La
nivel european, relaţia dintre State şi culte este marcată de
specificul istoric, religios şi socio-cultural al fiecărei ţări.
Astfel, sprijinirea cultelor în realizarea obiectivelor lor este
apreciată diferit de la o ţară la alta, în funcţie de modul în
care Statul şi opinia publică percep rolul şi locul cultelor în
societate.
În
cadrul politicilor Uniunii Europene, domeniul relaţiilor
Biserică-Stat este de competenţa Statelor membre, fiind respectat
modul în care această problematică este rezolvată la nivel
naţional. Declaraţia a 11-a adoptată de către Conferinţa
Europeană de la Amsterdam, din 1997, preciza deja faptul că
„Uniunea Europeană nu prejudiciază statutul de care beneficiază,
în virtutea dreptului naţional, Bisericile, asociaţiile sau
comunităţile religioase din Statele membre” (Cf. Jurnalul
Oficial, C 340, din 10/11/1997). Această atitudine a fost preluată,
prin Tratatul de la Lisabona, în Tratatul pentru Funcţionarea
Uniunii Europene (TFUE), art. 17, care afirmă că „(1) Uniunea
respectă şi nu aduce atingere statutului de care beneficiază, în
temeiul dreptului naţional, Bisericile şi asociaţiile sau
comunităţile religioase din Statele membre” (Cf. Jurnalul
Oficial, C 326, 26/10/2012).Astfel, în formularea TFUE, domeniul
relaţiilor dintre State şi Biserici sau alte organizaţii prevăzute
în art. 17 cade sub incidenţa principiului subsidiarităţii,
precizat de art. 5 (3) al Tratatului privind Uniunea Europeană
(TUE), care afirmă: „În temeiul principiului subsidiarităţii,
în domeniile care nu sunt de competenţa sa exclusivă, Uniunea
intervine numai dacă şi în măsura în care obiectivele acţiunii
preconizate nu pot fi realizate în mod satisfăcător de Statele
membre nici la nivel central, nici la nivel regional şi local, dar
datorită dimensiunilor şi efectelor acţiunii preconizate, pot fi
realizate mai bine la nivelul Uniunii” (Cf. Jurnalul Oficial, C
326, 26/10/2012).
Chiar
dacă nu există un regim european al cultelor, şi nici o
perspectivă uniformă în domeniul finanţării acestora, putem
observa că, la nivelul Uniunii Europene, sunt conturate câteva
exigenţe comune, care sunt în raport cu domeniul finanţării
directe sau indirecte a cultelor:
1.
Garantarea activă a libertăţii religioase şi de cult;
2.
Recunoaşterea autonomiei interne a cultelor, în cadrul sistemului
juridic specific;
3.
Recunoaşterea de drept sau de fapt a caracterului de interes public
sau de utilitate publică a activităţii cultelor;
4.
Nediscriminarea.
1.
Garantarea activă a libertăţii religioase se referă în primul
rând la faptul că nu este suficient ca o libertate fundamentală să
fie explicit formulată într-un text constituţional sau legislativ.
Statul trebuie să asigure condiţiile pentru ca această libertate
să fie exercitată. Acolo unde lipsesc condiţiile de manifestare în
circumstanţe obişnuite a libertăţii religioase datorită unor
condiţii speciale reglementate de Stat, acesta are datoria de a crea
condiţii pentru ca persoanele în cauză să poată să-şi exercite
libertatea religioasă şi de cult. Punerea la dispoziţia persoanei
aflate în circumstanţe speciale a acestor mijloace este o
consecinţă a garantării libertăţilor fundamentale. Astfel,
finanţarea asistenţei religioase în instituţiile publice -
structuri militarizate, spitale, penitenciare şi instituţii cu
statut special - este în general înţeleasă ca o obligaţie
constituţională.
2.
Afirmarea autonomiei cultelor în cadrul suveranităţii Statului
ridică şi probleme în raport cu finanţarea cultelor. Autonomia
cultelor este afectată şi de nevoile financiare. În mai multe
rânduri, Statul a diminuat direct sau indirect patrimoniul
Bisericilor şi, chiar dacă au fost întreprinse măsuri
compensatorii, în timp, s-a pierdut din vedere că finanţarea
asumată de Stat este, în acele cazuri, o justă despăgubire pentru
exproprieri făcute în interes public. Diminuarea, prin exproprieri,
a patrimoniul unei instituţii care nu are un scop lucrativ şi
reducerea sprijinului direct sau indirect acordat Bisericii,
afectează însăşi autonomia acesteia.
