De ce coabitarea înainte de căsătorie nu scade riscul de divorţ? / Cuvinte pentru tineri

foto: http://www.freedigitalphotos.net

de Scott Stanley, 4 august 2014

Misterul

Timp de decenii, oamenii au crezut că locuind în concubinaj îşi vor crește cotele de reuşită în căsătorie. Nucleul acestei idei este că prin concubinaj s-ar face un test al relației. Acest lucru pare logic, dar, în mod misterios, zeci de ani de cercetare nu arată acest beneficiu.

De fapt, până de curând, majoritatea covârșitoare a studiilor au arătat cote mai scăzute ale stabilităţii și fericirii în mariaj în cazul unei coabitări înainte de căsătorie. (i)

Există unele studii recente care arată că doar în cazul anumitor grupuri nu se poate asocia un risc mai mare al coabitării înainte de căsătorie. (ii)

Această ultimă constatare a fot preluată şi transformată în informaţia că nu mai există niciun risc asociat practicii respective, ceea ce este eronat.

Dintre cei care au coabitat înainte de căsătorie, numai anumite categorii vor avea căsnicii la fel de stabile ca cei care nu au coabitat înainte de căsătorie. 

 Acestea sunt persoane care:

- au coabitat numai câteodată cu persoana cu care s-au căsătorit; (iii)

- au început să coabiteze doar după ce s-au hotărât să se căsătorească; (iv)

- nu au coabitat cel puţin până la vârsta de 23 de ani. (v)

Mister! Cum de s-a răspândit convingerea că, dacă vei coabita înainte de căsătorie, îţi îmbunătăţeşti şansele de succes marital, în ciuda faptului că nu există nicio dovadă în acest sens?

Există mai multe explicații. Voi prezenta două dintre cele mai importante.

În primul rând, cei care locuiesc împreună înainte de căsătorie tind să aibă un risc mai mare de eşec în căsătorie din cauza altor factori: au avut părinţi care au divorţat sau care nu au fost căsătoriți niciodată, au mai puține resurse economice, un nivel scăzut de educație, și așa mai departe.

Aceştia sunt numiţi factori de “selecție” în rândul cercetătorilor. Selecţia sugerează că o parte din şansele oamenilor de a avea succes în relații sau căsătorii ţine de „bagajul” cu care cei doi şi-au început relația, un dat pe care experiența de coabitare nu îl va putea modifica. Există o mulțime de dovezi că selecția este un factor important care stă la baza misterului de care spuneam. Aceiaşi factori de selecție asociaţi cu coabitarea și căsătoriile instabile sunt asociaţi şi cu cote mai mari de concubinaj în serie (mai mulţi parteneri) fără planuri de viitor.

A doua explicație stă şi în modul în care joacă fiecare îşi joacă cărţile primite de la destin.

Inerţia

Când doi oameni împart aceeaşi adresă, chiar dacă nu se înţeleg, le va fi mai greu să se despartă decât dacă nu ar coabita. Asta deoarece coabitarea are mai multă inerție decât o relaţie care nu presupune traiul în comun. După ce se mută împreună, chiar dacă nu se dăruiesc cu totul unul altuia, mulți se simt siliţi să rămână într-o relație, deoarece pur şi simplu despărţirea ar presupune asumarea de costuri mai mari.

Am găsit un articol cu câțiva ani în urmă care arată modul în care funcționează inerția. În acesta, Marguerite Reardon descrie dilema faţă de iPhone-ul ei: “Ar trebui să mă despart de iPhone-ul meu pentru Nokia Lumia 900?” Iată un citat:

,,Dar, din păcate acum mă simt un pic blocată în Apple. Aș vrea să încerc alte platforme de smartphone-uri, dar asta va necesita ceva efort din partea mea. La fel ca mulți dintre cei care au fost prinşi în ghearele Apple, a fost nevinovat la început… Inițial, nu am realizat angajamentul pe care îl făceam. Nu mă gândeam la faptul că mă voi bloca într-o platformă pentru tot restul vieții. Dar, cu fiecare nou produs cumpărat de la Apple, deveneam tot mai prinsă. Și acum simt că ar fi dureros să mă despart de Apple. Nu pentru că iubesc produsele sau compania atât de mult, ci pentru că ar fi necesar un mare efort din partea mea să-mi transfer toate lucrurile pe o nouă platformă.’’

