Scrisoarea unei fetițe către Patriarhul Rusiei:​ „Rugați-vă, să am și eu o mamă” şi răspunsul acestuia / Şcoala de Duminică

Patriarhul Chiril împreună cu Mila Scelokova

Pe 8 ianuarie, atunci când în Rusia se sărbătorea Crăciunul pe stil vechi, Mila Scelokova, o fetiță de 9 ani dintr-un orfelinat i-a scris o scrisoare Patriarhului Chiril în care i-a adresat următoarele cuvinte :

„Degrabă vine Crăciunul și întotdeauna sunt aduse daruri, însă eu nu vreau un dar, ci aș vrea să vă cer ceva: Rugați-vă, vă rog frumos, să am și eu o mamă, numai să fie bună și să mă ia acasă. Doar sunteți Patriarh și Dumnezeu ascultă rugăciunile Dumneavoastră.”

Mila Scelokova

Vă redăm mai jos Cuvântul Preafericitului Patriarh Chiril la sărbătoarea Crăciunului de la Kremlin din data de 8 ianuarie. De pe scenă, Înaintestătătorul s-a adresat copiilor și părinților lor cu un cuvânt arhieresc:

„Vreau să vă felicit pe toți cu ocazia Nașterii lui Hristos – și pe cei care s-au prezentat atât de frumos, au cântat minunat, au recitat, au dansat. Eu m-am delectat, uitându-mă la voi și m-am gândit: ce copii talentați avem! Când toți acționează după un anumit scenariu, este una, dar câtă improvizație vie a fost în ceea ce noi am văzut! Acest lucru depinde deja de caracterul vostru, de cunoștințele voastre, de dispoziția voastră; de aceea evoluția voastră a fost receptată atât de minunat și călduros.

Aș vrea să vă mulțumesc și pentru cuvintele pline de bunătate, pe care le-ați spus acum. Ați menționat corect că păstor este acela care se dăruiește altora. Dacă păstorul nu face acest lucru, el încetează să mai fie păstor și oile nu-l mai urmează. De fapt, oile știu totul cu precizie. Nicio reclamă, nicio promovare (PR) sau autopromovare (autoPR), cum se spune astăzi, nu poată să decidă – oile merg după acela care se dăruiește.

Aceasta se referă nu numai la păstori. Haideți să cugetăm: dar dacă acest principiu ar sta la baza vieții omului? Dacă noi ne vom dărui altora? Noi vom fi pentru ei oameni buni.

Sunteți foarte tineri, însă timpul trece repede și, în curând, vine o vreme când vă veți întemeia familia voastră, când vă veți educa copiii. Aș dori să vă amintiți cuvintele, pe care Patriarhul vi le-a spus la bradul de Crăciun de la Kremlin, în 2014: veți fi fericiți numai atunci când vă veți dărui altora.

Trebuie să ne amintim: cu cât vom face mai mult bine oamenilor, cu atât mai mult bine se va întoarce la noi, cu atât mai fericiți vom deveni. Când tata are grijă de mama, iar mama se îngrijește de tata, amândoi sunt fericiți și familia este fericită. Iar când vor înceta să se dăruiască unul altuia, atunci se vor despărți pentru toată viața, iar copiii devin orfani cu părinți în viață.

Când vorbim despre necesitatea de a ne dărui altora, când vorbim de necesitatea binelui, noi trebuie să ne amintim că astăzi, ca de altfel mereu, mulți oameni așteaptă de la noi o atitudine bună, să le facem bine. Și astăzi, înainte de toate, mă gândesc la copiii orfani, la cei care sunt în case de copii, care n-au nici mamă nici tată. Aș dori să vă chem, în primul rând pe drept-credincioși, să-i înfiați pe orfani, să nu vă fie teamă. Niciodată cel care va înfia, care se dăruiește pe sine acestor copii, nu va fi nefericit – el va primi binele însutit.