3.
Recunoaşterea de drept sau de fapt a caracterului de interes public
sau de utilitate publică a activităţii cultelor este o consecinţă
a recunoaşterii faptului că activitatea acestora răspunde unei
nevoi sociale. Implicarea Bisericilor în activităţile sociale şi
educative este recunoscută, în general, ca fiind o activitate de
interes public. În ultimii ani, chiar State care au adoptat un regim
de separare radicală, precum Franţa, Olanda sau Irlanda, consideră
că inclusiv activităţile de construire a spaţiilor de cult şi de
reparare sau întreţinere a acestora ar trebui să fie considerate
de domeniul interesului public, Statele fiind şi garante ale
constituirii şi conservării patrimoniului cultural.
4.
Principiul nediscriminării este cel care face ca fiecare cult să
poată beneficia de toate avantajele de care se bucură cultul sau
cultele predominante din societate. Chiar dacă acest principiu are
vocaţia de a asigura o egalitate de tratament, în toate ţările
Uniunii Europene se poate constata faptul că există o discriminare
pozitivă în favoarea cultelor majoritare, fundamentată nu pe
privilegii, ci pe impactul cultelor respective în societate şi pe
contribuţia lor la realizarea interesului public.
Dincolo
de aceste principii, problematica finanţării cultelor trebuie să
fie privită în toată complexitatea ei, atât în ceea ce înseamnă
finanţarea directă, cât şi finanţarea indirectă.
Finanţarea
directă se referă la salarizarea personalului de cult, acordarea
unor subvenţii pentru funcţionarea entităţilor cultuale,
finanţarea construirii, restaurării, întreţinerii şi
administrării lăcaşurilor de cult.
Finanţarea
indirectă se referă la acordarea de către Stat a unor facilităţi
şi exonerări de impozite şi taxe.
În
cele ce urmează, se vor prezenta succint principiile generale ale
finanţării cultelor în Statele Uniunii Europene, şi mai ales
modul de concretizare a finanţării indirecte. Analiza urmăreşte
în primul rând înţelegerea mecanismelor care stau la baza acestei
problematici şi perspectivele care se întrevăd.
AUSTRIA
Finanţarea
cultelor este fundamentată pe interesul public şi pe obligaţia
Statului de a repara prejudiciul creat de politica
naţional-socialistă (cf. art. 26 al Tratatului de la Viena).
Fondurile atribuite celor 14 Biserici şi comunităţi religioase
recunoscute legal provin dintr-o „taxă pentru Biserică” (aprox.
1% din venituri), percepută de către Stat, laolaltă cu celelalte
impozite. Orice cetăţean poate cere încetarea plăţii acestei
taxe, caz în care suma respectivă continuă să fie colectată, dar
este direcţionată de către Stat către alte entităţi de interes
public.
Paragraful
§34 şi s. din Regulamentul fiscal din anul 1961 prevede
posibilitatea acordării unor facilităţi fiscale (reduceri de taxe
şi exonerări) pentru entităţi care desfăşoară şi activităţi
cu obiectiv religios.
Donaţiile
între vii şi pentru cauză de moarte sunt scutite integral de taxe,
dacă sunt destinate păstrării memoriei celui decedat sau sunt
pentru mântuirea sufletului celui decedat sau a familiei sale. La
fel, sunt scutite de taxe donaţiile între vii sau pentru cauză de
moarte sau creanţele destinate instituţiilor naţionale ale
cultelor recunoscute şi altor persoane juridice, care au scop
bisericesc (§ 15, al. 1, 13 et 14a şi 14b din Legea impozitelor şi
donaţiilor [ErbStG]).
Pentru
cele 14 culte recunoscute, Statul finanţează, de asemenea,
organizarea orelor de Religie în toate şcolile publice şi
asistenţa spirituală a persoanelor private de libertate.