Aceasta este o foarte bună definiție a ceea ce eu numesc inerție. Cei mai mulți oameni cred că inerția în legătură cu telefonia mobilă va lua sfârşit într-un an sau doi. Reardon se adresează unui tip mai puternic de constrângere, care produce inerție pe baza dificultăţii de a schimba ceva.

Ideea de inerție referitor la conviețuire și căsătorie este un pic înfricoșătoare. Credem că unii se căsătoresc cu cineva cu care nu s-ar fi căsătorit, dacă nu s-ar fi mutat împreună. Au fost prea repede cuprinşi de inerţie. Eu şi colega mea, Galena Rhoades, găsim mereu cupluri care nu coabitează înainte de căsătorie sau în orice caz nu înainte de a avea planuri clare să se căsătorească. Aceste cupluri prezintă un grad de fericire maritală peste medie, au mai puține conflicte, mai multă compatibilitate, și așa mai departe. (iv) Aceste cupluri sunt mai puțin susceptibile de a fi cuprinse prematur de inerție.

Celor care au evitat despărțirea, dar nici nu s-au decis să-şi facă un viitor comun cu partenerul, coabitarea le-a scăzut nivelul de fericire în căsătorie. Sunt şi unii care coabitează înainte de căsătorie, dar, ulterior, în căsnicie sunt fericiţi. Dar asta nu înseamnă că le scade riscul de divorț sau de nefericire în căsnicie.

Poate că vă gândiți: “Oricum eu nu cred cu adevărat în căsătorie, deci ce mă interesează pe mine?” Totuşi, dacă nu sunteți deja într-o relație și ați vrea să fiți, întrebările personale relevante sunt acestea: Ce pot evita pentru a nu îngreuna despărțirea de cineva înainte de a fi sigur că vreau să fiu cu acea persoană? De unde să știu că sunt sigur?

Inerția nu este ceva atât de misterios odată ce oamenii o vor vedea clar. Noi toți o experimentăm în multe feluri în viața modernă. Dar  mulți cred că problema e căsătoria, nu coabitarea. Când te hotărăşti să îţi petreci viaţa alături de cineva, trebuie să accepţi că acest angajament presupune să renunți la alte opțiuni. Dar prea mulți oameni renunță la opțiuni înainte de a face o alegere reală.

Sursa: Institutul pentru Studierea Familiei

Preluare de pe Ştiri pentru viaţă

Traducere: Dana Stavovei

NOTE

i. Stanley, S. M., Rhoades, G. K., & Markman, H. J. (2006). Sliding vs. Deciding: Inertia and the premarital cohabitation effect. Family Relations, 55, 499-509.

ii. For example: Manning, W. D., & Cohen, J. A. (2012). Premarital cohabitation and marital dissolution: An examination of recent marriages. Journal of Marriage and Family, 74, 377 – 387.

iii. For example: Teachman, J. D. (2003). Premarital sex, premarital cohabitation, and the risk of subsequent marital dissolution among women. Journal of Marriage and Family, 65(2), 444-455.

iv. For example: Kline, G. H., Stanley, S. M., Markman, H. J., Olmos-Gallo, P. A., St. Peters, M., Whitton, S. W., & Prado, L. (2004). Timing is everything: Pre-engagement cohabitation and increased risk for poor marital outcomes. Journal of Family Psychology, 18, 311-318.; Rhoades, G. K., Stanley, S. M., & Markman, H. J. (2009). The pre-engagement cohabitation effect: A replication and extension of previous findings. Journal of Family Psychology, 23, 107-111.; Stanley, S. M., Rhoades, G. K., Amato, P. R., Markman, H. J., & Johnson, C. A. (2010). The timing of cohabitation and engagement: Impact on first and second marriages. Journal of Marriage and Family, 72, 906-918.

v. Kuperberg, A. (2014). Age at coresidence, premarital cohabitation, and marriage dissolution: 1985-2009. Journal of Marriage & Family, 76(2), 352-369.

********************************************************************************************************

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com

De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.

Avortul, îndulcit şi deghizat sub mantia „pilulei de a doua zi”

de Noel Lozano, Catholic.net

Da, este vorba de „pilula de a doua zi”. Se spun puţine lucruri despre efectele reale ale acestui medicament, despre efectele secundare pe care le resimte femeia şi, mai ales, despre avortul precoce care are loc atunci când este luată pastila.