Astăzi am intrat în sală împreună cu o fetiță – Mila -, care se află aici. Am făcut cunoștință. Ea trăiește într-o casă de copii, dar eu mă rog ca să apară tata și mama, care să o ia și sper că acest lucru se va întâmpla.

Uneori ne oprește și faptul că acel copil, pe care vrem să îl adoptăm, pare că nu se potrivește – am vrea o păpușică frumușică, sănătoșică. Iar aici se află principala întrebare: pentru ce adoptăm copii? Pentru propria distracție, propria plăcere? Sau pentru a ne dedica pe sine altora? Dacă pentru distracție și plăcere, atunci nu trebuie să-i luăm. Educarea copiilor nu este o distracție, este întotdeauna o muncă enormă. Dar dacă îl luăm pe acela care are un handicap înnăscut sau dobândit, o anumită maladie – noi facem o lucrare măreață și sfântă.

Eu am pomenit, nu o singură data, o pildă minunată, cum unul din stăpânii noștri, care își ducea ascultarea peste hotare, în vremurile grele de după scindarea Uniunii Sovietice a înfiat un băiețel. Acest copil a fost victima Cernobîlului, era foarte mic – avea trei sau patru ani. A fost adus cu un microbuz din Rovno, când mă aflam acolo, unde locuiește acest arhiereu. Împreună ne-am dus să îl luăm pe acel băiețel. El nu putea să meargă, mânuțele și piciorușele îi erau strâmbate, șira spinării era încovoiată. Medicii au spus că trebuie să suporte mai bine de 30 de operați complicate, ca să poată merge și trăi printre copiii sănătoși. Atunci stăpânul a spus: „Eu îl voi înfia pe acest băiețel.” M-am uitat la copil, m-am uitat la stăpân și am zis: „Poate pe cineva sănătos să înfiezi?” Răspunsul a fost remarcabil: „Pe cel sănătos oricine îl va înfia. De aceea vreau să adopt un copil bolnav, ca să se însănătoșească”. Acum acest băiat își face studiile la universitate și este sănătos.

Am adus acest exemplu ca să fie clar: când luăm copii nu prea sănătoși, dar minunați, capabili, și depunem tot sufletul pentru creșterea lor, noi devenim păstori, devenim fericiți și dragostea ce vine ca răspuns ne înfrumusețează viața în culori minunate, ne face fericiți.

V-am relatat această istorioară ca să vă ilustrez ceea ce ne-au spus copiii despre păstorie. Păstoria este cu adevărat capacitatea de sacrificiu și acest sentiment, această responsabilitate, această datorie aparține nu doar slujitorilor bisericii. Noi trebuie să fim păstori unii pentru alții – părinții pentru copii, copiii mai mari pentru cei mai mici. Atunci se va schimba viața întregului nostru popor, va fi mai multă lumină, bucurie, pace, bunătate, prin urmare, noi vom fi mai vitali, mai puțin receptivi la ispite, tentații și la tot ceea ce se prăbușește acum asupra conștiinței noastre, în special asupra conștiinței tinerilor.

Vă felicit cu ocazia sărbătorii Nașterii lui Hristos, în special pe copiii care, într-un număr atât de mare, s-au adunat în acest palat al Kremlinului. Aș vrea să vă doresc tuturor sănătate, succese la învățătură, ca să deveniți deștepți, studioși, capabili să munciți în condițiile deloc simple ale lumii contemporane pentru binele Patriei, pentru binele Bisericii, pentru binele familiei, al rudelor, apropiaților, pentru propriul bine. Dar, în primul rând, aș vrea să vă doresc tuturor să deveniți buni, deoarece bunătatea este sinonimul fericirii, la care toți oamenii vor să ajungă.

Vă felicit cu ocazia Nașterii Domnului!”

Sursă: Ştiri pentru viaţă

Traducere: Nicoleta Macovei 

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com  

Unei mame i se cere printr-o scrisoare anonimă să-şi eutanasieze fiul bolnav de autism

de Peter Baklinski

Newcastle, Ontario, August 19, 2013

Max Begley

Familia unui băiat autist a rămas fără cuvinte în clipa în care mama copilului a primit o scrisoare anonimă în care i se sugera să se mute din cartier sau să eutanasieze copilul.