În
aprilie 2013, toate aceste privilegii au făcut subiectul unui
referendum naţional, iniţiat de un grup de asociaţii umaniste.
Scrutinul nu a atins pragul minim necesar validării (100.000
voturi), iar prevederile legale au rămas neschimbate.
BELGIA
Statul
Belgian recunoaşte personalitatea juridică a şase culte: Biserica
Romano-Catolică şi cea Protestantă (din 1802), Biserica Anglicană
şi Cultul Mozaic (din 1870), Comunitatea Islamică (din 1974), şi
Biserica Ortodoxă (din 1985). Pentru toate acestea, art. 181 din
Constituţie prevede plata integrală a salariilor şi a pensiilor
pentru personalul de cult din bugetul de Stat, precum şi o serie de
subvenţii pentru acoperirea utilităţilor legate de spaţiile de
cult. De asemenea, comuna (autoritatea locală) poate pune la
dispoziţia personalului de cult o locuinţă de serviciu şi
participă la acoperirea deficitului entităţii juridice destinate
să gestioneze patrimoniul material al comunităţii parohiale.
Cultele pot solicita, de asemenea, ajutor material pentru construcţia
şi renovarea clădirilor proprii.
În
ceea ce priveşte proprietăţile imobiliare ale cultelor
recunoscute, nu se percepe impozit pe venitul provenit din
exploatarea lor. Nu se plăteşte impozit nici pe imobilele (sau
părţile din imobil) destinate celebrării cultului. Restul
reglementărilor fiscale sunt identice celor aplicate asociaţiilor
fără scop lucrativ (ASBL - ONG).
BULGARIA
Cultele
îşi asigură finanţarea din fonduri proprii şi din subvenţii
care pot fi acordate de către Stat în baza articolului 13 din Legea
Cultelor (2002). Statul sprijină activitatea în domeniul asistenţei
religioase şi a asistenţei sociale a cultelor înregistrate,
acestea fiind asimilate entităţilor non-profit. Pot fi acordate
subvenţii pentru construirea şi restaurarea spaţiilor de cult.
Donaţiile sunt scutite de impozite, iar imobilele care sunt
utilizate pentru oficierea cultului liturgic sunt scutite de taxe şi
impozite.
CEHIA
Cultele
se autofinanţează, dar Statul participă, cu aprox. 80%, la
constituirea venitului personalului de cult. Cultele înregistrate
sunt exonerate de taxele funciare, de impozitul pe venitul realizat
din chete şi de taxele vamale pentru obiectele de cult. În Cehia,
33 de Biserici şi comunităţi religioase sunt recunoscute de către
Stat în două nivele. 16 dintre acestea, înregistrate la primul
nivel (inferior) beneficiază doar de o serie de beneficii fiscale.
Celelalte 17 primesc însă şi asistenţă materială directă din
partea Statului.
Nouă
din cele 17 culte recunoscute la nivelul superior au şi dreptul de a
organiza ore de educaţie religioasă în şcolile publice, Statul
asigurând plata parţială a profesorilor. Tot parţial este
asigurată şi plata capelanilor din închisori, în vreme ce
capelanii militari primesc salariu integral de la Stat. Autorităţile
centrale şi locale participă, de asemenea, la acoperirea
cheltuielilor de construire sau restaurare a lăcaşurilor de cult,
mai ales când e vorba de obiective ce fac parte din patrimoniul
cultural al ţării.
Toate
aceste fonduri sunt considerate măsuri compensatorii în urma
naţionalizării, atât în timpul ocupaţiei naziste, cât şi de-a
lungul deceniilor de dictatură comunistă, a numeroase proprietăţi
aparţinând cultelor. O parte însemnată a acestor proprietăţi
fusese deja retrocedată în anii 1990, iar în noiembrie 2012,
Parlamentul ceh a votat o lege pentru retrocedarea treptată şi
integrală a tuturor proprietăţilor ori despăgubirea în bani
acolo unde înapoierea proprietăţii înseşi nu este posibilă.
