Din culisele campaniei şcolilor sigure din Australia / Ştiu părinţii cu adevărat ceea ce vor învăţa copiii lor despre universul LGBT( comunitatea lesbiană, gay, bisexuală, transgender)?

de Michael Cook, 2 decembrie2015, Mercator.net

Cum îți va fi afectată căsătoria de „căsătoriile” dintre persoane de același sex? Probabil deloc. Dar această întrebare este greșit pusă. Hai să ne întrebăm cum vor fi afectaţi copiii noştri.

Dacă părinţii australieni vor să facă o călătorie în viitor, ar trebui să citească „All of us”, un material de predare pentru copiii din anii 7 şi 8 de studiu. „All of us” a fost lansat la finele anului 2015 de către Safe Schools Coalition Australia (SSCA-Coaliția Școlilor Sigure din Australia) şi Minus 18, „cea mai mare reţea a tinerilor LGBT”.

Acesta conţine o multitudine de materiale şi videoclipuri pentru folosit la clasă cu scopul de a reduce fenomenul de hărțuire a elevilor LGBTQI şi a „heteronormativității („sistem de convingeri“ potrivit căruia atracţia bărbat-femeie este normală).

SSCA promovează „un mediu şcolar sigur şi incluziv pentru elevi , personal şi familii cu atracție față de persoane de acelaşi sex, intersex sau cu diverse identităţi sexuale. Este finanțat de guvernul Australian, iar în Victoria, de către guvernul Victorian, premierul Daniel Andrews promițând introducere programei SSCA în fiecare şcoală guvernamentală.

În prezent, SSCA a înscris 478 de şcoli având 329,874 elevi şi a pregătit 13.516 de persoane. Aproape toate sunt şcoli guvernamentale, doar două şcoli catolice sistemice şi un grup de școli independente fiind reprezentate. Aceasta reprezintă mai puţin de 10% din studenţii australieni, programul „All of us “ nefiind obligatoriu.

Cu toate acestea, în cazul în care „căsătoriile” dintre persoane de aceleaşi sex devin legale, este uşor să ne imaginăm faptul că tuturor şcolilor li se va cere sau se va pune presiune asupra lor ca aceste materiale de predare să fie acceptate.

Implicarea părinţilor

Probabil că cel mai deranjant aspect al acestei programe este prezumpţia că părinţii sunt irelevanți. În materialele SSCA părinţii sunt doar menţionaţi ca fiind posibile obstacole în alegerea sexualităţii unui adolescent. După spusele unui membru laburist al Camerei Superioare din Noua Galie de Sud (NSW), Greg Donnelly, aceasta este „de neiertat”. El a scris de curând următoarele:

Ceea ce aş vrea să ştiu este câţi dintre cei 460 de directori care şi-au înscris şcolile în acest program pe formularul de descărcare de pe website i-au informat corespunzător pe părinţi cu privire la materialele la care vor fi expuşi copiii lor şi cărora li se vor preda aceste lucruri?

Părinţii sunt principalii educatori ai copiilor lor. Au dreptul să ştie ce li se predă copiilor în şcoli. Este timpul să li se spună faptul că proprii copii sunt expuşi pericolelor tocmai de către directori, profesori şi de către cei care au fost numiţi să implementeze şi să propage acest material. ”

Din moment ce majoritatea părinţilor nu ştiu ce urmează, iată câteva filoane de înţelepciune pentru băieţii şi fetele din anii 7 şi 8 de studiu:

- Şapte filmuleţe făcute de către Minus 18 pentru “All of uş” prezintă tineri atractivi cu vârste cuprinse între 17 şi 22 de ani care sunt lesbiene, bărbaţi transsexuali, femei transsexuale, bisexuali(e) şi intersex. Explicarea stilului lor de viaţă este, ca să spunem frumos, naivă. Vivian, o tânără transsexuală de 17 ani , studentă la un liceu catolic, spune că asta înseamnă „a cunoaşte o persoană şi a putea spune că este drăguţă cu mine şi că îmi place. Asta înseamnă pentru mine a fi bisexual(ă)”.

