2 noiembrie: Cuviosul Gavriil Georgianul, Mărturisitorul cel nebun pentru Hristos (+1995)

Cuviosul Gavriil Urgebadze (1929-1995) s-a arătat a fi un vas ales încă din pruncie. Născut în Georgia sovietică și lipsit fiind de cele sfinte, atunci când micul Vasiko – acesta fiindu-i numele de alint – a aflat cele despre Hristos, și-a construit o chilie de pământ în grădina părinților, unde se străduia să trăiască ascetic. Crescând, a transformat chilia într-o bisericuță pe care, în nenumărate rânduri, autoritățile comuniste s-au străduit să o dărâme, iar pe tânărul credincios să-l declare nebun.

În cele din urmă, Vasiko a devenit monah, cu numele Gavriil, apoi ieromonah la Mănăstirea Betania.

Adevărata nebunie, cea întru Hristos, și-a dat-o pe față cu ocazia marii sărbători tovărășești de 1 Mai 1965. Pe clădirea Comitetului Central din Tbilisi, în piața centrală a orașului, erau atârnate portretele marilor „părinți” ai comunismului, iar de la tribună înaltele oficialități ale vremii țineau discursuri înflăcărate. Deodată, giganticul portret al lui Lenin din spatele tribunei a început să ardă, apoi și celelate. Mulțimea din piață a amuțit. La o fereastră de la etajul al doilea al clădirii Comitetului Central, după ce dăduse foc portretelor, părintele Gavriil începuse să propovăduiască împotriva nebuniei sovietice:

Domnul zice: „Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine! Să nu-ţi faci chip cioplit… Să nu te închini lor, nici să le slujeşti!” (Ieșire 20, 3-5).

În cele din urmă a fost dat jos de acolo cu o mașină de pompieri cu scară, iar mulțimea înfuriată a rupt gardurile de siguranță și s-a năpustit asupra lui. Când pompierii l-au scos din mâinile oamenilor, Părintele Gavriil avea 18 fracturi, din care una craniană, iar fața îi era de nerecunoscut. O lună de zile a fost aproape inconșient, apoi a fost transferat la un spital de boli mintale, lucru care, probabil, l-a salvat de la pedeapsa capitală. Părintele Gavriil nu vorbit nimănui despre asta, ulterior. Se poate să fi scăpat după mai mulți ani, odată cu amnistiile lui Hrușciov, și a ajuns să cerșească în pragul biserilor, pentru că nimeni, nici preoții nu-l mai primeau, iar în satul lui, vecinii asmuțeau câinii pe el. Era miluit numai de cei care nu știau cine este.

Abia după 1989 s-a putut retrage la Mănăstirea Samtavro de lângă Mtshketa, unde a adunat o obște de maici. A fost împodobit cu harisma înainte-vederii. A adormit în ziua de 2 noiembrie a anului 1995. După îngropare, la mormântul său au avut loc foarte multe minuni, mai ales vindecări. A fost canonizat de Sinodul Bisericii Georgiei în anul 2012.

Să avem parte de rugăciunile Cuviosului Mărturisitor Gavriil cel nebun pentru Hristos!

Sursă: Pemptousia

Georgia: De Paşti, încă 930 de copii au fost botezaţi de Patriarhul Georgiei

Anul acesta, de Paşti, a fost programată creştinarea a 930 de copii gruzini de către însuşi patriarhul Georgiei, Ilia al II-lea.

Aceştia s-au adăugat la cei 19.744 de fini pe care îi mai are Catholicosul Georgiei, care în 2008 a instituit tradiţia de năşi el însuşi fiecare copil născut după primii doi în familiile gruzine căsătorite la biserică.

În acest scop, există o listă şi o perioadă de înscriere, iar ceremonia de botez din acest an este cea de a 35 de acest fel din 2008 încoace.

Iată un gest frumos al unui ierarh de cinstire şi încurajare a familiilor care îşi nasc toţi copiii dăruiţi de Sus!

Sursă: Pravoslavie.ru

Preluare de pe Ştiri pentru viaţă

Traducere: Ştefana Totorcea

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

Tbilisi: Proteste ca urmare a remarcilor făcute de Patriarhul Georgiei în mesajul de Crăciun

Tbilisi, Georgia, 8 ianuarie 2013

Mesajul de Crăciun al Patriarhului Georgiei, Ilia al II lea, citit în Catedrala Sfânta Treime din Tbilisi în data de 7 ianuarie, în faţa a mii de credincioşi şi a oficialilor statului, a stârnit puternice controverse. 