În societatea actuală, sănătatea morală a adolescenţilor este o temă pe care guvernele nu o pot lăsa deoparte. Nu e suficient să aprobi un medicament şi astfel să scapi de o problemă. Să cultivi comportamente iresponsabile înşelând tinerii, invitându-i să apuce pe un drum diferit de adevărata educaţie, este o capcană.

Când o persoană îşi începe viaţa sexuală în modul acesta, cum va putea să înveţe să dea şi să primească viaţa? Ceea ce pierd unii din vedere este că actul iubirii nu este un joc fără consecinţe.

Pare de necrezut faptul că se abordează atât de uşor un subiect precum avortul, îndulcindu-l şi deghizându-l sub mantia „pilulei de a doua zi”, fără a-i face pe consumatori conştienţi de ceea ce înghit şi, mai ales, de ceea ce fac. Când concepţia deja s-a produs, „pilula de a doua zi” împiedică sarcina să înainteze prin faptul că face imposibilă fixarea embrionului fecundat – care este deja o nouă fiinţă umană – în uterul mamei. Prin „pilula de a doua zi” se caută a se transmite o imagine blândă şi fără riscuri, fără însă a spune că pune consumatorii în faţa asasinării unei noi fiinţe umane. Totul, atâta timp cât este favorizat avortul, este periculos.

S-ar părea că există o confuzie de termeni între sarcină şi avort.

În 1970 American College of Obstetricians and Gynecologists definea sarcina ca fiind „perioada cuprinsă între fixarea embrionului în uter şi naştere”. Definiţia aceasta presupune, în mod implicit, că existenţa individuală a embrionului începe doar odată cu implantarea. Totuşi, această definiţie este falsă căci, înainte de fixarea embrionului, există fecundarea şi însăşi concepţia, obiectiv pe care pilula îl atacă imediat.

Prin conceptul de avort se definea şi se înţelegea în mod normal întreruperea sarcinii ca atare. Prin actuala definiţie a sarcinii, pe care am comentat-o, eliminarea embrionului între fecundare şi fixarea sa în uter, rămânea în afara categoriei avortului. Din acel moment urmează o mare nelămurire: Cum să-l numeşti: crimă sau respingere a embrionului înainte de fixarea în uter? Unii au vrut să-l numească „contracepţie”, termen greşit, căci deja există contracepţia şi nu previne nimic din ce spune. De aici, marea confuzie care s-a creat, nu numai în rândul publicului larg, ci, inclusiv, în rândul medicilor şi politicienilor la momentul legiferării.

B. Carlson, profesor şi şef al Departamentului de Anatomie şi Biologie Celulară de la Universitatea Michigan, afirma: „Sarcina umană începe cu fuziunea unui ovul cu un spermatozoid” şi T.W. Sadler, profesor de Biologie Celulară şi Anatomie de la Universitatea din Carolina de Nord, semnala: „Dezvoltarea unui individ începe cu fecundarea, fenomen prin care spermatozoidul bărbatului şi ovulul femeii se unesc pentru a da naştere unui nou organism, zigotul.” Cu toţii ar trebui să înţelegem prin sarcină aceste două definiţii şi, în consecinţă, avortul ca pe întreruperea sarcinii din primul moment al conceperii.

Începutul vieţii unei noi fiinţe umane

Din cele precedente, nu este dificil să deducem că începutul vieţii unei noi fiinţe umane este din momentul fecundării. Acest lucru nu este însă suficient de clar pentru multe ţări unde s-a legiferat că embrionul este echivalentul unui amestec special de celule, pe care se poate experimenta şi la care se poate renunţa cu uşurinţă, cum se face de câteva luni pe aici, în Spania. Alţii s-au aventurat mai mult, afirmând că există o fiinţă umană în funcţie de capacitatea de dezvoltare pe care o are în timpul sarcinii, astfel fiind permis faimosul avort eugenic promovat în ţările anglo-saxone. Şi alţii caută să justifice avortul până la sarcinile de 23 de săptămâni, numindu-l greşit „avort tardiv”, care se produce prin uciderea fătului înainte de naştere. Putem spune că toate aceste decizii se caracterizează prin lipsa de apreciere pentru viaţă, prin faptul că se dă vieţii o valoare foarte condiţionată. Putem sta la porţile unei culturi care depinde de contextul în care se mişcă pentru a putea aranja totul după placul său. O cultură care lasă deoparte viaţa şi deschide calea morţii pentru a câştiga, aparent, în perfecţiune şi comoditate.