- Copiii pot fi lesbiene, gay, bisexuali, heterosexuali, queer ( minorităţi sexuale) sau pansexuali (atraşi(e) de toată lumea). Mantra acestui program este : „Identitatea sexuală nu se reduce doar la a fi bărbat sau femeie”.

- Dacă elevii obiectează în clasă spunând că tinerii ar putea să nu fie siguri de propria sexualitate, ar trebui să li se spună că acesta este răspunsul greşit: „Nu e vorba despre cât de sigură este o persoană, ci despre cât este de capabilă să accepte ceea ce simte”, spune documentul. „Mulţi tineri ar putea refuza să vorbească despre orientarea lor sexuală datorită presiunii sociale şi a homofobiei”.

- Unul dintre personajele din film, Nevo, este un băiat transsexual (adică născut fată) care vrea să aibă copii. Acest lucru nu este imposibil, spune programul. „Există multe moduri de a avea copii, moduri pe care Nevo le-ar putea alege în funcţie de corpul său, al partenerului şi de ceea ce vrea. Acestea includ şi posibilitatea de a adopta. ”

- Copiii sunt încurajaţi să-şi ia un angajament: „Promit să fiu un aliat deoarece consider că este important ca lesbienele, homosexualii, bisexualii, transsexualii şi intersexualii să se simtă în siguranţă şi acceptaţi.”

În Noua Galie de Sud (NSW), programa SSCA este derulată de către Family Planning NSW, care oferă servicii de sănătate reproductivă, efectuând în special avorturi. Propriile rezultate şi întrebări sunt chiar mai explicite decât materialul „All of us”.

Esenţa programei SSCA este aceasta: sexul este despre a te distra cu prietenii tăi. Experimentează până când vei găsi tipul de sex care ţi se potriveşte. Siguranţa este singura limită. Copiii sunt un accident incomod. Căsătoria este irelevantă. Părinţii nu trebuie să intervină. A-ţi lua un angajament nu are niciun sens. Să ai o zi bună!

Această perspectivă asupra sexului este din punct de vedere intelectual şi moral falimentară. Sexul este tratat ca o joacă mai degrabă decât ca un mister profund, pasionat şi periculos al existenţei omeneşti. Cu ce drept impun profesorii o asemenea ideologie unor copii impresionabili de 13 şi 14 ani? Cum justifică excluderea părinţilor?

Hărțuirea. Tratarea fenomenului de hărțuire ca urgenţă de sănătate

Hărțuirea de orice fel este inacceptabilă, însă cuvântul este folosit pentru a ascunde opiniile SSCA asupra sexualităţii. Conform SSCA, statisticile arată că o un procent semnificativ de copii suferă de pe urma homofobiei, transfobiei, bifobiei şi alte fobii nedescoperite încă. Opinia SSCA are la bază argumentul că „cercetările internaţionale şi australiene arată ca aproximativ 10% dintre oameni sunt atrași de persoane de acelaşi sex, aproximativ 4% au diverse identităţi sexuale sau sunt transsexuale, iar 1.7% sunt intersex”.

Oricum, aceste procente sunt false. Sursa originală a procentajului de 10% apare în 1948 în cartea scrisă de sexologul American Alfred E. Kinsey. Chiar şi Institutul Williams, o organizaţie specializată în LGBT din Statele Unite, susţine faptul că cifra nu este mai mare de 3.5%. Numărul afişat de SSCA este de 3 ori mai mare. În ceea ce priveşte numărul de transsexuali, Institutul Williams a estimat un procentaj între 0.1% şi 0.5%. Procentajul dat de către SSCA este de 17 ori mai mare.

S-ar putea ca SSCA să crească aceste cifre pentru a crea panică datorită fenomenului de „hărțuire” din şcoli. Se estimează că 75% dintre elevii atraşi de persoane de acelaşi sex se confruntă cu acest fenomen; 75% din 10% înseamnă 7.5% din toţi elevii – un număr semnificativ. Însă, 75% din 3.5% înseamnă 2.6% – nu se poate numi o criză. Campania anti-hărțuire ar putea fi o distragere a atenției pentru o urgență care de fapt nu există. E ca şi cum ai mobiliza armata pentru a rezolva creșterea numărului de furturi de maşini din vestul orașului Sidney.