„Tremuram în timp ce citeam scrisoarea”, declară bunica copilului, Branda Millson, pentru City News. „Sunt cuvinte dureroase... Nu știu de ce ar face cineva vreodată un gest atât de urât”.

Vecinii familiei Begley au venit în sprijinul tânărului Max, în vârstă de 13 ani, diagnosticat de la vârsta de 2 ani cu autism sever.

Karla Begley, mama băiatului, citează printre lacrimi pentru Citi News porțiuni din scrisoare: „Și eu locuiesc în acest cartier și am o problemă. Din egoism, tu scoți copilul în fiecare zi afară și îl lași să fie o pacoste și o bătaie de cap pentru toți ceilalți care sunt obligați să-i asculte zgomotele animalice!”.

„Sunetele pe care le scoate când este afară sunt GROAZNICE!!!!!! Îi sperie de moarte pe copiii mei normali!!!!!!!”

„Când simți că băiatul tău idiot are nevoie de aer proaspăt, du-l în parc să se dopeze”, afirmă autorul scrisorii.

Considerându-l „o pacoste pentru toți”, autorul afirmă în continuare că „niciun angajator nu-l va angaja, nicio fată normală nu-l va iubi și nici tu nu vei putea trăi pentru totdeauna.”

„Din punctul meu de vedere, ar trebui să i se ia toate organele care nu sunt handicapate să fie donate în scopuri științifice... La ce mai altceva mai poate fi el bun oricum?”

„Ai făcut un copil retardat, descurcă-te ... cum trebuie!!! Cu ce drept faci asta oamenilor care într-adevăr muncesc!!!! URĂSC oamenii ca tine, care cred că au dreptul la un tratament special doar pentru că au un copil cu nevoi speciale!!!”

Scrisoarea se tremină cu solicitarea ca familia să se mute din cartier sau să eutanasieze copilul.

„Fă fiecăruia din această comunitate un imens favor și MUTĂ-TE!!!!”

„Du-te și trăiește într-o remorcă în pădure cu copilul tău sălbatic!!! Nimeni nu vrea să locuiești aici dar nu îndrăznește nimeni să-ți spună”.

„Fă ceea ce trebuie și mutați-vă sau eutanasiază-l!!!! Oricare ai alege din cele două, ne va fi mai bine TUTUROR!!!”

Semnează scrisoarea: „O mamă scoasă din sărite”

După un astfel de mesaj, tatăl lui Max spune că este îngrijorat pentru siguranța copilului său: „O persoană care este atât de absurdă și înnebunită încât să scrie o astfel de scrisoare, nu poate fi decât una foarte periculoasă”.

Vecinii spun că vor descoperi identitatea persoanei din spatele scrisorii, iar familia a depus o plângere împotriva acesteia.

Sursa: LifeSiteNews

Traducere: Iulia Elena Catargiu

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com  

Pantofii roz vs. abuzarea copiilor

Ultima stea a mișcării pro-avort din SUA este Wendy Davis, senatoare democrată în Texas. 

Ea a vorbit 11 ore în șir, încercând să blocheze în felul acesta votarea legii care interzicea avortul după a 20-a săptămână de sarcină, în statul Texas. Legea a fost aprobată, în cele din urmă, însă acest episod a fost intens mediatizat.

Cu puțin timp înainte de el, doctorul Kermit Gosnell, care făcea avorturi în ultimele luni de sarcină, a avut parte de un proces în care au fost prezentate dovezi cutremurătoare prinvind „activitatea” sa.

Procesul a durat 58 de zile, dar media din SUA a alocat mult mai puțin timp și spațiu acestui proces și victimelor doctorului Gosnell decât celor 11 ore de dicurs pro-avort ale senatoarei Davis.