„Cum poate o familie în care se fac avorturi să fie fericită? Cum poate o familie ce are un copil născut de o mamă surogat să fie fericită? Un astfel de copil este sortit să fie lipsit de dragoste și este condamnat la singurătate de la bun început.”

„Acei copii născuți prin inseminare artificială vor fi cu probleme, de asemenea”, se arată în mesajul Patriarhului.

În urma reacţiilor stârnite de acest mesaj, la 8 ianuarie, Patriarhia a lansat o declarație spunând că este „cu totul absurd” să se creadă că Biserica ar respinge copiii născuți prin aceste metode. Astfel, deşi aceste metode sunt inacceptabile, copiii născuți prin inseminare artificială și mame-surogat „necesită mai multă căldură, dragoste și binecuvântare din partea Bisericii.”

„Patriarhul Georgiei și clerul au obligația de a avertiza parohiile și, în general, societatea cu privire la aceasta. Biserica respectă libertatea de a alege a unei persoane, dar ​indică, de asemenea, ceea ce se arată a fi greșit. Aceasta este datoria Bisericii”, se spune în declarație.

„Astfel de copii sunt printre cei botezaţi de Patriarh și nu este nimic surprinzător în acest fapt”, se arată de asemenea în declarație.

​Referirea la copiii botezați de Patriarh este legată de faptul că Patriarhul Ilie al Georgiei a botezat mai mult de 7.000 de copii, unii dintre ei provenind din familii cu situații materiale dificile, abandonați.

Între timp, în faţa Patriarhiei, un grup de activiști s-au adunat pentru a protesta împotriva remarcil​or​ făcute în mesajul de Crăciun al Patriarhului. De asemenea, au apărut şi contra-manifestanți, ceea ce a dus la violenţe verbale. Patru bărbați au fost reținuți de poliție.

Patriarhia a​ mai făcut o declarație, în aceeași zi, distanțându-se de violențe și făcând apel la calm.

Tot în mesajul de Crăciun​, Patriarhul ​a declarat: „Uniunea Europeană ar trebui să țină seama de opiniile noastre tradiționale și să nu ne impună idealurile ​«​căsătoriei​» între persoane de același sex şi a familiilor astfel formate, idealuri care ne sunt străine.

Patriarhul a salutat, de asemenea, anunțul făcut de șeful Delegației UE în Georgia, ambasadorul Philip Dimitrov, conform căruia UE nu condiționează integrarea Georgiei de recunoașterea „căsătoriilor” între persoane de acelaşi sex. 

Patriarhul a fost nemulțumit de faptul că acțiunile și punctele de vedere ale minorităților sexuale sunt declarate aspirații democratice, în timp ce poziția a Bisericii este aspru criticată.

Sursă: Ştiri pentru viaţă 

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

„Nu mai promovaţi corupţia morală în ţara noastră” – intelectualitatea georgiană către consilierului special al UE pe problemele drepturilor omului

Nuntă tradiţională georgiană

 de J.C. von Krempach, 28 octombrie 2013

Cel mai important ziar al Georgiei (nu este vorba despre statul american cu acelaşi nume, ci de ţara europeană situată între Marea Neagră şi Munţii Caucaz) a publicat o scrisoare deschisă semnată de 36 dintre cei mai remarcabili intelectuali ai ţării, în care este criticat Thomas Hammarberg, consilierul special al U.E. pe probleme de drepturi ale omului, ca reacţie la un raport controversat al acestuia despre respectarea drepturilor omului în această ţară.

Nu că n-ar fi existat încălcări flagrante ale drepturilor omului în Georgia, ca în majoritatea statelor post-comuniste, dar aceste abuzuri nu-l interesează pe dl. Hammarberg, care le trece sub tăcere. În schimb, singurul aspect pe care el şi stăpânii lui politici de la Bruxelles îl consideră a ţine de „politica drepturilor omului” este promovarea imoralităţii sexuale sub masca unor concepte precum „diversitate”, „toleranţă” sau „lupta împotriva homofobiei”.