Potrivit acesteia, de-a lungul următorilor 17 ani, Statul se obligă
să retrocedeze proprietăţi în valoare de 2,7 miliarde euro şi să
plătească despăgubiri în valoare de 2,15 miliarde euro. Aproape
80% din proprietăţi şi despăgubiri vor reveni Bisericii
Romano-Catolice. La sfârşitul acestor 17 ani, Statul va înceta
acordarea de asistenţă materială directă către cultele
religioase.
CIPRU
În
schimbul patrimoniului pe care Biserica Ortodoxă l-a cedat Statului
în urma unui acord semnat în anul 1973, acesta s-a angajat să
plătească parțial salariile personalului de cult al Bisericii
Ortodoxe. Clericii celorlalte trei entităţi cultuale recunoscute
prin Constituţia Republicii - maroniţii, armenii şi
romano-catolicii – sunt plătiți de către Stat, fără a avea
vreo obligație față de acesta. Liderii religioși ai comunității
musulmane sunt plătiți de EVKAF, o entitate responsabilă de
administrarea proprietăților imobiliare ale acestei comunități.
Toate
instituţiile religioase sunt exonerate de impozitul pe venitul
obţinut din activităţi religioase, cel provenit din activităţi
economice nefăcând obiectul vreunei reglementări speciale. (art.
8, al. 13 din Legea 118 (1)/2002).
Lăcaşurile
de cult sunt scutite de taxe funciare, iar donaţiile între vii şi
pentru cauză de moarte în favoarea cultelor sunt, de asemenea,
scutite de taxe.
Celelalte
comunităţi religioase se pot înregistra ca organizaţii
non-profit, beneficiind de regimul fiscal aplicat acestora.
CROAŢIA
Biserica
este separată de Stat, dar acesta din urmă sprijină, atât direct,
cât şi indirect, activitatea cultelor care încheie un acord cu
Guvernul croat. 17 din cele 44 comunități religioase înregistrate
legal au încheiat astfel de acorduri. Sprijnul poate consta în
plata salariilor şi pensiilor pentru clerici, construirea ori
restaurarea de lăcaşuri de cult ori subvenţionarea activităţilor
în domeniul asistenţei religioase şi al asistenţei sociale.
În
plus, pentru toate cultele recunoscute, veniturile nelucrative sunt
scutite de impozit, precum şi imobilele care sunt utilizate pentru
oficierea cultului.
DANEMARCA
Biserica
Evanghelică Luterană (BEL) este Folkekirke (Biserică naţională
sau Biserică a poporului).
Constituţia
Daneză (din 1849) prevede ca Statul să-i ofere sprijin material,
BEL fiind, de altfel, singurul cult care primeşte finanţare directă
de la Stat. Astfel, aprox. 12 % din bugetul Bisericii, provine direct
de la Bugetul de Stat. În schimbul acestei sume, BEL se ocupă şi
de administrarea cimitirelor, de registrul evidenţei populaţiei,
prin înregistrarea naşterilor, căsătoriilor, decesurilor etc.
Statul poate acorda şi alte ajutoare şi subvenţii. Ajutorul public
pentru BEL este considerat a fi o măsură compensatorie pentru
naţionalizarea proprietăţilor bisericeşti în două rânduri - în
sec. XVI şi la începutul sec. XIX.
Cealaltă
parte, mult mai consistentă, provine dintr-o taxă (impozit
bisericesc) plătită numai de membrii BEL (colectată însă tot de
către Stat, laolaltă cu celelalte taxe).
BEL
este exonerată de impozitul funciar şi de impozitul pe imobilele
bisericeşti.
În
afară de BEL, Statul danez mai recunoaşte juridic alte 133 de
comunităţi religioase, dintre care 11 au un statut aparte,
recunoscându-li-se, între altele, dreptul de a oficia căsătorii,
care au şi efect civil. Toate acestea beneficiază de o serie de
ajutoare indirecte - donaţiile făcute către ele pot fi deduse din
impozitul anual, TVA-ul este deductibil – care nu sunt prevăzute
pentru BEL majoritară.
