Evanghelia
Matei
1, 1-25
Cartea
neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam a
născut pe Isaac, Isaac a născut pe Iacob, iar Iacob a născut pe
Iuda şi pe fraţii lui. Iuda a născut pe Fares şi pe Zara din
Tamar, iar Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram. Aram a
născut pe Aminadav, Aminadav a născut pe Naason, iar Naason a
născut pe Salmon. Salmon a născut pe Booz din Rahav; Booz a născut
pe Obed din Rut; Obed a născut pe Iesei, iar Iesei a născut pe
David împăratul. David împăratul a născut pe Solomon din femeia
lui Urie; Solomon a născut pe Roboam; Roboam a născut pe Abia, iar
Abia a născut pe Asa. Asa a născut pe Iosafat; Iosafat a născut pe
Ioram, iar Ioram a născut pe Ozia. Ozia a născut pe Ioatam; Ioatam
a născut pe Ahaz, iar Ahaz a născut pe Ezechia. Ezechia a născut
pe Manase; Manase a născut pe Amon; Amon a născut pe Iosia, iar
Iosia a născut pe Iehonia şi pe fraţii lui, la strămutarea în
Babilon. Iar după strămutarea în Babilon, Iehonia a născut pe
Salatiil; Salatiil a născut pe Zorobabel; Zorobabel a născut pe
Abiud; Abiud a născut pe Eliachim; Eliachim a născut pe Azor. Azor
a născut pe Sadoc; Sadoc a născut pe Achim; Achim a născut pe
Eliud; Eliud a născut pe Eleazar; Eleazar a născut pe Matan; Matan
a născut pe Iacob, iar Iacob a născut pe Iosif, bărbatul Mariei
din care s-a născut Iisus, care se cheamă Hristos. Deci, toate
neamurile: de la Avraam până la David, sunt patrusprezece neamuri;
de la David până la strămutarea în Babilon, sunt patrusprezece
neamuri; şi de la mutarea în Babilon până la Hristos, sunt
patrusprezece neamuri. Iar naşterea lui Iisus Hristos, aşa a fost:
după ce mama Sa, Maria, a fost logodită cu Iosif, şi înainte de a
fi ei împreună, s-a aflat că ea are în pântece din Duhul Sfânt.
Iar Iosif, bărbatul ei, fiind om drept şi nevoind să o vădească,
a voit s-o lase în ascuns. Pe când însă cugeta el acestea, iată
îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui
David, nu te teme a lua pe Maria, femeia ta, căci Cel zămislit
într-însa este din Duhul Sfânt. Ea va naşte fiu şi-I vei pune
numele: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcate. Iar
acestea toate s-au făcut, ca să se împlinească ceea ce vestise
Domnul prin proorocul, care zice: iată Fecioara va avea în pântece
şi va naşte Fiu şi-i vor pune numele Emanuil, care înseamnă:
Dumnezeu este cu noi. După ce s-a deşteptat din somn, Iosif a făcut
aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe femeia
sa. Dar n-a cunoscut-o pe ea, până ce a născut pe Fiul său cel
Unul-Născut, căruia I-a pus numele Iisus.
Sfântul
Luca al Crimeii
– Cinstirea “norului de sfinţi”
ai vechiului legământ care au pregătit venire în lume a Domnului
“Duminica
dinaintea Craciunului Sfanta Biserica o inchina pomenirii Sfintilor
Parinti, iar in duminica precedenta s-a cinstit pomenirea Sfintilor
Stramosi. Cine sunt stramosii si parintii nostri si de ce se
savarseste atat de solemn pomenirea lor mai inainte de sarbatoarea
Nasterii lui Hristos? Stramosii sunt dreptii Vechiului Testament si,
intai de toate, Sfintii Proroci.
De
ce este atat de importanta pentru noi pomenirea acestora? Fiecare
infaptuire mare a omului, atunci cand isi propune scopuri mari,
necesita o pregatire indelungata, profunda; la fel si cele mai mari
evenimente din viata neamului omenesc se pregateau in decursul
multor ani.
Daca
la fel se intampla si cu faptele omenesti, si cu faptele personale,
daca se intampla asa si in istoria omenirii, atunci cu mult mai mult
ar trebui sa dureze lucrarea pregatirii marelui eveniment din istoria
intregii omeniri – procesul de pregatire a venirii in lume a
Domnului Iisus Hristos.
Astfel
trebuia sa se faca pregatirea neamului omenesc pentru primirea
invataturii marete a lui Hristos.
