Evanghelia
Matei
10, 32-33; 37-38; 19, 27-30
Zis-a
Domnul către ucenicii Săi: Oricine va mărturisi pentru Mine
înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea
Tatălui Meu, Care este în Ceruri. Iar de cel care se va lepăda de
Mine înaintea oamenilor, şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea
Tatălui Meu, Care este în Ceruri. Cel ce iubeşte pe tată ori pe
mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte
pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine;
și cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie, nu este vrednic
de Mine. Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: Iată, noi am lăsat
toate şi Ți-am urmat Ţie. Cu noi, oare, ce va fi? Iar Iisus le-a
zis: Adevărat zic vouă că voi, cei ce Mi-aţi urmat Mie, la
înnoirea lumii, când Fiul Omului va ședea pe tronul slavei Sale,
veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele
douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi oricine a lăsat case,
sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii,
sau ţarini, pentru numele Meu, înmulțit va lua înapoi şi viaţă
veşnică va moşteni. Și mulţi dintâi vor fi pe urmă şi cei de
pe urmă vor fi întâi.
Sfantul
Teofan Zavoratul - Locuitorii
cerului s-au format pentru cer pe pamant, in Biserica lui Dumnezeu.
Traieste potrivit duhului Bisericii, si vei fi primit in randul lor.
“Sfanta
Biserica ii pomeneste pe toti Sfintii dupa Cincizecime, spre marturie
si aratare a roadelor pogorarii Duhului Sfant pe pamant. Pamantul era
neroditor in privinta sfinteniei, insa adapat cu harul Duhului Celui
Sfant, a inceput sa o rodeasca imbelsugat, spre mangaierea Stapanului
a toata faptura. Apa vie si sanatoasa, oriunde ar curge, face sa
creasca peste tot verdeata, potrivit felului pamantului si al climei:
si harul Duhului, pe oriunde ar trece, peste tot refacea oamenii
pentru Domnul, desavarsindu-le intelegerea si bunatatea inimii. Apa
curgea din raiul pamantesc prin patru rauri si adapa lumea intreaga.
In toate cele patru parti ale lumii Sfintii Apostoli, vase ale
Duhului Celui Sfant, au adus raurile imbelsugate ale harului
Sau, au adapat sufletele insetate si au facut sa creasca in ele
virtutile de tot felul.
Toti
acesti oameni induhovniciti, care au urmat insuflarilor Duhului si au
umblat pe caile Lui, au fost stramutati si rasaditi, ca niste mladite
de maslin, de pe pamant in cer si alcatuiesc acolo un minunat rai
ceresc, in care odihneste Dumnezeu, Cel in Trei Ipostasuri. In
fruntea tuturor se afla Preacurata Stapana de Dumnezeu Nascatoare,
dupa ea – Sfintii Apostoli si Proroci, pe urma Sfintii mucenici,
pastori si invatatori, feciori si fecioare, Cuviosi parinti si maici,
si toate celelalte cete de Sfinti. Tocmai acest rai duhovnicesc ni-l
zugraveste acum Sfanta Biserica: fiecare sa miroasa dupa puterea sa
buna ei mireasma si cu dorire sa doreasca a se invrednici sa fie si
el rasadit pe acel fericit taram.
Pe
langa gradina, un gospodar adevarat are rasadnite si solarii, unde
cultiva tot felul de pomi si de flori pentru gradina mare: asa a
binevoit sa faca si Domnul. Gradina Lui duhovniceasca se afla in cer
si este alcatuita din toti Sfintii — cei curati si desavarsiti.
Pentru aceasta gradina sunt crescute si pregatite mladite
duhovnicesti in rasadnita Lui pamanteasca – Sfanta Biserica. Acolo
a pus gradinari care ingrijesc sufletele ce odraslesc mladita, le
uda, le curata de uscaturi, le sapa si le pazesc. Cele ce reusesc sa
creasca si sa se intareasca sunt stramutate si rasadite in gradina
cereasca. Cele care nu cresc si nu se lasa cultivate sunt aruncate
afara ca unele ce sunt lipsite de viata si uscate.
Asa
este si soarta noastra! Ori vom fi rasaditi in gradina cereasca, ori
vom fi aruncati afara ca niste netrebnici. Suntem deja in solariul
lui Dumnezeu, in rasadnita facatoare de viata – Sfanta Biserica.
Harul Duhului Celui Sfant ne inconjoara din toate partile, in tot
felul. In jurul nostru e din belsug si apa, si lumina, si caldura. Se
poate spune despre noi, folosindu-se cuvintele Prorocului, ca suntem
un pom rasadit langa izvoarele apelor.
Pomul
sadit langa izvoarele apelor va da rodul sau la vremea sa, si frunza
lui nu va cadea (v. Ps. 1, 3). El este vesnic tanar si roditor. Asa
stau lucrurile intotdeauna in privinta copacilor. Cu noi insa
ele nu stau intotdeauna asa! Pomul nu este liber, asa ca negresit va
creste, va inflori si va rodi atata timp cat este inconjurat cu ceea
ce prieste vegetatiei. Pe cand sufletul este liber si in pofida
faptului ca este inconjurat cu tot ce prieste infloririi si
dezvoltarii lui duhovnicesti, poate sa ramana uscat, lipsit de viata
si sterp, pentru ca poate sa nu primeasca toate acestea si sa se
impotriveasca lor. Prin libertatea sa el deschide in sine intrare
pentru inrauririle duhovnicesti, care, odata intrate, pricinuiesc in
el crestere duhovniceasca, si tot prin libertatea sa se poate inchide
in sine pana intr-atat ca nu lasa sa intre in el nici o lucrare
duhovniceasca si, ramanand despartit de izvorul vietii duhovnicesti,
se va usca, se va imbolnavi si va amorti.