Dezbaterile
actuale din sânul societăţii daneze nu pun în discuţie atât
sprijinul material oferit BEL, cât mai ales necesitatea ca un
sprijin asemănător să fie acordat şi celorlalte culte
recunoscute. O decizie judecătorească în acest sens, foarte
mediatizată la vremea ei, datează din 2008 şi arată că
discriminarea pozitivă a BEL nu încalcă principiul libertăţii
religioase a cetăţenilor danezi, sprijinul direct oferit de Stat
fiind justificat prin naţionalizările succesive ale proprietăţilor
Bisericii.
ESTONIA
Structura
confesională a societăţii estoniene este foarte fărâmiţată,
cele mai mari două culte prezente (Biserica Luterană şi Biserica
Ortodoxă, cea din urmă cu două jurisdicții) reprezentând fiecare
câte nu mai mult de 15% din populaţie. Pe lângă acestea, Statul
estonian recunoaşte juridic alte aprox. 500 de organizaţii
religioase, termen ce poate acoperi o gamă destul de largă de
realităţi, de la o Biserică până la o simplă asociaţie a minim
12 cetăţeni ori rezidenţi.
Cultele
se finanțează în principal din venituri proprii și din
contribuții ale credincioșilor. Statul participă însă la
întreţinerea şi conservarea lăcaşurilor de cult acolo unde
acestea au o valoare istorică şi/sau culturală. Organizaţiile
religioase sunt scutite de impozitul pe venit (Art. 11 al. 2, din
Legea privind impozitul pe venit) şi de cel pentru terenul ocupat de
clădiri destinate cultului, iar TVA-ul este redus considerabil
pentru multe produse şi servicii (de ex., 5%, în loc de 18%, pentru
electricitate). La fel, Statul acordă un ajutor pentru editarea
ziarului Bisericii Luterane a Estoniei.
Consiliul
Bisericesc estonian, organizat în 1990 şi alcătuit din 10 Biserici
creştine, este susţinut financiar de către Stat şi decide după
propriile sale reguli dacă acceptă în cadrul lui o altă
confesiune. Statul nu intervine în administrarea bugetului acordat
acestei entităţi. Clericii aparţinând acestor 10 Biserici pot fi
angajaţi pe posturi de capelani în unităţile militare şi
penitenciare, salariile fiindu-le plătite integral de către Stat.
FINLANDA
În
Finlanda, Biserica Luterană şi Biserica Ortodoxă au un raport
privilegiat cu Statul, comparativ cu celelalte aprox. 80 de
comunităţi religioase.
Modul
de finanţare al acestor două Biserici este reglementat prin lege.
În conformitate cu Legea 1003/2003, Biserica Luterană primeşte
1,79856 %, iar Biserica Ortodoxă 0,0014 % din impozitul plătit de
persoanele juridice înregistrate în Finlanda. De asemenea,
persoanele fizice afiliate uneia dintre cele două Biserici plătesc
un anumit procent (1-2 %) din venituri către aceasta, banii fiind
colectaţi de către Stat, laolaltă cu celelalte impozite. Sprijin
direct poate veni şi din partea administraţiei locale, pentru
acoperirea costurilor de operare ale unităţilor de cult. Statul
plăteşte, de asemenea, salariile profesorilor de religie,
capelanilor militari şi ai celor din penitenciare, capelanii din
spitale fiind plătiţi direct de culte.
Celelalte
culte recunoscute pot, la rândul lor, primi un sprijin financiar
direct din partea Statului, în urma depunerii unei cereri formale în
acest sens şi direct proporţional cu numărul de membri.
În
privinţa finanţării indirecte, cultele sunt scutite de impozitul
pe venit (Legea 1343/1999 §21 al. 2), iar cimitirele şi imobilele
cu destinaţie cultuală sunt scutite de impozitul funciar (Legea
n°654/1992 §3 al. 2).
FRANŢA
În
conformitate cu Legea Separaţiei dintre Biserică şi Stat, din 9
decembrie 1905, Statul nu recunoaşte şi nu finanţează cultele. Cu
toate acestea, există în Franţa un ajutor indirect care se
manifestă sub mai multe forme:
-
Statul poate să acorde garanţie de Stat pentru împrumuturile pe
care le fac asociaţiile cultuale sau asociaţiile eparhiale
(asociations diocésaines) pentru construirea edificiilor de cult
(legea din 29 iulie 1961, art. 11).
