În ciuda părerilor larg răspândite în lume
azi, duhovnicii ortodocşi învaţă, din experienţa lor de călăuze spirituale
pentru mireni, ca firea femeiască are întotdeauna nevoie de sprijinul firii
bărbăteşti. De aceea, bărbatul are o
responsabilitate mai mare în bunul mers al căsniciei. Adesea, el nu îşi dă
seama de acest lucru şi nici nu înţelege sau acceptă pe deplin psihologia
feminină. Iar aceasta poate deveni o sursă permanentă de frustrări şi probleme.
Arhimandritul Efrem de la mănăstirea athonită Vatoped îi sfătuieşte pe bărbaţi
să-şi asume partea mare de responsabilitate pe care o au pentru bunul
mers al căsniciei, devenind adevăraţi lideri şi modele în familie, după modelul
hristic al smereniei iubitoare. Iată 11 sfaturi pentru bărbaţii care şi-au
întemeiat o căsnicie, de la stareţul Efrem:
1. Dacă deja
eşti căsătorit, nu-ţi rămâne decât să pui în aplicare următoarele 11 sfaturi. Dar,
dacă încă nu te-ai căsătorit, înainte de a o face, primul lucru pe care trebuia
să-l puneţi în discuţie este credinţa voastră. Este fata cu care vorbeşti
credincioasă, merge la biserică? Dacă nu vă identificaţi în lucrurile
duhovniceşti, în credinţă, atunci căsătoria voastră va fi mai greu să dureze.
2. Într-o
căsnicie, dragostea trebuie să vină, îndeosebi dinspre bărbat spre femeie. Acest
lucru l-a făcut şi Hristos faţă de Biserica Sa. S-a dat pe Sine Însuşi ca să o
facă slăvită.
3. Bărbatul să
nu înceteze să-i arate soţiei dragostea sa, precum şi faptul că toată truda şi
toată strădania lui au un singur scop: ca ea să fie fericită.
4. Soţul ar
trebui să fie pentru soţie – în funcţie de împrejurări – uneori tată, alteori
frate, altădată prieten şi întotdeauna bărbat al ei. Dacă va face asta, va avea
parte de o atitudine netulburată şi armonioasă din partea soţiei, care, de
multe ori este mai binevoitoare şi mai jertfelnică, dar alteori, în faţa unor
evenimente neînsemnate, se descurajează şi se teme.
5. Bărbatul,
care este cap familiei, să nu trădeze dragostea şi legătura cu soţia, deoarece
diavolul şi slujitorii lui nu vor înceta niciodată să-i războiască, pentru a
lovi însăşi rădăcina vieţii.
6. Bărbatul „Să
trăiască în înţelepciune cu femeia sa, ca fiind făptură mai slabă”, (1Pt. 3,7).
Asta înseamnă că înstrăinarea femeii se vindecă prin iubire şi prin delicateţe,
nu prin dojană şi mânie.
7. Firea femeii
este atât de slabă, încât îndată ce vede că soţul arată o oarecare amabilitate
unei alte femei, fie colegă de serviciu, fie prietenă, în sufletul femeii se
aprinde invidia. Nu pentru că ar fi o pornire pătimaşă ci, din pricina
dragostei ce i-o poartă soţului. De aceea soţul trebuie, prin tandreţe, să
găsească „butonul” de îmblânzire a soţiei.
8. Femeia, după
naşterea primului copil, nu mai doreşte atât rolul sexual al soţului, cât
tandreţea şi afectivitatea acestuia. De aceea soţul trebuie să cunoască acest
lucru şi să fie tandru cu soţia sa.
9. Niciodată nu
trebuie ca soţul să-i facă observaţie soţiei în prezenţa altora, pentru că de
multe ori, din egoism, soţii îşi mustră soţiile mai ales în prezenţa propriilor
rude.
10. Sau, dacă
soţia dă telefon soţului la serviciu, acesta să nu-i răspundă răstit: „Lasă-mă,
n-am timp acum!”, vorbindu-i cu asprime. Ci să-i spună: „Iubito, am treabă
acum, însă te voi suna eu puţin mai târziu”. Când soţia va înţelege şi se va
convinge că soţul o iubeşte, atunci devine de bunăvoie aşternut picioarelor
lui, gata de orice jertfă.
11. Soţiei nu
trebuie să-i ascundeţi nimic, pentru că va veni vremea când veţi fi descoperiţi.
Să-i spuneţi totul şi să vă consultaţi cu ea în toate. Nu e bine ca soţia să
afle cele ascunse ale voastre de la rude, de la colegi, ori de la prieteni.
Dacă femeia nu
simte tandreţea soţului, golul din inima ei nu va fi umplut nici de dragostea
părinţilor, nici a propriilor copii. Atât de mare e taina căsătoriei, încât
golul creat în inima femeii de lipsa afectivităţii soţului nu poate fi umplut
nici măcar de dragostea propriilor copii!
Așadar, cea mai mare
responsabilitate pentru orice rău care intervine în căsătorie o au bărbaţii,
deoarece nu îşi manifestă dragostea faţă de soţiile lor. Iubesc femeile, dar,
din nefericire, nu pe ale lor. Aceasta este rădăcina răutăţii. Atunci apar
gelozia şi bănuiala.
(Extras din cartea „Mărturie athonită în România” de Arhimandritul Efrem,
Egumenul Mănăstirii Vatoped, publicată de Sfânta Mănăstire Vatoped în 2004)
Foto: http://www.freedigitalphotos.net
0 comments:
Trimiteți un comentariu