In
chip asemanator, in Biserica lui Dumnezeu totul este pregatit ca noi
sa primim viata si sa ajungem infloritori si roditori. Astfel devin
insa doar cei care primesc fara sovaire ceea ce a poruncit Domnul in
Sfanta Biserica Sa si se supun acestor porunci de bunavoie, cu inima
doritoare. Vrei sa cresti duhovniceste? Primeste tot ce porunceste si
tine Biserica. Este poruncita o dogma? Primeste dogma, oricat de mult
ar depasi ea logica ta omeneasca. E data o porunca? Supune-te
ei, oricat de potrivnica ar fi inclinatiilor tale personale. Au fost
lasate dumnezeiesti slujbe? Ia parte la ele, supunand randuielii si
vremii lor indeletnicirea ta si treburile tale lumesti. A fost data
parintie si indrumare duhovniceasca? Nu te instraina de ea si nu
cumva sa te iei dupa voia proprie si sa iti faci randuieli de capul
tau in indeletnicirile si in nevointele tale duhovnicesti. Şi
in toate sa faci asa: a fost lasat post? Sa postesti. Ti se
porunceste sa te spovedesti si sa te impartasesti? Spovedeste-te si
impartaseste-te, si asa mai departe.
Cine
se supune astfel cu ravna tuturor randuielilor dumnezeiesti, acela
ajunge sa fie adapat din belsug de raul datator de viata al harului
Sfantului Duh. In Biserica lui Dumnezeu, totul este plin de puterea
Lui, si de orice te-ai atinge, vei primi aceasta putere dumnezeiasca
– numai sa te atingi cu credinta, fara sa stai pe ganduri, de
bunavoie.
Cei
care si-au intocmit toata viata dupa randuiala Sfintei Biserici si nu
isi ingaduie sa faca nimic din cele potrivnice poruncilor ei se afla
sub un flux neincetat de puteri dumnezeiesti. Şi ei sunt cu adevarat
pomi saditi langa izvoarele apelor. Umplandu-se de puteri
duhovnicesti, ei cresc, se intaresc, se desavarsesc si dupa
savarsirea alergarii pamantesti sunt rasaditi in raiul ceresc
asemenea unor pomi care au crescut in rasadnita.
Dimpotriva,
cei reci fata de Biserica, cei ce se instraineaza de ea, care fac
placul samavolnic al mintii lor si al poftelor lor, cei ce sunt
robiti filosofarilor desarte, isi zavorasc intrarile si, neprimind
lucrarile de viata datatoare ale Duhului, amortesc si seaca si se
pregatesc singuri de ardere. In jurul lor totul infloreste, pe cand
ei se usuca, desi au parerea ca ei sunt singurii care traiesc.
Acestia vor sa afle in ei insisi izvorul puterilor de viata, si in
loc de asta afla omorare. „Nu vreau sa cred“, zic ei; „ce voi
descoperi singur, aceea voi si socoti drept adevar” – si cad
in minciuna si ratacire. „Nu vreau sa ma supun poruncilor scrise;
natura este legea mea” – si cad in pofte de tot felul si in
patimi de ocara. „Nu vreau sa ma supun indrumarii altuia; am si eu
ratiune” – si implineste chiar el sentinta inteleptului: Cei ce
n-au carmuire cad ca frunzele (Pilde 11, 14). „Nu vreau sa ma supun
randuielilor bisericesti, n-am cand, si dealtfel ele sunt de prisos”
— si isi pierd vremea cu obiceiurile desarte si stricatoare ale
lumii. Şi asa in toate privintele. Şi acesti oameni, care se cred
destepti si vor sa traiasca de capul lor, ajung sa aiba parte de
minciuna, de ratacire, de patimi si pofte rele, iar ca rasplata
capata starea lipsita de bucurie, chinuitoare, pururea insetata, a
duhului nemultumit. Ei se usuca si se ofilesc vazand cu ochii, desi
izvoarele puterilor de viata sunt chiar alaturi, la indemana.
Iata
cele doua sorti care ii asteapta pe cei din rasadnita – din
Biserica lui Hristos! Cu adevarat, Biserica ii cultiva pentru viata
vesnica pe cei ce i se supun, iar cei nesupusi se usuca la fel
ca vreascurile si spinii. Ştiind aceasta, sa ravnim celor dintai,
intorcandu-ne de la naravul celor de pe urma, si Domnul ne va primi
neindoielnic cu harul Sau in raiul cel ceresc, in vietuirea impreuna
cu Sfintii Sai, cu ale caror rugaciuni sa ne si invredniceasca de
aceasta pe toti. Amin!”
Sursa:
Cuvantul Ortodox
0 comments:
Trimiteți un comentariu