Câteva extrase din scrisoarea respectivă:

„Nu ne-am fi imaginat niciunul dintre noi vreodată că homosexualii şi cei care promovează alte tipuri de depravare sexuală ar trebui trataţi ca şi cum ar avea statutul unei minorităţi religioase sau lingvistice. Acest nou tertip este absolut inacceptabil… Suntem de părere că  punerea semnului egalităţii între cei care practică perversiuni sexuale şi reprezentanţii minorităţilor religioase sau etnice… este o ideologie artificială, impusă în mod deliberat, care nu are nimic de a face cu regulile proprii societăţii umane de secole.”

„Ne scrieţi că sărbătorirea Zilei Internaţionale împotriva Homofobiei reprezintă exercitarea unor drepturi, nu o propagandă. Noi nu putem fi de acord. Orice eveniment public promovează ceea ce declară, şi n-are niciun rost să negăm asta.” 

Regulile dreptului diplomatic vă cer să respectaţi tradiţiile ţării unde vă aflaţi. 

Într-unul dintre cele mai tragice momente ale istoriei noastre naţionale, 100.000 de locuitori ai oraşului Tbilisi şi-au plecat capetele în faţa călăilor ca să le fie tăiate, sacrificându-şi astfel viaţa în apărarea moralităţii creştine. În Tbilisi, aceşti oameni sunt veneraţi ca sfinţi. Lăsaţi impresia că aveţi dreptul să îi învăţaţi pe locuitorii acestui oraş şi ai acestei ţări, indicându-le ce e bine şi ce e rău şi să ne ţineţi predici despre datoria noastră de a vă acorda dreptul la liberă exprimare. Vrem să vă atragem atenţia asupra faptului că, deşi v-am acordat dreptul de a vă exprima liber opinia în ţara noastră, ne păstrăm totuşi dreptul la replică.”

Acţiunea dvs. din 17 mai anul curent a fost o provocare cu scopul de a  ne destabiliza şi dezbina societatea. Vă reamintim că în data de 26 mai, în acelaşi loc – pe Bulevardul Rustaveli – protestatari paşnici au fost ucişi de regimul lui Saakachvili. Cadavrele cetăţenilor ucişi au fost ascunse pe acoperişul unui mall din apropiere ca să-i ţină departe de ochii mulţimii, în timp ce o paradă militară trecea prin acel loc. Reprezentanţi ai Uniunii Europene au fost prezenţi la această paradă la câteva sute de metri distanţă de locul unde erau ascunse cadavrele… fără a protesta în vreun fel împotriva acestei încălcări a dreptului la viaţă sau împotriva mutilării nemiloase a sute de persoane. În schimb, aceşti reprezentanţi iau apărarea celor care promovează depravarea sexuală.

…Ce concluzii ar trebui să tragă societatea noastră din aceste lucruri cu privire la priorităţile Vestului în zona drepturilor omului?

„Marxismul a venit la noi tot din Vest… Marxismul la fel ne-a obligat să sărbătorim câteva „sărbători” internaţionale care nu ne reflectau valorile.”

„Credinţa este o chestiune de conştiinţă personală şi speranţă şi oricine trebuie să fie liber şi să se simtă în siguranţă în această privinţă” – acestea sunt cuvintele marelui nostru scriitor şi personalitate publică, Ilia Chavchavadze. Georgienii şi-au condus mereu vieţile după aceste cuvinte. În Europa de Vest, aşa-zisele procese ale Iluminismului şi Reformaţiei au costat milioane de vieţi. În ţara noastră, credinţa şi cunoaşterea au coexistat dintotdeauna fără vărsare de sânge, în timp ce Marxismul, care ne-a venit din Vest, a avut ca rezultat râuri de sânge vărsat aici în numele unui fals concept de „libertate”.

„Liberatatea nu trebuie confundată cu promovarea corupţiei morale sau cu insultarea unei societăţi tradiţionale de către o ideologie care, sub falsul stindard al „liberei alegeri”, duce la suferinţa a milioane de copii ai căror părinţi au divorţat… Această ideologie generează izolare şi disperare, îi face pe oameni să-şi pună toate speranţele în bani şi într-o nouă legislaţie care, în Occident, în ciuda bunăstării materiale a condus societăţile într-un declin existenţial.”