Gând de final

Tendinţa de a favoriza în multe ţări „pilula de a doua zi” ascunde faptul că deja se comite un avort în majoritatea cazurilor. Pe de altă parte, favorizarea acestui gen de medicamente şi promovarea lor prin publicitate excesivă duce lacreşterea  inconştienţei şi activităţii sexuale a adolescenţilor. Îi conduce pe mulţi într-un impas – pe drumul „avorturilor fără întrebări”. Un articol publicat în „The Telegraph” (11 decembrie) cita reacţia Bisericii Catolice din Anglia si Ţara Galilor cu privire la iniţiativă. Declaraţia Bisericii spune: „ Este greşit şi este cu potenţial periculos faptul că Guvernul doreşte să permită adolescentelor să cumpere această „pilulă de a doua zi” atât de uşor şi fără supravegherea unui medic. Încurajând atitudini superficiale cu privire la sex nu este un mod eficient şi sigur de a reduce sarcinile adolescentelor.”

Se dă dovadă de o mare iresponsabilitate atunci când se ascund riscurile şi în ce constă folosirea pastilei. Metoda nu este sigură 100%, producând multe efecte negative. În privinţa neobţinerii efectului scontat: provocarea unui avort „pe ascuns”; efectele secundare pot crea complicaţii care necesită asistenţă medicală. La toate acestea, trebuie să adăugăm pericolul de transmitere a SIDA. Ineficienţa antiretrovirală a „pilululei de a doua zi” a făcut făcută cunoscută recent, aşa cum s-au făcut cunoscute riscurile de apariţie a cancerului.

Nu se poate respinge moartea fără condamnarea avortului; nu se poate căuta doar condamnarea actelor criminale, războiul şi nedreptăţile sociale, dacă înainte nu se legiferează şi se apără viaţa celui care este gata să se nască, evitând să se introducă sofisme noi şi metode pentru a linişti conştiinţele. Cum se poate pronunţa cineva împotriva eşafodului, împotriva prafului de puşcă, împotriva crimei, împotriva distrugerii naturii, împotriva dispariţiei unor specii de animale dacă înainte s-a permis ca viaţa umană să fie călcată în picioare, când abia începe? Pilula de a doua zi „transmite imaginea unui avort uşor şi fără riscuri”.

Traducere: Iulia Maria Iosif

Foto: www.freedigitalphotos.net

Preluare de pe Ştiri pentru viaţă

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, ne puteţi scrie pe adresa redactievremuri@gmail.com

Speranţele unei atlete olimpice se năruie după ce inelul contraceptiv îi provoacă cheaguri masive de sânge

de Steven Ertelt

Megan Henry se număra printre primele cinci sportive americane la skeleton, un sport de iarnă care se practică pe o pârtie de gheaţă, cu o sanie pe care sportivul stă cu faţa în jos, ghidând-o prin mişcările corpului, la o viteză ce poate atinge şi 136 km/h.

Dar, când încerca să se califice pentru Olimpiadă, o problemă cu inelul contraceptiv NuvaRing i-a năruit lui Megan speranţele şi aproape că i-a luat viaţa.

În decembrie 2012, la 10 zile după ce a început să folosească respectivul dispozitiv contraceptiv, a început să respire greu. În cele din urmă, problema a devenit atât de gravă, încât abia dacă mai putea vorbi, deşi medicii nu găseau cauza. În cele din urmă, unul dintre ei a trimis-o la camera de urgenţă după ce şi-a dat seama că NuvaRing îi produsese tromboză (cheaguri masive de sânge).

„Mi-a răsturnat lumea cu susul în jos. Respiram atât de greu, încât mi-aş fi putut pierde viaţa. Mi-au spus că aveam cheaguri multiple de sânge în ambii plămâni. Arătau ca nişte vopsea aruncată la întâmplare, erau cheaguri peste tot”, a povestit atleta pentru televiziunea EyeWitness News.

