Tot omul, fie el
slab sau puternic, trebuie să-și
răstignească mintea dacă voiește să se
facă mădular care să viețuiască
armonios înlăuntrul Trupului lui Hristos. Să nu uităm că Hristos, Capul
Trupului, poartă cunună de spini și că în
această lume el pătimește. Prin urmare, orice mădular care va fugi de durere se va afla în afara
Trupului și despărțit de Capul Lui. Însă de va îmbrățișa crucea ascultării
din iubire, inima lui va fi tăiată împrejur și va purta înlăuntrul
ei Numele Domnului.
[…]
Însă răstignirea minții prin păzirea poruncilor este o sarcină foate
grea pentru omul modern, care respiră și cultivă un duh de autonomie
agresivă. Din punctual de vedere al logicii independenței, a-l accepta pe
celălalt, ba mai mult, a te supune în duh de ascultare voii celuilalt este
curată nebunie. Dar această logică egocentrică a vremii noastre este de fapt o
„fundătură” atât din punct de vedere social, cât și din punctual de
vedere al vieții omului. Răstignirea minții își vădește însemnătatea mai ales în ziua de azi, pentru că
ea are puterea să tămăduiască egocentrismul contemporan.
Arhimandritul Zaharia Zaharou, Omul cel tainic al inimii (1 Petru 3, 4),
editura Basilica, 2014, p. 178
0 comments:
Trimiteți un comentariu