Evanghelia
Luca
10, 16-21
Zis-a Domnul: ascultaţi pilda aceasta: era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie şi a împrejmuit-o cu gard; a săpat într-însa teasc, a clădit un turn de pază şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe. Când a sosit vremea roadelor, a trimis pe sljitorii săi la lucrători, ca să ia partea lui de roade; dar lucrătorii, punând mâna pe sljitori, pe unul l-a bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre. Din nou a trimis pe alţi slujitori, mai mulţi decât cei dintâi, şi le-au făcut şi acelora tot aşa. La urmă a trimis la ei pe fiul său, zicând: se vor ruşina de fiul meu; însă lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei: acesta este moştenitorul, veniţi să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui. Şi, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au omorât. Deci, când va veni stăpânul viei, ce va face acelor lucrători? I-au răspuns: pe cei răi, cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care-i vor da roadele la vremea lor. Iisus le-a zis: n-aţi citit niciodată în Scripturi că piatra pe care au aruncat-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului? De la Domnul s-a făcut aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri. De aceea vă spun vouă că se va lua de la voi împărăţia lui Dumnezeu şi se va da neamului care va aduce roadele ei. Şi cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma; iar peste care va cădea ea, pe acela îl va spulbera.
Sfântul
Iustin Popovici - Predică
despre puterea care biruieşte frica de
moarte
Doamne,
nu le socoti lor pacatul acesta!
Iata,
astazi este ziua praznuirii Sfantului Intaiului Mucenic si Arhidiacon
Stefan pe care Biserica il slaveste. El nu ar fi fost un Sfant daca
Domnul nu s-ar fi nascut ca om. Cine este Acela Care a daruit acelui
tanar putere miraculoasa si minunata, ca el, atunci cand il improscau
cu pietre, sa se roage Domnului Dumnezeu pentru ucigasii lui si sa
strige:
Doamne,
nu le socoti lor pacatul acesta! (Faptele Apostolilor 7,60).
O
asemenea dragoste si rugaciune minunata nu a fost cunoscuta pe
pamant. Iata, aceasta minune se petrece prin marele si slavitul Intai
Mucenic si Arhidiacon Stefan. Cine lucreaza aceasta in el? Domnul
Hristos – Domnul Care a devenit om, Domnul Care este prezent
impreuna cu toate puterile Sale in insusi Intaiul Mucenic si
Arhidiacon Stefan. Omul nu se teme de moarte! Iata, in momentul
infricosator al morţii, atunci cand il improscau cu pietre, cand il
chinuiau, Intaiul Mucenic si Arhidiacon Stefan vede Cerurile deschise
si pe Fiul Omului, pe Domnul Hristos, Il vede sezand de-a dreapta lui
Dumnezeu, sezand in trup omenesc (Faptele Apostolilor 7, 55). Ce
vedenie! Ce bucurie!
Cerul
este deschis pamantului. Toata bucuria cereasca este oferita neamului
omenesc. Intaiul Mucenic Stefan vede aceasta, simte, vede Cerul
deschis si nu ii este frica de moarte, nu ii este frica de ucigasi,
nu ii este frica de nicio grozavie din aceasta lume. Astfel Sfântul
Întâiul Mucenic Ştefan ne-a descoperit noua tuturor taina tuturor
Sfinţilor Mucenici ai lui Hristos: cum au putut ei sa indure
cumplitele chinuri insuportabile fara vaicareli, fara lacrimi…
Fiecare
mucenicie, pentru fiecare Mucenic, isi are grozavia ei, dar eroii lui
Hristos nu s-au temut de moarte si au indurat toate aceste chinuri,
caci au avut deasupra lor Cerurile deschise, caci Domnul Hristos era
deasupra lor si ii astepta in Imparaţia Cerurilor. Acolo s-au grabit
ei prin toata patimirea, prin toate chinurile, spre El, spre Domnul
Care a devenit om, ca sa ne dea toata puterea dumnezeiasca, o
asemenea putere care biruie tot ceea ce este muritor in om si in
jurul omului; ca sa ne dea puterea dumnezeiasca care biruie moartea
si pe toţi demonii care stau dincolo de moarte.
Nu
trebuie sa ne inselam, aceasta viaţa a noastra pe pamant ne este
data ca prin ea sa ne asiguram Viaţa vesnica, ca de aici sa inceapa
viaţa noastra si sa se continue in cealalta lume. Domnul S-a pogorat
din Ceruri; pentru aceasta a devenit om. El a strabatut calea omului
de la pamant la Ceruri (Evrei 10, 20), a strabatut calea pe care
fiecare fiinţa omeneasca poate merge si poate urca, daca vrea, in
Ceruri. Totul depinde de noi, oamenii, de dorinţele noastre, de
nazuinţele noastre, de libera noastra voinţa.
