daniel” nişte tineri care n-au fost neapărat diferiţi de ceilalţi, dar care au fost acolo. Au fost acolo şi au crezut în libertate, au dorit această eliberare, în primul rând spirituală.

Redactorii „Miracol ’89”

*

Poate singurul rost al morţii acestor tineri a fost acela că credinţa a fost descătuşată. Asta ar fi consecinţa revoluţiei şi consecinţa jertfei lor. Pentru că ştim foarte bine ce am pătimit şi noi şi ce a pătimit şi biserica în perioada comunistă. Alt rost nu văd.

Prof. Anghel Cioran, tatăl eroului-martir Gabriel Cioran

El n-a ieşit acolo ca să aibă un serviciu mai bun, ca să fie director. Această conştiinţă a libertăţii i-a făcut să iasă în stradă. Şi aceasta îi face martiri ai lui Hristos. „Vom muri si vom fi liberi!” Dar nu ei! Ei mor ca ceilalţi să fie liberi. Aici iubeşte Dumnezeu jertfa lor. Murim noi ca ceilalţi să fie liberi. De aceea cinstim martirajul lor.

Pr. Marius Lăcătuşu, Biserica Eroilor Martiri, Bucureşti

Sursă: Revista Cuvinte către tineri

Ar trebui susţinătorii vieţii să compare avortul cu evenimente precum tragedia de la Connecticut?

Familia Parker: Robbie, Alissa, Emilie, Madelaine şi Samantha

Bryan Kemper

17 decembrie, 2012 (http://www.standtrue.com)

Ar trebui susținătorii vieții să compare avortul cu evenimente precum tragedia din Connecticut? Pentru a răspunde la această întrebare trebuie mai întâi să răspundem la întrebarea „ce este avortul?”

„Avortul” este un cuvânt care descrie actul de ucidere a unei persoane umane într-unul dintre primele stadii de dezvoltare, la fel precum „împușcare” este un cuvânt care descrie modul în care persoanele de la școala din Connecticut sau de la cinematograful din Colorado au fost ucise. Amândouă cuvintele descriu câte o metodă diferită de a lua viața unor persoane umane aflate în diferite stadii ale vieții și dezvoltării lor.

În același mod, când compar holocaustul nazist cu holocaustul avorturilor, arăt că ambele sunt evenimente oribile care au curmat viețile a milioane de persoane inocente. Unul a avut loc cu 70 de ani în urmă, altul ar loc chiar acum.

Cu ușurință se pot face comparații cu alte evenimente din istorie, cum sunt masacrul de la liceul Columbine (în 1999 acolo au fost uciși 12 elevi și un profesor de către doi elevi ai școlii), sclavia, cutremurele de pământ și multe alte evenimente în care s-au pierdut multe vieți nevinovate.

Mulți oameni cred că eu fac aceste comparații pentru a arăta asemănarea dintre aceste evenimente și avort, dar nu este așa. Nu încerc să arăt că ele sunt identice, ci încerc să arăt faptul îngrozitor că noi nu le percepem ca fiind identice.

Emilie Parker, 6 ani, unul dintre copiii ucişi la şcoala Sandy Hook

Fac aceste comparații pentru că, în vreme ce plâng pentru viețile curmate în Newton, Connecticut sau în cinematograful Aurora din Colorado, sunt, de asemenea, îndurerat pentru alte mii de persoane nevinovate ucise în aceeași zi pentru care plâng foarte puțini oameni. Vreau să ne trezim și să ne dăm seama că mii de persoane nevinovate sunt ucise în clădiri din țara noastră în fiecare zi, iar mass-media nu vorbește despre evenimentele care le implică.

Planned Parenthood și clinicile de avorturi au reușit să adoarmă America și să nu ia aminte la masacrul din spatele ușilor lor. Ei au reușit să îi convingă pe prea mulți oameni că acolo nu se întâmplă altceva decât că are loc o alegere pentru a la ajuta pe femei. Au declarat război femeilor și copiilor nevinovați din pântece și au travestit acesta în eliberare și libertate.

În acest război contra femeilor, industria avortului a reușit să reducă la tăcere indignarea care ar fi trebuit arătată față de masacrul avorturilor. Au reușit să mascheze o acțiune oribilă și violentă în chipul dreptului la asistență medicală, care trebuie să fie finanțat de către stat.