Inchinarea
la Dumnezeu cel adevarat, cunoasterea Lui au fost si in timpurile
vechi, si in cele mai apropiate, specifice poporului ales al lui
Dumnezeu. Celelalte popoare nu aveau Revelatia care a fost data
poporului lui Israel, deci vechii pagani Il cunosteau pe Dumnezeu
doar din manifestarile naturii inconjuratoare. Religiile lor erau
naturaliste, ele divinizau inceputurile materialiste ale lumii,
inchinandu-se luminatorilor ceresti, tuturor stihiilor naturii,
divinizau animale si pasari si se inchinau la idolii facuti de
ei insisi.
S-a
cunoscut in vechime si religia poporului indian – budista, dar ea
era infinit de departe de cunoasterea lui Dumnezeu. Cunostea doar
desertaciunea vietii omenesti, respingea viata, fiind o religie a
pesimismului. De fapt, nu-L cunostea pe Dumnezeu – se poate numi o
religie fara Dumnezeu.
Un
mare popor al Antichitatii, poporul grec, L-a cunoscut pe Dumnezeu
doar partial – prin armonia si frumusetea din jur. Era departe insa
de cunoasterea lui Dumnezeu ca Unicul Care Este, ca centru si punct
central, al intregii vieti a lumii, al intregii vieti omenesti.
Cunoasterea lui Dumnezeu Unicul Care Este, Care vesnic exista in Sine
Insusi, a fost doar mostenirea poporului ales, pentru ca acest popor
Il cinstea pe Iahve, iar cuvantul „Iahve” in limba ebraica veche
inseamna „Cel ce Este”.
Dar
si aceasta cunoastere a lui Dumnezeu, si aceasta inchinare adresata
adevaratului Dumnezeu, a fost departe de acea cunoastere care a fost
data oamenilor in crestinism. Pentru ca poporul lui Israel Il
intelegea pe Dumnezeu ca pe Creatorul lumii, justitiar si judecator.
Ei erau aproape la fel de departe ca si grecii antici si paganii de
intelegerea lui Dumnezeu ca iubire.
Esenta
invataturii lui Hristos se reduce anume la propovaduirea iubirii, a
invataturii despre ea. Pentru intelegerea acestui mare adevar trebuia
pregatit poporul israelit, intreaga lume, intreaga omenire.
Domnul
Dumnezeu, inca din cele mai vechi timpuri, a facut promisiuni
neamului omenesc despre trimiterea Mantuitorului in lume. Incepand cu
Adam, primul om, Domnul a dat o fagaduinta, inainte de izgonirea lui
din Rai:
Samanta
femeii va zdrobi capul sarpelui.
Samanta
femeii este Domnul Iisus Hristos, iar femeia este Preasfanta Fecioara
Nascatoare de Dumnezeu, Maica Domnului.
Vechiul
nostru stramos, Iacov, nepotul lui Avraam, ne-a lasat o prorocie
despre Mantuitorul lumii. Atunci cand inainte de moarte ii
binecuvanta pe cei 12 fii, i-a spus lui Iuda, din a carui semintie
trebuia sa Se arate lumii Domnul Hristos:
Nu
va lipsi sceptrul din mana lui Iuda si carmuitor din coapsele lui,
pana cand va veni Impaciuitorul si Lui I se vor supune popoarele
(Facere 49, 10).
El
a vorbit despre Impaciuitorul. Acesta este unul si acelasi cu
Mantuitorul, pentru ca Mantuitorul a fost Impaciuitorul oamenilor cu
Dumnezeu. El a vorbit despre Fiul lui Dumnezeu, Domnul Iisus Hristos,
cu aproape doua milenii inainte de Nasterea Sa.
Sfantul
Proroc Isaia, de asemenea, a prevestit venirea lui Hristos:
Si
va veni Izbavitorul Sionului si va indeparta necredinciosiile fiilor
lui Iacov (Isaia 59,28)
Izbavitorul
din Sion este Izbavitorul poporului lui Israel, fiindca Sion numit
acel munte pe care a fost ridicat Templul lui Solomon, si sub numele
de Sion este subinteles adesea poporul evreu.
Nu
numai Prorocul Isaia a prevestit venirea Domnului lisus Hristos. Sa
ascultam ce spune si Sfantul Proroc Maleahi:
Iata,
Eu il trimit pe Ingerul Meu, si el va pregati calea inaintea fetei
Mele, si Domnul pe Care voi Il cautati va veni de indata in templul
Sau, Ingerul legamantului pe Care voi Il voiti (Maleahi 3, 1).