Această lipsă de echidistanță a făcut-o pe Lila Rose, tânăra președintă a organizației pro-viață Live Action, să lanseze o Petiție pentru Stoparea Cenzurii despre Avort și campania Marșul Vieții în Media.

Iată fragmente din cele două anunțuri: 

Credeți că mass-media reflectă în mod corect problema avorturilor?

Abordarea lipsită de echilibru pe care mass-media o face acestei probleme durează de zeci de ani. Dar procesul lui Kermit Gosnell, iar acum ridicarea senatoarei Wendy Davis, susţinătoare pro-avort, la rang de vedetă, au arătat că, de fapt, totul este un fals şi un ultraj la adresa corectitudinii modului în care este tratat subiectul avortului.

Ei bine, Live Action s-a săturat de aceasta tratare tipic părtinitoare, pro-avort. Aşa că, de data aceasta, vom riposta.

Știați că Wendy Davis este în Washington DC astăzi, pentru a strânge fonduri? Deja a făcut rost de aproape un milion de dolari prin sprijinirea avorturilor brutale efectuate la termene înaintate de sarcină. Dar se pare că nu-i de ajuns.

Mass-media i-a acordat o acoperire senatoarei Davis timp de aproape o lună. Centrul de Cercetare Media a raportat în această săptămână că pe parcursul a 19 zile, aceste rețele au transmis ştiri despre Wendy Davis de trei ori mai mult decât în cazul procesului lui Kermit Gosnell ce a durat 58 de zile.

Patruzeci şi opt de minute și patruzeci secunde pentru Wendy Davis în 19 zile.

Treisprezece minute și treizeci secunde pentru Gosnell în 58 de zile.

Este aceasta o presă imparțială?

Când ABC, CBS, NBC arată fotografie după fotografie cu pantofii sport al lui Wendy Davis, în loc să explice detaliile dezvoltării prenatale sau care sunt înspăimântătorii paşi ai procedurii de avort, știm că ceva nu este în regulă cu modul în care sunt tratate știrile.

Când Charlie Rose de la  CBS descrie promovarea pe care senatoarea o face avorturilor, drept "o nouă provocare pentru Wendy Davis” - ceva este cu siguranţă greşit.

Sondajul de opinie, realizat de televiziunea ABC şi publicat astăzi, a reafirmat faptul că majoritatea americanilor se opun la ceea ce reprezintă Wendy Davis. Vă puteți imagina cum ar arăta  opinia publică în cazul în care mass-media ar face o prezentare onestă a avorturilor?

De câte ori au fost prezentate imagini ca acestea?

Asta e ceea ce susţine Wendy Davis. Și asta e ceea ce campionii media cenzurează atunci când dezbat problema avortului.

De ani de zile expunem răul pe care îl face industria avorturilor dar acum e timpul să spunem că mass-media se face complice la acest rău.

Americanii merită mai mult decât distribuitori de știri care sufocă emisiunile cu informaţii părtinitoare şi care refuză să prezinte tabloul real şi exact al avortului.

De aceea, vom lansa Marşul Vieţii în Media. Noi cerem distribuitorilor de ştiri să oprească cenzura asupra avorturilor şi să relateze obiectiv faptele- pe scurt, să-şi facă treaba corect.

Vă rugăm să vizitați site-ul nostru și să semnaţi Petiția pentru Stoparea Cenzurii despre Avort.

Citiți scrisoarea noastră către cei "trei mari" distribuitori de știri: ABC, CBS şi NBC.

În următoarele câteva săptămâni vom protesta în fața sediilor celor mai importante reţele mass-media. Cei care susțin că spun adevărul au ei înşişi nevoie de o porţie de adevăr, și avem de gând să le-o servim ... fiecăruia în parte.

Vă mulțumim pentru tot efortul depus de dvs. pentru apărarea copiilor nenăscuţi. Vom anunța curând data protestului și sperăm să vă vedem acolo!

A voastră, în lupta pentru viață,

Lila Rose

Președintele Live Action