Voi fi foarte sincer aici: nu cred doar că am dreptul să fac aceste comparații, ci cred că sunt obligat să fac aceste comparații. Cred că sângele a 55.000.000 dintre americani, din aceeași națiune cu mine, care au fost masacrați prin avort, trebuie să fie plâns.

Astă vară am realizat o lucrare în care apare cinematograful Colorado unde a avut loc masacrul, alături de o fotografie a Planned Parenthood. Am spus atunci că atunci când sunt uciși la cinema 12 persoane se cheamă masacru, iar când sunt uciși 12 persoane la Planned Parenthood se cheamă „alegere”.

Nu am fost uimit de răspunsurile pe care le-am primit de la oameni care nu sunt creștini sau de la susținătorii avortului; am fost uimit de comentariile pe care le-am primit de la creștini și de la persoane care se identifică ca fiind pentru-viață.

Mi s-a spus că dacă numesc avortul crimă înseamnă că judec, iar noi, ca și creștini, nu trebuie să judecăm pe alții. Trebuie să îi întreb pe acești oameni dacă putem să îl numim pe cel care a tras în sala de cinema criminal, sau și asta înseamnă că îl judec?

Ieri am comparat masacrul de la școala din Newton, Connecticut cu holocaustul avorturilor și am analizat reacția Președintelui nostru față de această tragedie. Am folosit apelurile la controlul armelor pentru a spune că eu doresc legi care să controleze bisturiele și mașinile de aspirat care sunt folosite pentru a ucide copii. Am vorbit despre faptul că de fiecare dată când un copil este ucis, fie în interiorul, fie în exteriorul uterului, lumea ar trebui să fie revoltată.

Mi s-a spus că este prea devreme pentru a face astfel de comparații, deoarece acei oameni tocmai au murit și toată lumea are nevoie de timp pentru a-i plânge. Și eu sunt foarte întristat de moartea lor și plâng pentru ei, dar sunt întristat și pentru că, de la atacul din Connecticut, mai mult de 7.000 de persoane inocente au fost ucise în clinicile de avorturi. Din 22 ianuarie 1973 și până în prezent numai în America au fost ucise 55.000.000 de persoane nevinovate prin avorturi chirurgicale. Nu este prea devreme; de fapt este prea târziu.

Mi s-a spus că sunt oportunist. Da, sunt. Folosesc această oportunitate pentru a aduce la lumină uciderea brutală și fără sens a milioane de copii nevinovați pentru a căror moarte trebuie să ne pară rău. Folosesc această ocazie pentru a arăta ipocrizia unei națiuni care apără, protejează și finanțează uciderea propriilor cetățeni în numele alegerii.

Aceste comparații au avut mai multe scopuri. Unul dintre ele a fost să dau un „buzz” și să fac să se vorbească despre avort. A funcționat. De fiecare dată când se vorbește despre avort și  este prezentat adevărul, viețile unor copii sunt salvate. Unul dintre scopurile mele ca aboliționist pentru avorturi este să nu las niciodată ca avortul să iasă din discuție. Scopul meu este să aduc mereu avortul în față și în centrul discuțiilor astfel încât această națiune și lumea întreagă să fie forțate să își deschidă ochii și să vadă ceea ce este cu adevărat avortul. Avortul este un omor și voi folosi fiecare ocazie pentru a expune acest lucru până când vom realiza încetarea masacrului prin avort.

Douăzeci de copii nevinovați au fost uciși în Newton vineri, 14 decembrie 2012, în timp ce mai mult de 3.500 de copii inocenți au fost uciși în aceeași zi în clinicile de avorturi. Președintele nostru nu a vărsat o lacrimă pentru copiii uciși în clinicile de avorturi; de fapt el sprijină uciderea lor și ajută să fie finanțată. Nu se aplică vreo lege în aceste clinici pentru a încerca să fie salvați vreunul dintre acești copii și, de fapt, legea se ocupă să-i aresteze pe cei care încearcă să o facă. Camerele de televiziune care au transmis imagini la știri nu s-au concentrat pe aceste clădiri, pentru a încerca să evalueze câți copii au fost uciși; poate că le-a păsat mai puțin de sângele de pe podelele clinicilor de avorturi.

Așadar, nu cred doar că este permisă folosirea unor astfel de evenimente pentru a face comparații cu avortul, ci cred că trebuie să facem astfel de comparații. Adevărul este că avortul este o crimă ascunsă, care nu va fi arătată la știrile de seară; de aceea trebuie să folosim orice ocazie pentru a da la iveală cât de oribil este masacrul avortului.

Surse: StandTrue, EmilieParkerFund