Dar
ce este mai sublim, ce este mai inalţator pentru om decat faptul ca
Dumnezeu S-a aratat in om, ca S-a aratat ca Dumnezeu-Om in aceasta
lume? Oare este vreo bogaţie mai mare decat Domnul Hristos? El a
adus neamului omenesc tot ceea ce are Cerul: a adus Imparaţia
Cerurilor, a adus toate bunataţile Imparaţiei Ceresti. Imparaţia
Cereasca a devenit a noastra, a oamenilor, si noi am devenit
mostenitorii Imparaţiei Ceresti (Iacov 2, 5). Caci Domnul Hristos
ne-a aratat marea dragoste, ne-a facut pe noi toţi fiii lui
Dumnezeu, Domnul Dumnezeu ne-a infiat si prin aceasta noi devenim fii
dumnezeiesti dupa har, devenind si mostenitorii tuturor bogaţiilor
Domnului Hristos (Romani 8,14-17; 9, 26).
Stii
ca daca implinesti fiecare porunca evanghelica te imbogaţesti in
Dumnezeu, te imbogaţesti cu bogaţia nepieritoare pe care nimeni nu
ti-o poate lua, nimeni nu ţi-o poate rapi: nici moartea, nici
diavolul? Atunci tu iţi aduni bogaţie in Ceruri. Oare auzi
poruncile Domnului Hristos, poruncile despre rugaciune: Rugaţi-va
pentru prietenii si pentru vrajmasii vostri (Matei 5,44)?
Implinind
aceasta porunca evanghelica, de fapt te imbogaţesti in Dumnezeu.
Puterile dumnezeiesti se afla intru tine, caci fiecare virtute,
fraţilor, aduce in suflet puterea dumnezeiasca, fiecare virtute este
de la Dumnezeu, de aceea aduce in suflet puterea dumnezeiasca si
cereasca care este mai puternica decat pacatul si decat moartea si
decat diavolul. Sau implinind oricare alta porunca, legata de
milostivire, de exemplu, tu prin aceasta te imbogaţesti in Dumnezeu,
te imbogaţesti cu bogaţia care dainuie vesnic in toate lumile in
care se misca fiinţa ta omeneasca. Ce fel de bunataţi, ce fel de
bogaţie a adus Domnul Hristos omului, nemurirea si Viaţa Vesnica,
Imparaţia Cerurilor si toata fericirea Imparaţiei Ceresti! De aceea
Craciunul, atunci cand Domnul S-a nascut ca Dumnezeu-Om in aceasta
lume, este ziua de nastere a tuturor bogaţiilor noastre
nepieritoare, a tuturor oamenilor mari si sfinţi in aceasta lume,
ziua nasterii fiecarui om, a fiecarui om adevarat, a fiecarui crestin
autentic.
De
aceea Domnul S-a facut om, pentru ca noi sa slavim Craciunul ca pe
praznicul ce aduce cea mai mare bucurie, caci prin Sfantul Praznic de
astazi si moartea a devenit bucurie pentru om, spune Sfantul Apostol
Stefan. Cum se mai bucura ca este batut cu pietre pentru Domnul
Hristos! Ce fel de putere este aceasta care face ca nici moartea sa
nu mai fie cea mai mare grozavie? Numai Domnul Hristos, numai
Dumnezeu-Omul face aceasta! Astfel in viaţa mea si a ta, daca vrei
ca moartea sa inceteze sa mai fie pentru tine si pentru aproapele tau
sperietoare si grozavie, preda-te pe tine insuţi cu totul Domnului
Hristos. Iar El este intreg acolo in mijlocul nostru, intreg in
Biserica Sa, intreg in toata lumea, ca si pretutindeni prezent, gata
sa ne ajute pe noi toţi, sa ne scoata din prapastia morţii, din
prapastia pacatelor si sa ne ridice in Rai. Craciunul! Prin Craciun
s-a deschis calea catre Rai. Craciunul ne-a daruit noua, tuturor,
toate bunataţile Raiului. Daca doresti sufletului tau starea
launtrica din Rai inca de aici de pe pamant, smereste-te inaintea
Domnului Hristos cu rugaciune si cu modestie, cu post si cu trezvie
mergi dupa Domnul Hristos, numai dupa El, caci fara indoiala, mergand
dupa El vei ajunge in Imparaţia Cerurilor.
Si
fie ca Sfantul Intaiul Mucenic Stefan pe care astazi il praznuim,
care s-a bucurat de moarte mai mult decat ne-am bucura noi de orice
bucurie, sa ne conduca si sa ne calauzeasca sa-I urmam Lui,
Dumnezeu-Omului, Care a devenit Dumnezeu-Om pentru noi oamenii, ca si
noi sa biruim tot ceea ce este muritor, sa biruim in noi insine orice
pacat, orice moarte duhovniceasca, sa biruim in noi insine orice duh
necurat, sa traim inca de pe pamant prin Evanghelia Domnului
Hristos, prin viaţa dumnezeiasca, ce se continua in cealalta lume,
si sa fim si noi impreuna cu Intaiul Sfant Mucenic Stefan, Apostolul
si Arhidiaconul, sa-L slavim pe Domnul Hristos prin toata vesnicia in
cealalta lume, salutandu-ne in Ceruri unul pe altul asa cum se saluta
astazi oamenii pe pamant:
„Hristos
Se naste! Adevarat ca Se naste!”.
(din:
Cuviosul Iustin de la Celie, Cuvinte despre vesnicie – predici
alese, Editura Egumenita, 2013)
Sursa:
Cuvântul Ortodox
0 comments:
Trimiteți un comentariu