 Thomas Hammarberg

„Ce s-a întâmplat în Occident în ultimele trei decenii, din păcate, reprezintă o prăbuşire de amploare a valorilor familiale, ale spiritualităţii şi ale decenţei. Istoria statului şi naţiunii noastre este cu mult mai vastă decât această scurtă perioadă de timp. Aşa că nu putem să acceptăm lecţiile pe care ni le predaţi pe durata acestui experiment. Priviţi la istoria propriei dumneavoastră generaţii, Thomas – în care parte din viaţa dumneavoastră vreţi să trăiţi? În acea parte în care aţi fost crescut de către părinţii dumneavoastră după valorile tradiţionale europene sau în această ultimă parte, când, deja adult fiind, aţi învăţat noua ideologie? Iar dacă generaţia dumneavoastră a fost atât de instabilă în opiniile ei morale, ce ne garantează că pe viitor nu veţi veni cu alte inovaţii conforme standardelor etice?”

„Ne pare rău pentru dumneavoastră şi pentru problemele generaţiei dvs.… dar noi credem că Europa nu s-a bazat pe orgiile generaţiei hippie, ci pe valorile creştine, pe care le-am apărat cu multă amărăciune şi bucurie în epoca socialismului sovietic şi pe care vom continua să le apărăm în şi în condiţiile capitalismului occidental şi globalizării.”

Sursă: Ştiri pentru viaţă

Traducere: Coşereanu Gabriela

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

Cuvinte despre bărbăţia duhovnicească: Ieromonahul Gavriil

 

Foto: Yorga Lescu, Orthphoto

Gavriil s-a născut undeva aproape de Marea Neagră, în Georgia aflată până nu demult sub dictatura ateistă a regimului comunist.

Următoarea relatare descrie persecuţia pentru adevăr a monahului Gavriil petrecută în anii '50 ai secolului trecut. Mai precis, în anul morţii lui Stalin, 1953. 

Gavriil era pe atunci un tânăr ieromonah. In piaţa centrală din Tbilisi - capitala Georgiei - se desfăşura un miting şi reprezentanţii puterii erau de faţă. In spatele lor, pe o faţadă a clădirii, întinzându-se pe două etaje, atârnau afişe uriaşe cu conducă-torii partidului stând în picioare. La un moment dat, în toiul mitingului, când întreaga piaţă era ticsită cu oameni şi un membru al conducerii îşi ţinea discursul, uriaşul portret al lui Stalin a fost cuprins de flă¬cări. Ce se întâmplase? Reuşind să ajungă la intrarea de la etajul întâi al clădirii guvernului, Gavriil deschisese o fereastră, turnase benzină pe spatele portretelor şi le dăduse foc. Portretul lui Lenin a ars şi el foarte curând. întreaga piaţă a fost cuprinsă de spaimă; mulţimea încremenise de frică şi pretutindeni se aşternuse liniştea. In timp ce chipurile conducătorilor ardeau în flăcări, părintele Gavriil rostea de la o fereastră a etajului doi aceste cuvinte:

„Domnul a spus: să nu-ţi faci idoli sau chipuri cioplite... Să nu ai alţi dumnezei! Oameni buni, veniţi-vă în fire! Cei ce au vieţuit pe aceste pământuri au fost dintotdeauna creştini. Aşa că voi de ce vă închinaţi idolilor? Iisus Hristos a murit şi a treia zi iarăşi a înviat... Dar idolii voştri nu vor mai învia niciodată. Chiar din timpul vieţii lor ei erau morţi..."

E de neînţeles cum de l-au lăsat să mai rostească vreo frază!

Uşile clădirii guvernamentale erau închise, însă el pătrunsese dinainte la mansardă şi a aşteptat acolo până când a început mitingul. L-au dat jos, e adevărat, destul de repede, aducând nişte maşini de pompieri, cărora le-au înălţat scările.

Aducându-l jos, mulţimea s-a năpustit asupra lui, rupând toate cordoanele de protecţie... Îl loveau cu picioarele, îl izbeau cu paturile puştilor, îl băteau cu furtunurile pompierilor şi strigau: „Lăsaţi-mă pe mine să-l termin pe păduchele ăsta!" Fiecare voia să-l calce în picioare pe „duşmanul poporului", ca să-şi arate zelul. Pompierii l-au scos cu greu din ghearele mulţimii.