A stat 10 zile în spital, aflând că aspiraţia sa la aurul olimpic avea să rămână un vis îndepărtat. A trebuit să întrerupă antrenamentele pentru un an şi a rămas cu sechele pe termen lung: „Dacă ar fi să-mi întemeiez o familie, aş avea sarcină cu risc major. Există pericolul să fac cheaguri şi copilul la fel, mă sperie numai să mă gândesc”, spune sportiva.

Ea declară că s-a alăturat altor 3.800 de persoane într-un proces colectiv intentat companiei farmaceutice Merck, deoarece unii dintre ei spun că şi-au pierdut fiicele după ce acestea au folosit NuvaRing şi au făcut tromboză, exact la fel ca Megan Henry. 

În februarie 2014, Merck s-a arătat dispusă să plătească 100 de milioane de dolari despăgubiri dacă 95% dintre ei renunţă la proces.

Deşi a ratat Olimpiada de la Soci, Megan se va antrena pentru cea de la Pyeongchang, din Coreea de Sud.

Între timp, va lupta în continuare pentru dreptul femeilor de a şti ce riscă atunci când folosesc un contraceptiv. Când a încercat să afle cauza problemelor ei, a trebuit să fie consultată de cinci doctori.

„Dacă îl ascultam pe primul, nu mai eram aici să vă vorbesc”, spune tânăra. Ea acuză că riscul de tromboză e mult mai ridicat decât cel anunţat de compania producătoare a inelului contraceptiv NuvaRing.

Într-un comunicat făcut public de Merck, compania spune: „Există dovezi substanţiale care susţin siguranţa şi eficacitatea NuvaRing… Deşi există un risc foarte mic de formare de cheaguri de sânge la folosirea NuvaRing sau a oricărui alt contraceptiv bazat pe o combinaţie de hormoni, acest risc e mult mai mic decât cel din timpul sarcinii şi al perioadei post-natale. În plus, toate contraceptivele bazate pe combinaţii de hormoni produse în SUA, printre care şi NuvaRing, sunt inscripţionate cu o casetă care conţine un avertisment legat de incidente cardiovasculare majore, mai ales în cazul fumătoarelor”.

Ce înţelegem de aici?

1.      Că orice sarcină e mult mai periculoasă decât folosirea contraceptivelor bazate pe o combinaţie de hormoni

2.      Că sportiva era fumătoare

Cum? N-am înţeles bine? Se poate. Logica ne mai joacă şi nouă feste uneori.

Sursă: Ştiri pentru viaţă

Traducere: Ştefana Totorcea

Te-ar mai putea interesa:

Marea Britanie: două treimi din femeile care fac avort foloseau contraceptive în momentul concepţiei

Contracepţia de urgenţă creşte rata apariţiei bolilor cu transmitere sexuală dar nu reduce numărul avorturilor

Un nou studiu dezvăluie că anticoncepţionalele pot provoca pierderea vederii

O tânără de 18 ani orbește parțial după 2 ani de medicație cu pilule contraceptive Yasmin

Cum se poate dovedi că metodele contraceptive nu sunt o bună alegere?

Pr. Nicolae Tănase-Anticoncepţionalele

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com 

Un nou studiu dezvăluie că anticoncepţionalele pot provoca pierderea vederii

de Nancy Flanders, 22 noiembrie 2013

 

Academia Americană de Oftalmologie a dezvăluit în această săptămână încă un motiv pentru a evita anticoncepţionalele - riscul pierderii vederii.

 

Femeile care iau anticoncepţionale de peste 3 ani au un risc crescut de a dezvolta glaucom, o afecţiune a ochilor ce poate provoca orbirea. Descoperirile vin dintr-un studiu nou, nepublicat încă, efectuat pe 3.400 de femei cu vârste de la 40 de ani în sus care au participat la Studiul de Examinare a Sănătăţii şi Nutriţiei din Statele Unite efectuat între 2005 şi 2008.

 

Prin acest studiu s-a descoperit că femeile care iau anticoncepţionale, indiferent de marcă, de cel puţin 3 ani, prezintă risc dublu de a dezvolta afecţiunea, care netratată poate duce la orbire.