Si
asa a si fost. Prorocul Maleahi prin aceste cuvinte vorbea despre
Sfantul Ioan Botezatorul, care a pregatit calea Domnului Iisus
Hristos. Atunci a venit Domnul, a venit Cel pe care poporul evreu Il
cauta, Ingerul Sfantului, pe Care Il astepta.
Dar
cea mai importanta profetie despre Domnul Iisus Hristos a fost data
de marele Proroc Daniel cu multi ani inainte de Nasterea Domnului
nostru Iisus Hristos. Iata ce spune acesta:
Sa
stii si sa intelegi ca de la iesirea poruncii pentru zidirea din nou
a Ierusalimului si pana la Cel-Uns — Cel-Vestit—sunt sapte
saptamani si saizeci si doua de saptamani (el Il numeste pe Hristos
chiar si pe nume); si atunci poporul se va intoarce si se vor zidi
pietele si zidul in vremuri de stramtorare. Si dupa cele saizeci si
doua de saptamani, Cel-Uns va pieri, fara sa se gaseasca vreo vina in
El; si va darama cetatea si templul, si sfarsitul cetatii va veni
prin potopul maniei lui Dumnezeu si pana la capat va fi razboi
—prapadul cel hotarat (Daniel 9, 25-26).
Prorocul
vorbeste despre faptul ca vor trece saizeci si doua de saptamani de
ani din momentul in care poporul lui Israel se va intoarce din robia
babiloniana, va reconstrui zidurile Ierusalimului si templul lui. El
spune ca din acel moment pana la moartea Domnului Iisus Hristos vor
trece saptezeci de saptamani de ani.
Dar
ce este o saptamana de ani?
O
saptamana de ani reprezinta sapte ani, fiindca vechii israeliteni
masurau anii cu saptamana. Fiecare al saptelea an se numea an
sabbatic, si in acel an erau eliberati toti robii. Asadar saptamana
de ani inseamna sapte ani, iar saptezeci de saptamani de ani inseamna
490 de ani. Priviti cat este de uimitor! Domnul Iisus Hristos, exact
dupa cuvantul Prorocului Daniel, a fost rastignit peste 490 de ani
dupa revenirea poporului lui Israel din robia babiloniana.
Prorocul
Daniel spune ca, dupa ce va fi condamnat la moarte Hristos, va fi
distrus Templul din Ierusalim. Si asa s-a si intamplat, dupa cum
stiti, dupa 70 de ani de la rastignirea lui Iisus Hristos. Dupa ce
Ierusalimul a fost cucerit de catre comandantul Vespasian,
comandantul roman Titus a distrus pana in temelii Templul din
Ierusalim. Toate acestea au fost profetite de Prorocul Daniel cu
490 de ani inainte de rastignirea Domnului nostru Iisus Hristos.
Dar
iata si alte cuvinte ale acestui proroc:
Vazut-am
in vedenie de noapte, si, iata, pe norii cerului venea Cineva ca Fiul
Omului, si a venit la Cel-Vechi-de-Zile, si a fost adus in fata
Acestuia (Daniel 7, 13).
Vechi-de-Zile
este numit Dumnezeu-Tatal.
Si
Lui I s-a dat stapanirea, slava si imparatia (Daniel 7, 14).
Nu
sunt acestea oare prorocii directe despre Domnul Iisus Hristos?
Iata
ce spune sfantul Proroc Zaharia:
Bucura-te
foarte, fiica Sionului, veseleste-te, fiica Ierusalimului: iata,
Imparatul tau vine la tine drept si biruitor, bland si Calare pe
asin, pe manzul asinei (Zaharia 9, 9).
El
prorocea despre acest Imparat, despre Domnul nostru Iisus Hristos,
Care, dupa cum stiti, a intrat solemn, cu putin timp inainte de
rastignire, in Ierusalim, calare pe o asina. In aceasta prorocie n-a
fost relatat numai faptul aratarii Domnului Iisus Hristos, dar a fost
anticipat cu o precizie extraordinara si faptul intrarii Sale
triumfale in Ierusalim.
Cel
mai mare dintre toti prorocii este Isaia, numit si Evanghelistul
Vechiului Testament, deoarece nimeni ca dansul n-a profetit atat de
deplin si de clar tot ceea ce este mai important in legatura cu
aratarea si viata Domnului Iisus Hristos si cu intreaga Sa
activitate.