Motivul pentru care nu l-au împuşcat imediat a fost că, atunci când l-au târât, arăta deja ca un cadavru: faţa nu i se mai cunoştea şi întreg trupul îi era plin de sânge. Avea o fractură pe craniu şi alte şaptesprezece fracturi de oase în trup. O lună de zile a zăcut aproape inconştient. In tot acest timp a fost foarte aproape de moarte, însă n-a murit. După mai mulţi ani, când l-au eliberat din închisoare, s-a bucurat foarte mult s-o afle pe mama sa în viaţă. A locuit la ea, eliberându-i-se un certificat de alienat. Nimeni nu-l primea în casă pentru vreo muncă sau vreun câştig; toţi îl cunoşteau şi se temeau de el. Nici el, nici mama sa nu puteau ieşi afară în timpul zilei; dacă ieşeau, vecinii asmuţeau câinii pe ei. Mulţi ani la rând a fost văzut pe treptele unei biserici, stând cu mâna întinsă. Gavriil a petrecut multă vreme în felul acesta, fiind respins, părăsit şi urât de oameni, dar cu toate acestea nu şi-a uitat niciodată ţelul. Se retrăgea într-o mică grotă pe care o săpase pe o latură a unei stânci şi se ruga adeseori până la lacrimi. Dacă n-ar fi fost nestinsa lui dragoste de Dumnezeu, ar fi înnebunit. La mulţi ani după incendierea portretelor, fiind întrebat despre protestul cu arderea „idolilor", Gavriil a răspuns:

„Înălţaseră un idol şi voiau ca oamenii să se închine în faţa lui. Era un chip al Antihristului, o imagine a omului sau, mai degrabă, a unei fiare, iar ei voiau să i se acorde cinstea care I se cuvine numai lui Dumnezeu. Nu puteam îngădui ca aşa ceva să mai continue".

După ce vremea prigonirii credincioşilor a încetat şi în inimile oamenilor a încolţit dorinţa de a primi un răspuns spiritual la problemele acestei lumi nefericite, foarte mulţi oameni au început să-l caute pe ieromonahul Gavriil pentru îndrumare duhovnicească. El a devenit părintele duhovnicesc al multora, inclusiv al unei întregi mănăstiri de maici. Toată suferinţa prin care a trecut şi pe care a îndurat-o cu dragoste i-a deschis poarta către cealaltă lume. In suferinţa lui pentru adevăr, Dumnezeul adevărului S-a apropiat foarte mult de el şi i s-a deschis vederea duhovnicească.

În următoarele câteva cuvinte ale părintelui Gavriil putem distinge intensitatea vieţii sale de suferinţă şi a iubirii sale jertfelnice pentru adevăr:

„Tot ceea ce e rău în om e doar accidental. Nu dispreţuiţi pe nimeni, chiar dacă vedeţi oameni agitaţi, indecenţi, beţi sau înjurând într-un limbaj obscen. Chipul lui Dumnezeu se păstrează chiar şi în ei, însă la un nivel poate prea profund, de care ei înşişi nu sunt conştienţi. E normal ca vrăjmaşul să pângărească acest chip şi să-l acopere cu murdării. Nu e deloc uşor să vezi chipul lui Dumnezeu în cei care te ocărăsc şi care se arată sub chipul unei fiare. Dar cu atât mai mult trebuie compătimiţi, fiindcă sufletul lor e desfigurat, poate fără a mai putea fi refăcut vreodată, sfârşind în chinuri veşnice... Cât de greu e acest lucru: să-şi iubească cineva vrăjmaşii!".

Bătrânul Gavriil a suferit foarte mult din pricina credinţei sale şi continuă să sufere încă, fiind un rar exemplu de apărător al adevărului cu orice preţ.

Sursă: Ortodoxia.md

Imagini inedite cu Brâncuși sculptând Coloana Infinitului

Constantin Brâncuşi

Un film de o oră, care compilează numeroase filmări cu sculptorul român Constantin Brâncuşi, a fost postat pe YouTube de un utilizator din Georgia.

Filmul, care conţine imagini de mare valoare istorică, îl arată pe Brâncuşi la lucru, unele dintre capodoperele acestuia fiind filmate în stadiul de construcţie.

Sculporul poate fi văzut modelând lutul, tăind cu ferăstrăul Coloana Infinitului sau primind vizite de la alte personalităţi care au marcat sculptura modernă, precum Barbara Hepworth.

Filmul arată şi imagini de la montarea Colanei Infinitului şi a Porţii Sărutului în Târgu Jiu. 