 

Studiul nu a descoperit motivul anume pentru care anticoncepţionalele pot provoca glaucom; cu toate acestea, studiile anterioare au arătat că estrogenul joacă un rol în dezvoltarea afecţiunii. Multe pilule contraceptive conţin estrogen.

 

În lumina acestor descoperiri, cercetătorii care au efectuat studiul, inclusiv cei de la Universitatea din California, San Francisco, sfătuiesc doctorii să informeze pacienţii de riscurile crescute asociate anticoncepţionalelor. Într-un comunicat de presă, Dr. Shan Lin de la Universitatea din California spune:

 

„Acest studiu ar trebui să fie un impuls pentru ca alte viitoare studii să dovedească legătura cauză-efect dintre pilulele contraceptive şi glaucom. În acest moment, femeile care au luat pilule contraceptive de 3 sau mai mulţi ani, ar trebui testate pentru glaucom şi urmărite îndeaproape de un oftalmolog."

 

Glaucomul este alături cancer şi tensiunea arterială pe lista problemelor majore de sănătate provocate de pilulele contraceptive. Potrivit Clinicii Mayo, folosirea anticoncepţionalelor pentru perioade lungi de timp creşte riscul de tensiune arterială mare, cancer cervical, cancer al ficatului şi foarte posibil cancer de sân. De fapt, anticoncepţionalele  orale (inclusiv pastilele) pe bază de estrogen-progesteron sunt clasificate ca fiind cancerigene de Gradul 1, atât de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, cât şi de Societatea Americană de Cancer. Fiind etichetate ca Grup 1 înseamnă că elementul este „cancerigen pentru oameni" mai degrabă decât „posibil cancerigen pentru oameni", cum e Grupul 2A. Doar puţin peste o sută de elemente sunt clasificate drept „cancerigene pentru oameni", deci formele obişnuite de anticoncepţionale sunt într-o clasă periculoasă.

 

În plus, Clinica Mayo spune ca pilulele contraceptive pot creşte deasemenea riscul de boli cardiovasculare la femeile de peste 35 de ani care fumează.

 

 Sursă: Știri pentru viață

Traducere: Roxana Machidon

 

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com 

Să fumezi cannabis: banal sau nu ? / Fii independent (1)

de Estelle O.

  

„Joint-ul de cannabis este primul produs ilicit consumat în societatea noastră, mai ales că mulţi nu ştiu dacă este sau nu legal.” Cea mai răspândită idee este aceasta: să fumezi cannabis nu prezintă niciun risc, deoarece tinde să devină o acţiune banală în sensul în care sunt din ce în ce mai mulţi consumatori.

Cu toate acestea, consumul intens de tutun, de exemplu, ne arată faptul că nici în cazul legalizării, nici în cazul banalizării unui produs, riscurile nu sunt diminuate. Fumatul regulat timp de mai mulţi ani te poate ucide. Fiind consumator de substanţe „banalizate”, m-am confruntat cu anumite întrebări relative în legătură cu consumul drogurilor, legale sau nu: „În ce stadiu mă aflu? Sunt pe cale de a deveni dependentă? Consumul acesta va sfârşi prin a mă distruge?”

De ce fumez cannabis?

Există mulţi consumatori de cannabis care nu sunt dependenţi. Sunt persoane care nu au de suferit pentru că nu consumă des şi mult, ci ocazional, într-un cadru festiv. Cannabis-ul nu îi destabilizează psihologic. Aşadar nu are o influenţă asupra vieţii lor sociale, afective, şcolare sau profesionale. Trebuie să recunoaştem acest lucru. Deşi, cannabis-ul poate fi în acelaşi timp şi înşelător.

Alţi consumatori, chiar ocazionali, aşa-zişi „descoperitori” pierd contactul cu realitatea, având nevoie de psihiatri. Cum să ştii care va fi efectul pe care îl va avea un produs asupra ta încă de la prima utilizare?

În plus, a nu simţi de prima dată efectele negative ale produsului te face să uiţi mai apoi aspectele lui mai puţin benefice. Ne refugiem adesea în spatele unei practici de grup, refuzând „să privim faţă în faţă” drogul.