Capitolul
53 din cartea Profetului Isaia incepe cu urmatoarele cuvinte:
Cine
va crede ceea ce noi am auzit si bratul Domnului cui i se va
descoperi? Crescut-a inaintea Lui ca o odrasla si ca o radacina in
pamant uscat; nu avea nici chip, nici frumusete ca sa ne uitam la El
si nici o infatisare ca sa ne fie drag. Dispretuit era si cel din
urma dintre oameni; om al durerilor si cunoscator al suferintei, unul
inaintea caruia sa-ti acoperi fata; dispretuit si nebagat in seama.
Dar
El a luat asupra-Si durerile noastre si cu suferintele noastre S-a
impovarat. Si noi Il socoteam pedepsit, batut si chinuit de Dumnezeu.
Dar El fusese strapuns pentru pacatele noastre si zdrobit pentru
faradelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mantuirea noastra si
prin ranile Lui noi toti ne-am vindecat.
Toti
umblam rataciti ca niste oi, fiecare pe calea noastra, si Domnul a
facut sa cada asupra Lui faradelegile noastre, ale tuturor. Chinuit a
fost, dar S-a supus si nu Si-a deschis gura Sa; ca un miel spre
junghiere S-a adus si ca o oaie fara de glas inaintea celor ce o
tund, asa nu Si-a deschis gura Sa…
Mormantul
Lui a fost pus langa cei fara de lege si cu cei facatori de rele,
dupa moartea Lui, dar El a fost inmormantat de cel bogat, pentru ca
n-a savarsit nici o nedreptate si nici inselaciune nu fusese in gura
Lui (Isaia 53, 1-7, 9).
Nu
vedeti oare, in aceste cuvinte, adevaratul chip al Domnului Iisus
Hristos, Care in toata viata Sa omeneasca, incepand cu nasterea
in Betleem, a fost cel mai simplu, cel mai neinsemnat om, a fost fiul
unor oameni lipsiti de faima, pentru ca pe Iosif tamplarul il
considerau gresit drept tata al Lui? In El nu exista nimic iesit din
comun, era extrem de simplu, toata viata Lui pamanteasca a fost
foarte modesta.
Cine
putea sa dea crezare acestei prorocii? N-au putut sa creada evreii,
pentru ca Il asteptau pe Mesia ca pe un mare imparat plin de
slava, Care va supune toate popoarele, Care va deveni stapanitor a
toata lumea, Care va veni la conducere si va lua puterea.Acestia nu
puteau sa creada ca El va fi injosit de oameni, ca Isi va incheia
viata ca un raufacator, pe Crucea Golgotei. Gandeau ca este chinuit
pentru ca S-a facut vinovat inaintea lui Dumnezeu, dar El suferea de
buna voie, suferea pentru noi, si pentru pacatele noastre El a fost
pironit pe Cruce. Ca un miel in fata celui ce il tunde, asa nu Si-a
deschis gura Sa.
Acelasi
Proroc Isaia a vorbit despre Hristos folosind aceste cuvinte:
Iata
sluga Mea pe Care o sprijin, Alesul Meu, intru Care binevoieste
sufletul Meu. Pus-am peste El Duhul Meu si El va propovadui
popoarelor legea Mea; nu va striga, nici nu va grai tare si in piete
nu se va auzi glasul Lui; trestia franta nu o va zdrobi si festila
ce fumega nu o va stinge; El va propovadui legea Mea cu credinciosie
(Isaia 42, 1-3).
In
aceste cuvinte este descris exact chipul bland si smerit al Domnului
Iisus Hristos, Care niciodata nu Si-a ridicat vocea la
nefericitii care piereau, pe pacatosi ii mantuia, ii ierta precum a
iertat-o pe acea femeie pacatoasa, pe care evreii au prins-o in
adulter si voiau s-o ucida cu pietre.
In
continuare Isaia stabileste scopul si insemnatatea venirii Domnului,
scopul vietii si activitatii Lui: va veni pentru ca
sa deschida ochii orbilor, sa-i scoata din legaturi pe cei legati si
din adancul temnitei pe cei ce stau in intuneric.
Va
veni sa-i conduca pe cei orbi pe calea pe care ei n-o cunosteau inca.
Era
orb neamul omenesc, nu cunostea calea cea adevarata si, atunci cand
S-a aratat Hristos, Care spunea despre Sine: Eu sunt Calea, Adevarul
si Viata, doar atunci poporului lui Israel i-a rasarit lumina cea
adevarata, s-au deschis ochii lor orbi si au cunoscut caile Domnului.