Sursa: http://jurnalul.ro

Sfânta Mare Muceniţă Ketevan - regina Georgiei

Sfânta Mare Muceniţă Ketevan era descendentă din familia imperială Bagration şi era strănepoata împăratului Constantin din Kartalin (1469-1505). Devenită soţia lui David, urmaşul împăratului Alexandru al II-lea din Kakheti (1577-1605), ea însăşi a condus imperiul. Pietatea profundă a împărătesei se manifesta în atenţia ei deosebită faţă de nevoile Bisericii Georgiene, în zidirea de biserici, adăposturi şi case pentru călători sau cei fără de acoperis. După moartea soţului său, Sfânta Ketevan s-a instalat în singurătate.

Constantin (numit Okayan), frate al soţului ei, a acceptat Islamul şi, urmând instrucţiunile şahului Abbas I, a trimis asasini să îl ucidă pe tatăl său care era pe moarte, împăratul Alexandru II, şi fratele său George. După ce crima a fost înfăptuită, Constantin a dat ordine să fie puse corpurile victimelor pe cămile şi să fie duse împărătesei Ketevan. Îngrozită în faţa faptei de cruzime, împărăteasa i-a jelit pe nevinovaţii suferitori şi i-a îngropat la catedrală Alaverdsk. În plus, necredinciosul Constantin-Okayan a depăşit buna cuviinţă în faţa respectabilei ei văduvii şi i-a cerut mana, ameninţând cu forţa în caz de refuz.

Împărăteasa Ketevan şi-a adunat poporul din Kakheti şi a mers împotriva lui Constantin, învingând pe necuviinciosul apostat. El a avut parte de o moarte lipsită de glorie împreună cu mulţi din armata persană. Sub conducerea înţeleaptă a împărătesei Ketevan, pacea şi dreptatea au fost restabilite în Kakheti. Şahul Abbas I i l-a înapoiat pe fiul ei Teimuraz, care, desi trăise mai multi ani la curtea şeicului ca ostatic, îsi păstrase credinţa ortodoxă neîntinată.

După aceea, şahul Abbas, ameninţând Georgia cu distrugerea, a constrâns autorităţile feudale din Kakheti să predea o sumă de ostatici de seamă. Printre ei, ca voluntar, se afla împărăteasa Ketevan. Vrând să prevină dezastrul pentru naţiunea georgiană şi Sfânta Biserică, ea a ajuns în Ispahan. Şahul Abbas a îndemnat-o pe împărăteasă să accepte credinţa mahomedană, dar a primit un refuz hotărât.

Apoi împărăteasa Ketevan a fost aruncată în închisoare, unde a petrecut zece ani, plini de suferinţele martiriului. Nici josnicia curtenilor perşi, nici propunerile viclene ale şahului de a o ridica la rangul de împărăteasă a ţinutului pers, nici propunerile de mari bogăţii, nici implorările şi rugăminţile stăruitoare ale curtenilor şi nobililor perşi - nimic nu era în stare să o ademenească să pronunţe chiar şi o singură vorbă blasfemitoare împotriva lui Hristos. Nimic nu era în stare să o mişte pe cea care suferea întru Hristos.

Au atârnat-o răstignită pe un copac în formă de cruce şi au torturat-o cu cleşti încinşi. I-au pus pe cap un coif încălzit la roşu, a fost lovită cu vergi de otel şi i-au împuns trupul cu unghiile. Fumul gros din părul şi capul său arzând s-a ridicat în sus, şi binecuvintata martiră şi-a dat sufletul întru Dumnezeu în ziua de 13 septembrie 1624.

Trei coloane strălucitoare au coborât asupra trupului Sfintei Ketevan, semnificând izbânda ei spirituală. Osemintele sfintei împărătese au fost aduse la Roma la catedrala sfântului Apostol Petru, de către călugări ai ordinului Augustinilor care fuseseră martori la martiriul ei. O parte din moaşte (cinstitul cap şi mâna dreaptă a martirei) au fost date de către călugării Augustini împăratului Teimuraz I şi puse sub masa altarului din catedrala Alaverdi a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe din Kakheti. Patriarhul-katolikos Zaharia (1613-1630) a numărat pe marea Martiră Ketevan printre sfinţi şi i-a rânduit Sărbătoarea pentru 13 septembrie.

Procesiune - Fotograf: Levan Gabechava

Sursă: Ortodoxie şi viaţă

Sursă foto: OrthPhoto