Anumite persoane nu întâmpină probleme legale, nici de sănătate (pulmonare), nici la nivel educativ, dar ele nu realizează în ce situaţie se găsesc. Ele procedează „ca toată lumea”. Poate că ele sunt pe drumul de a lega o relaţie foarte specială cu „joint-ul”. Mai mult decât „un element festiv”, drogul devine un „tovarăş, sprijin, antidepresiv”. Acesta începe să aibă un loc special în viaţa consumatorului.

În timp ce „a face ca toată lumea” ia naştere într-un grup, a se identifica cu moda, este un comportament care face parte din cotidian. Din anumite privinţe, a te sprijini pe o practică de grup poate să fie revigorant şi să funcţioneze cu adevărat. Aceasta însă nu trebuie să ne priveze de o mică introspecţie personală. Dacă încercăm să ne privim, să ne analizăm, vom putea descoperi o relaţie neprevăzută cu drogul şi înfrunta reflecţii profunde, întrebări care ţin de umanitatea noastră, adevărate dificultăţi personale.

Iată ce îmi spun consumatorii: „Mă refugiez în spatele consumului întreprins de grupul de prieteni, dar la sfârşit acest drog mă ajută la altceva decât să mă distrez, cred că vreau să uit...”, „În sufletul meu există o tristeţe şi acest drog îmi permite să nu o mai simt”, „Nu mă mai interesează nimic în acest moment...nu mă mai duc la cursuri, nu mai am niciun scop în viaţă...”, „Fac asta pentru a fi ca ceilalţi, este un mijloc de a te integra, toţi prietenii o fac. dacă nu ar exista asta în grup, ce am face împreună?”, „Simt o mai mare angoasă ca înainte, atunci îmi măresc doza, însă are mai mare efect dacă îl combin cu alcool...”, „Mi-am inventat o atmosferă, un mod de a fi, o legătură cu lumea cool, este identitatea mea, un mod de viaţă”, „Este maniera mea de a mă debarasa de lumea întreagă...”

Da, este posibil să dezvolţi o dependenţă faţă de acest drog, să treci de la a fi un consumator ocazional la unul regulat...şi de a face din cannabis un refugiu. Mai mult decât atât, un element imporant: toţi consumatorii rămân „în afara legii”. Posesia de cannabis nu se pedepseşte cu privarea de liberatate. Sunt mulţi cei care gândesc că aceasta înseamnă o toleranţă din partea poliţiei. Însă problema este legată de convingerile noastre, de principiile de viaţă pe care le putem avea, de integrarea noastră în societate. A fi oprit şi găsit cu cannabis asupra ta nu rămâne fără consecinţe, deoarece aceasta poate fi înscrisă în cazierul judiciar ca utilizare, posesie şi transport de substanţe ilicite. (Ceea ce poate, de exemplu, să îngreuneze drumul unei vieţi profesionale împlinite.)

Este un drog periculos?

Pentru a răspunde la această întrebare am preluat informaţii pe care le puteţi găsi pe siteul Misiunii Interministeriale a Luptei contra Drogurilor şi Toxicomaniilor (www. Drogue.gouv.fr)

Efectele cannabisului

Efectele consumului de cannabis sunt variate, depinde de modul de consum, de starea psihologică a consumatorului şi de context: uşoară euforie, însoţită de un sentiment de apăsare şi de un chef spontan de a râde, o somnolenţă uşoară. Consumatorii de toate vârstele încearcă pentru plăcere şi detaşare. Această beţie este însoţită de o alterare a percepţiei timpului, vizuale şi a memoriei imediate, provocând o letargie. Poate însemna şi o lipsă de motivare, împiedicând îndeplinirea anumitor sarcini multiple. Dozele puternice determină probleme de vorbire şi de coordonare motrică, timpi de reacţie măriţi. Aceste efecte pot fi periculoase dacă în acele momente conducem sau dacă utilizăm anumite maşini, aparate. Principalele efecte fizice ale cannabisului pot provoca, in functie de persoană, cantitatea consumată şi compoziţia produsului: creşterea ritmului cardiac (palpitaţii), o diminuare a cantităţii de salivă (gură uscată), o inflamare a vaselor de sânge (ochi roşii), adesea o senzaţie de greaţă, o creştere a apetitului, tuse.