-
Statul poate da în chirie spaţii destinate cultului, la un nivel
simbolic (un euro pe an).
-
Statul sau colectivităţile publice, devenind proprietare ale
spaţiilor de cult construite înainte de 1905, trebuie să asigure
toate reparaţiile şi întreţinerea care incumbă proprietarului.
-
Nu se plăteşte impozit pe clădirile destinate cultului.
-
Articolul 238bis din Codul General al Impozitelor autorizează
întreprinderile şi particularii să deducă, din beneficiul lor şi
din venitul impozabil, donaţiile în favoarea asociaţiilor
cultuale.
Această
prevedere a devenit şi mai favorabilă asociaţiilor cultuale prin
legea din 23 iulie 1987, numită şi Legea Mecenatului. Articolul 19
al Legii Separaţiei dintre Biserică şi Stat arată că nu sunt
considerate subvenţii ilicite sumele acordate de către Stat pentru
repararea edificiilor destinate cultului public, chiar dacă acele
edificii nu sunt clasate ca monumente istorice.
-
În conformitatea cu Legea Viatte, no 50-22 din 19 februarie 1950,
exercitarea unei activități de deservent de cult catolic nu este
considerată ca o activitate profesională, dacă se limitează la
sfera exclusiv religioasă. Articolul 2 precizează că se radiază
din lista profesiilor liberale, prevăzută de art. 6 din Legea din
17 ianuarie 1948, cea de deservent al cultului catolic. Pornind de la
această abordare, s-a ajuns ca în dreptul fiscal francez venitul
obținut de clericii catolici să fie socotit ca fiind repartizat de
Biserică din donațiile directe, neimpozabile, ca participare la
cheltuielile de viață, un venit neimpozabil. Pentru a-l distinge de
veniturile impozabile, venitul clericilor este numit „revenu
nonsalariel”.
Potrivit
legii din 1 iulie 1901, o entitate în legătură cu Biserica se
poate constitui în asociaţie, care poate cere subvenţii de la
Stat, de la colectivităţile locale sau de la alte organisme
publice. Aceste asociaţii pot să fie recunoscute de utilitate
publică şi să beneficieze de exoneraţii fiscale.
Excepţie
de la toate aceste prevederi fac departamentele Alsacia şi Moselle,
din Estul Franţei, unde, din motive istorice, este în vigoare
dreptul local al cultelor recunoscute, finanţate de către Stat,
neaplicându-se Legea Separaţiei, din 1905. În această regiune,
cultele sunt exonerate de taxa funciară şi de taxele pe profit, iar
personalul cultelor recunoscute, precum şi profesorii de Religie,
sunt plătiţi de către Stat.
GERMANIA
Germania,
foloseşte un sistem de recunoaştere a cultelor religioase în două
trepte. Decizia în privinţa încadrării pe una dintre cele două
trepte o iau autorităţile fiecărui land, dar orice organizaţie
religioasă este liberă să funcţioneze, în limitele legii, chiar
şi fără o astfel de recunoaştere juridică.
Recunoaşterea
la primul nivel atrage după sine numai o serie de exonerări fiscale
(ex.: impozitul pe profit, impozitul funciar pentru imobilele
bisericeşti, deducerea donaţiilor din impozitul anual).
Apoi,
într-o a doua fază, o organizaţie religioasă poate aplica pentru
obţinerea unei recunoaşteri ca persoană juridică de drept public.
Odată conferită această recunoaştere, cultul respectiv poate numi
capelani în spitale, penitenciare şi unităţi militare şi, mult
mai însemnat, are dreptul de a colecta o „taxă pentru Biserică”
(impozitul bisericesc), ce echivalează cu aprox. 8-9% din impozitul
pe venit al fiecărui membru al cultului respectiv. În practică,
numai câteva (cele mai mari) dintre cele peste 180 de culte
recunoscute fac uz de acest drept. Taxa este colectată de către
Stat, împreună cu restul impozitelor, în schimbul unui comision
(3-5%). Oricare cetăţean poate solicita încetarea plăţii acestei
taxe, caz în care încetează a mai fi considerat membru al cultului
respectiv. Impozitul bisericesc și donațiile făcute Bisericilor
pot să fie deduse din impozitul pe salarii și pe venit.
