Sfânta
Filofteia s-a născut în marea cetate Târnov, mama ei trăind doar
încă puţină vreme după aceea, cât să o înveţe pe copilă
credinţa creştinească. Unind fecioria cu milostenia, fericita
Filofteia nu s-a dat la jocurile copilăreşti şi nici nu s-a
împodobit asemeni tinerelor, Domnul trimiţându-i dar de sus spre a
cumpăra cele cereşti cu cele pământeşti. Postind şi mergând
deseori la Biserică, s-a lipit de cuvântul Sfintei Evanghelii, care
spune: „Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui”, de
parcă Însuşi Domnul i l-ar fi grăit.
Se
îngrijea ca nimeni dintre cei flămânzi să nu rămână
nesăturat şi nimeni dintre cei goi neîmbrăcat, iar acestea
fără ca cineva să ştie, temându-se de slava oamenilor. Nu doar
că era milostivă, ci răbda nebiruit în ispite şi necazuri,
întărindu-se spre lucrarea faptelor bune. Căci, din invidia
diavolilor, mama cea vitregă o ocăra şi o bătea, chinuind-o cu
diferite munci. Iar tatăl fecioarei, văzând că nu se îngrijeşte
de trupul ei, îi făcea haine frumoase şi i le dădea, dar tânăra
nu le păstra, ci pe toate le dăruia săracilor. Mâniindu-se, tatăl
o bătea cu biciul şi cu lemne, cu pumnii şi palmele, şi o târâia
de păr, până când a împlinit 12 ani.
Fiind
trimisă sfânta cu bucate la câmp, pentru tatăl ei, aceasta a dat
o parte din ele pe drum săracilor, astfel că tatăl ei, rămas
flămând, a hotărât, cu gând ucigaş şi la îndemnul soţiei
sale, să o urmărească data viitoare. Pândind-o şi văzând cum
hrănea săracii din bucatele lui, a aruncat în ea cu barda cea
plugărească, rănind-o la un picior. Atunci şi-a dat copila
sfântul şi fericitul său suflet în mâinile Domnului, iar trupul
ei rămânând pe pământ şi încă curgând sânge din piciorul
cel tăiat, a strălucit cu slavă cerească, încât lumina şi
locul dimprejur. Spăimântu-se tatăl fecioarei, a vrut să ridice
sfântul ei trup, dar nici că se putea apropia.
Alergând
în cetate, a spus arhiepiscopului cele întâmplate, încât toţi
arhiereii şi mai marii cetăţii au mers cu tămâie şi făclii
pentru a face slujbe şi rugăciuni. Văzând trupul ei cel sfânt
strălucit, s-au minunat cu toţii, dar nu puteau nicidecum să
îl mişte, încât s-au rugat Sfintei Filoteia să meargă cu ei în
cetate, dar nici aşa trupul ei nu s-a clintit, nefiind aceasta voia
Domnului. Au început atunci a-i pomeni locuri, pentru a vedea unde
doreşte Sfânta să fie dus trupul ei, spunându-i, fără nădejde,
şi de biserica domnească din Curtea de Argeş. Îndată trupul ei
s-a uşurat, chiar mai mult decât greutatea firească.
Fiind
înştiinţat Radu Voievod despre acestea, a mers dimpreună cu tot
clerul bisericesc, boierii şi mulţime de popor pentru a aduce
trupul cu cinstea cuvenită, aşezându-l în biserica
domnească. De atunci şi până acum, cinstitele moaște ale Sfintei
Filofteia se află nestrămutate din acel oraş.
Ea
dă tuturor celor ce aleargă la dânsa tămăduiri de multe feluri
de boli şi izbăvire celor supăraţi de duhuri necurate şi oricine
aleargă la dânsa cu credinţă fierbinte, cu sârguinţă şi cu
lacrimi se roagă ei, dobândeşte împlinirea cererii sale.
Sursa:
Doxologia
0 comments:
Trimiteți un comentariu