Oricum, câte date concludente există pentru a demonstra supoziţia unei epidemii de homofobie? S-ar putea baza pe extrapolări ale unor statistici greşite sau incomplete. Programul „All of us” citează statistici legate de comportamentul sexual al adolescenţilor australieni din The 5th Naţional Survey of Australian Secondary Students And Sexual Health 2014. Totuşi, autorii acestui raport s-au plâns de „dificultatea obţinerii cooperării din partea şcolilor din toată Australia”. Participarea la acest sondaj a fost aşa de scăzută, încât au trebuit să recurgă la sondaje on-line care nu prezintă garanţii. Aceasta „ar fi putut afecta generalizarea rezultatelor”, recunosc ei.

În mai, Ministrului Educaţiei din Noua Galie de Sud, Adrian Piccoli, i s-a cerut în Parlament să prezinte cei trei factori responsabili pentru fenomenul de „hărțuire”. El a răspuns: „Departamentul de Educaţie şi Comunităţi din NSW nu colectează date la nivel sistemic asupra incidentelor legate de fenomenul de hărțuire din şcoli. ” Dacă într-adevăr există o criză, unde sunt statisticile adevărate?

Profesori încurajatori

Este extrem de îngrijorător faptul că profesorii susţin cu îndârjire programa SSCA. Liderul Asociaţiei Directorilor Australieni de Gimnaziu, Rob Nairn, l-a lăudat ca fiind un material adiţional important pentru resursele şcolilor „în vederea celebrării diversităţii şi promovării relaţiilor politicoase”.

Uniunea Educaţiei Australiene, din care fac parte marea majoritate a profesorilor din şcolile guvernamentale, este o susţinătoare ardentă a programului SSCA. Propria lor declarație “Sexual Orientation, Gender Identity and Intersex Policy” cerând o schimbare radicală a programei școlare.

Instituţiile educaţionale trebuie să dezvolte şi să implementeze strategii pentru a combate discriminarea bazată pe diferenţe de sex, sexualitate sau identităţi sexuale incluzând homophobia, bifobia, transfobia, discriminări legate de diverse orientări sexuale[sic]….

Sexualitatea ar trebui inclusă în toate programele ce fac referire la dezvoltare personală şi de sănătate. Diversitatea sexelor, a sexualităţii şi a identităţilor sexuale trebuie să fie normalizate şi toate statele şi teritoriile trebuie să creeze materiale care să ajute la combaterea homofobiei, bifobiei şi transfobiei.

Ce ar trebui făcut cu instituţiile de educaţie intransigente, spre exemplu şcolile creştine? Un raport din 2005 al Universităţii La Trobe, Writing Themselves In Again, care se bazează pe cercetările SSCA, arată clar: „Creştinătatea rămâne ultimul bastion de rezistenţă a ceea ce este privit ca o parte normală a sexualităţii umane în domeniul legal şi de sănătate”. Politica AEU condamnă şcolile care refuză schimbarea: trebuie „pedepsiţi pentru atitudinile şi abordările lor discriminatorii”.

Susţinătorii „căsătoriilor” între persoane de acelaşi sex l-au adus pe arhiepiscopul catolic din Hobart în faţa tribunalului anti-discriminare din Tasmania pentru distribuirea unei broşuri în şcolile catolice, broșuri în care apără căsătoria între bărbaţi şi femei. Liderul Autralian Equality Marriage (Egalităţii în Căsătorie din Australia ), Rodney Croome, susţine faptul că studenţii catolici au de suferit şi că biserica nu are niciun drept să-i „înscrie pe tineri drept mesagerii propriei prejudecăţi”. Cu alte cuvinte, el crede că acestora li se spală creierul.

De fapt, spălarea creierului este un fenomen ce are loc deja în sute de şcoli din toată Australia, copiii fiind învăţaţi minciuna că toate manifestările sexualităţii se rezumă la ideea de egalitate, iar asta le va aduce fericire şi împlinire. Dacă legalizarea „căsătoriilor” între persoane de acelaşi sex va avea loc, poate cineva să nege că toate şcolile vor fi forţate să transmită acelaşi mesaj, oricât de mult ar obiecta părinţii?

Sursa: Știri pentru viață