Este
uimitor ca prorocii nu vorbeau doar in termeni generali despre Domnul
Iisus Hristos, ci profeteau si evenimente particulare ale vietii Lui,
de exemplu moartea pe Cruce despre care citim la Prorocul Zaharia:
Atunci
voi varsa peste casa lui David si peste locuitorii Ierusalimului
duhul darului si al indurarii, si ei vor privi la Mine, Cel pe Care
L-au strapuns, si vor face plangere asupra Lui, cum se face pentru un
fiu unul-nascut si-L vor jeli ca pe cel intai nascut (Zaharia 12,
10).
Prorocul
David, la Psalmii sai a profetit :
Ca
m-au incojurat caini multi, adunarea celor vicleni M-a impresurat,
strapuns-au mainiile Mele si picioarele Mele. Numarat-au toate oasele
Mele, iar ei priveau si se uitau la Mine; impartit-au hainele Mele
lorusi, iar pentru camasa Mea au aruncat sorti (Psalmul 21,16-18).
Toate
acestea le-a prorocit David cu 1000 de ani inainte de nasterea
Domnului nostru Iisus Hristos.
Si
iata ce a mai prorocit:
Si
mi-au dat mie in bautura fiere.
Voi
stiti ca I-au dat Domnului Iisus Hristos sa bea fiere amestecata cu
otet, in timpul rastignirii Lui. Si aceasta a vazut Sfantul Proroc
David cu ochii sai duhovnicesti, cu 1000 de ani inainte. Prorocul
Isaia a profetit si faptul ca Domnul lisus Hristos, numarat cu
raufacatorii, va fi ingropat de cel bogat. Si voi stiti ca El a fost
ingropat in gradina lui Iosif din Arimateea.
Multe
am putea vorbi despre cuvintele minunate din cartile profetice,
despre Domnul Iisus Hristos. Dar este suficient.
Din
cele ce v-am spus, in fata voastra se contureaza imagini marete,
grandioase, care uimesc mintea omeneasca, ale profetiilor despre
Domnul Iisus Hristos. Sa nu-i cinstim oare pe acesti barbati mari,
alesi de Dumnezeu, sa nu le cinstim oare pomenirea si in
prezent, mai inainte sa sarbatorim Nasterea Domnului Iisus Hristos?
Sa
nu-i cinstim oare pentru ca, din cauza acestor prorocii, erau supusi
grelelor urmariri, persecutiilor, chinurilor si mortii cumplite?
Fiindca ati auzit din Apostolul zilei cat de mult au suferit acesti
oameni, cum au fost izgoniti si s-au ascuns in munti, cum a fost
taiat cu fierastraul marele Proroc Isaia, cum au fost omorati si greu
prigoniti aproape toti sfintii.
Sa
nu-i cinstim oare pe stramosii nostri, Care au fost mari drepti, sa
nu-i cinstim oare pe stramosul Avraam, care a aratat o asemenea
ascultare uimitoare voii lui Dumnezeu: dupa primul cuvant al
Domnului, el a lasat pe tatal sau, patria si a plecat pe o cale
necunoscuta in pamantul Canaanului, asa cum i-a randuit lui Domnul?
Nu s-a dat in laturi sa-l aduca jertfa pe unicul sau fiu, Isaac, dar
a fost oprit de un inger!
Sa
nu-l cinstim oare pe Iosif, stranepotul lui Avraam, in care Cuviosul
Efrem Sirul gaseste multe trasaturi care il fac asemanator Domnului
Iisus Hristos Insusi?
Sa
nu-l cinstim oare pe marele Proroc Moise, cu care a vorbit Dumnezeu
Insusi, care a primit de la Dumnezeu cele zece porunci ale Vechiului
Testament; sa nu-l cinstim oare pe acela care in Sfanta Scriptura
este numit cel mai bland dintre toti oamenii?
Sa
nu-i cinstim oare pe toti cei care au condus omenirea spre primirea
propovaduirii Evangheliei lui Hristos?
Sa
cinstim dar pomenirea lor, nu doar cu cuvintele, nu doar cu predica
pe care o auziti de la mine, nu doar cu Liturghia pe care o savarsim
astazi intru pomenirea lor. Sa le cinstim pomenirea prin aceea ca ne
vom deschide inimile noastre in fata Domnului Iisus Hristos Cel ce va
sa vina!”
5
ianuarie 1946
(Din:
Sfantul Luca al Crimeei, “Predici”, Editura Sophia, Bucuresti,
2010)
Sursa:
Cuvântul Ortodox
0 comments:
Trimiteți un comentariu