Alte
fonduri pot fi acordate de Stat cultelor recunoscute pentru
întreţinerea unor clădiri cu valoare arhitectonică/culturală
deosebită sau ca măsuri compensatorii în urma anumitor evenimente
istorice (ex: comunitatea evreiască primeşte anual sume însemnate
ca reparaţie istorică în urma Holocaustului).
GRECIA
Biserica
Ortodoxă este majoritară în Grecia, fiind finanţată în mare
parte din fonduri publice. Statul asigură salarizarea şi pensiile
preoţilor şi episcopilor Bisericii Ortodoxe, precum şi formarea
personalului de cult, ca și compensație în urma confiscării, de-a
lungul timpului, a proprietăților imobiliare ale Bisericii.
Ocazional, Statul subvenţionează, de asemenea, instituţiile
administrative ale Bisericii Ortodoxe.
Lăcașurile
de cult sunt scutite de taxe. Transferurile de proprietăți
imobiliare, precum și donaţiile şi succesiunile în favoarea
Bisericii sunt, de asemenea, neimpozabile. Cultele recunoscute sunt
exonerate de taxa de timbru. Biserica Ortodoxă este exonerată de
taxele vamale pentru produsele destinate cultului. Cultul israelit
beneficiază de o exonerare parţială.
Odată
cu criza economic-financiară care a lovit Grecia în ultimii ani,
situaţia regimului fiscal a suferit şi unele modificări.
-
Astfel, printr-o lege din 2010, la fel ca toate celelalte asociaţii
fără scop lucrativ, Biserica este taxată cu 20% din veniturile
brute. Totuşi, Biserica a fost scutită de taxa imobiliară
instaurată de guvernul grec în anul 2011.
-
Legea 4146/2013 acordă Bisericii autoritate deplină în
administrarea proprietăţilor ei, iar prin Legea 4182/2013 a fost
creată Societatea pentru administrarea bunurilor Bisericii, al cărei
capital este împărţit egal între Statul grec şi Biserică, şi
al cărui consiliu director este format din doi reprezentanţi ai
Guvernului şi trei ai Arhiepiscopului de Atena. În mod concret,
bunurile imobiliare ale Bisericii (aprox. 3-4 % din proprietățile
inițiale ale Bisericii) vor fi transferate pentru o perioadă de 99
de ani către această societate, care va putea să le închirieze,
dar nu să le vândă. Veniturile provenite vor fi împărţite în
mod egal între Stat şi Biserică.
IRLANDA
Constituţia
Irlandeză prevede o separaţie rigidă între Stat şi culte şi
interzice orice formă de subvenţie directă pentru un cult din
Irlanda (art. 44, alin. 2, par. 2). În consecinţă, cultele se
autofinanţează, majoritatea fondurilor provenind din contribuţii
ale credincioşilor, donaţii şi exploatarea proprietăţilor
imobiliare.
Totuşi,
Statul acordă subvenţii însemnate pentru activităţile
considerate de utilitate publică: învăţământ (marea majoritate
a şcolilor primare şi secundare sunt confesionale), asistenţă
medicală şi asistenţă socială. Statul asigură, de asemenea,
plata salariilor pentru capelanii din şcoli, unităţi militare şi
penitenciare, capelani ce aparţin, cel mai des, Bisericii
Romano-Catolice, majoritare.
În
privinţa regimului fiscal, cultele sunt asimilate entităţilor
caritabile şi astfel sunt exonerate de taxele funciare şi de
impozitul pe capital.
ITALIA
Deşi
secular, Statul italian nu este indiferent faţă de viaţa
religioasă a cetăţenilor săi şi sprijină desfăşurarea
acesteia în bune condiţii. Locul predominant al Bisericii
Romano-Catolice în societatea italiană se reflectă limpede în
distribuirea acestui sprijin. Astfel, există subvenţii publice
pentru lăcaşurile de cult, iar 0,8% din impozitul pe venit plătit
de membri este transferat de Stat Bisericii. Statul asigură şi
plata integrală a salariilor pentru capelanii din instituţiile
publice (unităţi militare, penitenciare).