Pericolele determinate de cannabis

Cu toate că efectele nocive ale cannabisului asupra sănătăţii sunt, din anumite puncte de vedere, mai puţin importante decât cele ale altor substaţe psiho-active, trebuie să semnalăm câteva riscuri:

-Aparatul respirator este expus unui risc dublu: cel al resturilor toxice rezultate din arderea tutunului şi cel al resturilor special rezultate în urma fumatului de cannabis. Astfel, consumul regulat de cannabis, amestecat cu cel de tutun, poate determina după câţiva ani, apariţia cancerului precoce la plămâni (înainte de 45 de ani). Aceste riscuri de cancer pot fi amplificate la anumite condiţii de inhalare (pipe cu apă).

-Anumite tulburări mentale, uneori abia sesizate de oameni şi de consumatori pot fi descoperite sau agravate de consumul de cannabis (tulburări anxioase şi schizofrenie).

-Riscuri sociale: procurarea cannabisului te poate pune în contact cu diferite circuite legale, poate provoca datorii, te poate conduce la acte de delincvenţă (exemplu: trafic pentru a-ţi plăti doza).

-Consumul repetat şi abuzul de cannabis au ca rezultat o dependenţă psihică crescută între oameni. Ca o revanşă, experţii îndrăznesc să afirme că dependenţa fizică este minimă.

Cannabisul ca antidepresiv

Consumul regulat cauzează adesea probleme, mai ales dacă ne referim la tineri. Cannabisul, datorită efectelor sale anxiolitice, poate fi utilizat ca antidepresiv. El devine un fel de „medicament” pentru a gestiona un rău interior, un gol, o tristeţe, o lipsă de încredere, o suferină profundă. „Cu cât consum mai mult, cu atât mă închid mai des, ca într-o bulă de protecţie...încerc să nu mai simt nimic, caut să evadez, să uit, să râd, pentru că nu mai ştiu cum să fac asta fără drog. Ceea ce este practic, este că pot face asta doar fumând ceva, fără să depun vreun efort special. Apoi simt  o revoltă puternică, deoarece simt nevoia să mă  răzvrătesc, să-mi fac în continuare rău, poate astfel cineva va observa şi va lupta pentru mine...” De-a lungul timpului, această soluţie este nesatisfăcătoare, alienantă pentru persoana care se închide în ea. Nu există doar o problemă. A nu mai fi dependent de cannabis implică acceptarea de a găsi alte soluţii, alte căi de detaşare pentru viaţa sa, alte moduri de a te destinde sufleteşte. Trebuie, aşadar să acceptăm şi să nu mai fugim, să ne regăsim pe noi înşine, să confruntăm ceea ce pare să ne distrugă. Oare avem chef să ne lansăm într-o astfel de provocare? Chiar deloc, de aceea este adesea imperios necesar de a fi însoţit pe acest drum.

Unde putem afla ajutor?

În Franţa există Puncte de Informare (Points Écoute) pentru tineri, unde aceştia pot găsi sprijin (consultaţii gratuite şi confidenţiale) şi pot fi ascultaţi. De asemenea, ei pot apela la Centrele Speciale de Îngrijire în Toxicomanie unde ajutorul este oferit gratuit şi anonim. Aceste două tipuri de structuri pot primi şi familiile consumatorilor pentru a le oferi consultanţă. Pentru a afla mai multe informaţii, puteţi apela la numărul 113, care funcţionează 24 ore/24.

Învingem dacă în momentul în care avem drogul în faţă şi suntem pregătiţi să încercăm, analizăm situaţia cu avantajele şi dezavantajele sale. Este cea mai bună metodă de a face bune alegeri în viaţă.

Ştiţi oare că şi Dumnezeu vă poate ajuta să depăşiţi această situaţie, vindecându-vă rănile adânci ale sufletului şi dându-vă puterea de a vă schimba viaţa? Dumnezeu vrea să vină şi să înlăture vidul din interiorul nostru, dar pentru aceasta trebuie în primul rând să vrem şi noi, să recunoaştem că nu putem face asta fără El. Noi suntem cei care trebuie să-L căutăm... Noi trebuie, de asemenea, să fim pregătiţi să primim ceea ce El vrea să ne ofere... şi apoi să ne lăsăm în voia Sa, având credinţă...după aceea, să ne bucurăm!! Să ne bucurăm văzând rezultatele proniei Lui!

Sursă: atoi2voir

Traducere: Vicki Ciobanu

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com