„Sunteţi un cuplu norocos” a fost răspunsul primit de o mamă ce urma să nască un copil cu sindrom Down

Glennon

de Nancy Flandra

 

Glennon, făcuse deja o ecografie cu primul copil, atunci când medicii au descoperit „câteva aspecte”. Fiind îngrijorată de situaţia copilului, temându-se pentru viaţa lui, ea a aşteptat cu nerăbdare ca medicul să-i spună ce se întâmplă. În timp ce aștepta, îşi dorea cu toată puterea ca micuţul să trăiască.

Doctorul a continuat să o informeze că băieţelul ei are un chist mare pe creier și o formaţiune ecogenă pe inimă. În plus, gâtul avea, în urma măsurătorilor, o grosime mare. După ce i-a mai examinat copilul câteva minute, medicul a părăsit camera, spunând că va reveni în scurt timp . Când în sfârşit s-a întors, a anunţat familia că fiecare dintre aceste probleme în sine poate fi un indicator al sindromului Down, dar luate împreună, atestă prezenta foarte probabilă a sindromului Down. 

Glennon scrie pe blogul ei despre acest moment: „Ne-am zâmbit unul altuia. Am respirat uşuraţi, mulţumind Domnului. Copilul nostru nu va muri. Copilul nostru are sindromul Down. Sindromul Down. Desigur, m-am gândit. Desigur.”

Experiența pe care Glennon a acumulat-o în ceea ce priveşte copiii cu sindrom Down i-a dovedit cât de remarcabilă și plină de bucurie poate fi viața lor. Începând de la copiii olimpici cu probleme speciale pe care îi asistase în perioada şcolii generale, până la Lucy, fata cu sindrom Down care i-a făcut o primire călduroasă în biserică, Glennon a avut mereu un loc rezervat în inima ei pentru persoanele acestea, dezavantajate. Aşadar, atunci când doctorul a anunţat-o că, probabil, copilul ei prezintă sindromul Down, Glennon a fost mai mult decât ușurată. De fapt, ea a avut un sentiment special.

Pregătindu-se pentru viaţa alături de un copil cu sindromul Down, Glennon și soțul ei, Craig, au consultat câţiva medici pediatri, în încercarea de a găsi un medic cu experienţă în problema copiilor cu acest sindrom. Glennon își amintește:

„Noi [ ... ] am ales [acest medic], care ne-a oprit în timpul discuţiei și a spus: <<Ştiţi, printre familiile de care mă ocup, nu există nici măcar una care să nu vă spună că acest copil al lor cu sindrom Down le-a schimbat viaţa în modul cel mai bun cu putinţă. Acești copii îţi dau viaţa peste cap în cele mai importante aspecte, iar cei mai mulţi dintre noi nu profită de oportunităţi pentru a-şi schimba viaţa. Există provocări - da - dar aceste provocări devin neglijabile în comparaţie cu plinătatea noii vieți pe care o veţi avea, a noii perspective de viaţă. Sunteți un cuplu norocos.>>"

Cele mai multe povești pe care le auzim în legătură cu diagnosticarea unui copil cu acest sindrom, nu includ cuvintele „sentiment de uşurare” și „norocos”. Cele mai multe povești sunt pline de tristețe, negare și în cele din urmă, fie de acceptare, fie avort . Dar nu şi povestea lui Glennon.

Când Glennon a intrat în travaliu cu băieţelul ei, pe nume Chase, anticipase deja cu nerăbdare prima sa întâlnire cu fiul ei. A plâns, l-a îngrijit, a râs. Apoi medicul pediatru de gardă a supus copilul unor teste din care a rezultat ca Chase este perfect sănătos. Confuză, Glennon l-a întrebat dacă micuţul nu prezintă cumva sindromul Down. Doctorul a răspuns NU.

Neobţinând copilul la care se aștepta, Glennon a trăit un sentiment de pierdere. Chiar și astăzi, peste un deceniu mai târziu, ea se întreabă de ce s-au întâmplat toate acestea. Despre copiii cu sindromul Down, Glennon spune :

„Știu că de la aceşti copii avem de învăţat lucruri esenţiale. Noi, cei care suntem atât de ocupaţi să finalizăm lucruri importante şi ei, cei care par să știe sigur ceea ce este cu adevărat important în viaţă şi ce nu. Eu cred că sunt nişte Mici Profesori dacă îi privim cu atenţie şi le oferim timpul nostru. [ ... ] Eu cred că ei ne dăruiesc ceva special, de care lumea are cu adevărat nevoie: atenție la detalii, bucurie chiar lipsită de sens, acceptare și iubire pentru toți.

Dacă şi ceilalţi oameni ar percepe persoanele cu sindromul Down în acest fel...

Sursă: Ştiri pentru viaţă

Traducere: Elena Jurcă

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

Cuvinte către tineri (XXXIII) - Nimeni nu are voie să aibă o prietenie de dragul de a se simţi bine

Pr. Nicolae Tănase
Ce ne puteţi spune despre prietenia dintre un băiat şi o fată înainte de căsătorie?

Este bine că există!

Ce fel de relaţie trebuie să aibă? Cum să privească ei relaţia dintre ei, având în vedere că este un obiectiv foarte îndepărtat, fiind încă studenţi?

Nimeni nu are voie să aibă o prietenie de dragul de a se simţi bine. Mergem la cofetărie, în parc şi alte câteva aspecte şi gata. Toţi cei care vor să fie prieteni trebuie să fie în perspectiva căsătoriei. Deci, nu zici: sunt prieten cu tine, poate mă voi căsători cu tine, dar să fim prieteni vreo 2-3 ani ca să ne cunoaştem cât de cât bine. Nu-ţi va rămâne timp de studiu dacă acum pierzi vremea. Deci, relaţia trebuie să fie într-o perspectivă. Sigur că dacă după 2 ani o să constaţi că nu se poate, îi zici „la revedere”.

Se poate întemeia o familie doar pe faptul că cei doi sunt credincioşi, fără să fie unul din ei îndrăgostit de celălalt?

Adică, fără să fie îndrăgostiţi unul de celălalt. Dacă este numai unul îndrăgostit este mai complicat. Este multă teorie de făcut aici, dacă vreţi teorie. Starea de îndrăgostit vine după iubire, deci atenţie, căci ea nu precede iubirea! Numai noi ne înşelăm. Dacă vreţi să punem ceva înainte de a apărea iubirea, este a se plăcea unul pe celălalt. Iar a fi îndrăgostit unul de altul nu este ceea ce vedem pe stradă, ca intimităţi arătate în public; aceea nu este stare de îndrăgostit, este prosteală. Îndrăgostirea este practicarea iubirii. Îndrăgostirea poate să revină, să se repete sau poate să ajungă până pe la 89 de ani. Dacă aţi văzut în parc bătrânei, soţ-soţie, ţinându-se de mână, să ştiţi că ei sunt îndrăgostiţi; au reuşit să se iubească o viaţă şi acum sunt îndrăgostiţi.

Dacă poţi să te îndrăgosteşti şi la 19 ani şi la 89 de ani atunci este foarte bine, înseamnă că ai o putere deosebită. Iubirea vine şi din sinceritate, nu vine numai din sentiment. Este bine să fie cei doi credincioşi, dar dacă nu se plac de la început şi dacă nu se iubesc apoi, dacă în final nu se îndrăgostesc, nu  este bine, nu ţine. Dumnezeu a zis aşa!

fragment din cartea Soţul ideal, soţia ideală  

Sursă: tainacasatoriei.wordpress.com