Aceleaşi
privilegii sunt accesibile şi altor câteva culte care au semnat
acorduri cu Statul. Donaţiile către cultele admise ca fiind
beneficiare ale unei finanţări indirecte sunt parţial deductibile
din impozitul pe venit. Imobilele care au destinaţie cultuală sunt
exceptate de la impozitare. Persoanele juridice ale Bisericii
Romano-Catolice şi ale cultelor care au prevăzut acest lucru în
acordul semnat cu Statul Italian beneficiază de o reducere cu 50% a
impozitului asupra persoanelor juridice.
De
remarcat că prevederile acestor acorduri nu sunt standard, ci diferă
de la un cult la altul. Între privilegiile ce pot fi prevăzute în
aceste acorduri se numără şi o serie de avantaje fiscale (scutire
de la plata impozitului pe donaţii şi succesiuni, precum şi a
taxei comunale asupra transferului de proprietate).
LETONIA
Cu
o populaţie puţin peste două milioane de locuitori, Letonia
prezintă un peisaj confesional foarte fragmentat, lucru explicabil,
însă, în lumina evoluţiei istorice de-a lungul ultimului mileniu.
Înregistrarea
legală a unui grup religios nu este obligatorie, dar atrage după
sine o serie de beneficii, mai ales de natură fiscală. Ulterior
recunoaşterii formale ca grup religios, se poate începe procesul în
vederea recunoaşterii ca asociaţie religioasă, statut deţinut în
prezent de 8 culte.
Constituţia
letonă prevede separarea rigidă a Bisericii de Stat, ceea ce
exclude, în principiu, posibilitatea oferirii unui sprijin material
direct. În consecinţă, cultele se finanţează, în principal, din
fonduri proprii şi din donaţii ale membrilor. Există, totuşi, şi
excepţii de la regulă. Astfel, Statul acordă subvenţii celor opt
culte recunoscute legal, pentru amenajarea şi întreţinerea
spaţiilor de cult, susţinerea activităţii religioase şi a
diferitelor activităţi de interes public. Aceleaşi culte pot
desemna profesori de Religie care să activeze în şcolile publice,
precum şi capelani în unităţi militare, penitenciare şi spitale,
salariile tuturor acestora fiind plătite de către Stat.
Între
beneficiile de care se bucură comunităţile religioase înregistrate
la Biroul pentru Afaceri Religioase din cadrul Ministerului Justiţiei
se numără: scutirea de la plata impozitului pe terenuri şi pe
clădiri (art. 4 și 2, al. 1 ale Legii asupra Impozitului pe
Proprietatea Imobiliară și Regulamentul 131/7 din 4 aprilie 2000),
precum şi a impozitului pe venit, neplata TVA-ului pentru
contribuţii şi donaţii, precum şi posibilitatea deducerii
acestora, în anumite limite, din impozitul pe venit, atât de către
persoanele juridice, cât şi de cele fizice. Legea prevede, de
asemenea, scutirea de la plata taxelor vamale şi a TVA-ului pentru
ajutoarele umanitare sau asistenţa tehnică primită din afara
ţării.
LITUANIA
Statul
lituanian a optat pentru o recunoaştere juridică a cultelor în
trei trepte: grupuri religioase tradiţionale, grupuri religioase
netradiţionale şi alte grupuri religioase. Încadrarea pe fiecare
dintre acestea categorii atrage după sine un anumit nivel de sprijin
din partea Statului.
Grupurile
religioase tradiţionale, în număr de 9, sunt singurele care
primesc anual un sprijin financiar direct din partea Statului, iar
acest sprijin poate fi completat de către administraţia locală.
Această asistenţă este considerată a fi o măsură reparatorie
pentru pierderile suferite de aceste culte în timpul ocupaţiilor
nazistă şi sovietică. Într-o situaţie aparte, în această
privinţă, se regăseşte comunitatea evreiască: în anul 2012,
Guvernul lituanian a înfiinţat un fond de despăgubire a acestei
comunităţi în urma Holocaustului, fond în care urmează a fi
vărsaţi 35 milioane de euro în următorii 10 ani. De asemenea,
Grupurile religioase tradiţionale pot desemna profesori de Religie
în şcolile publice, precum şi capelani în unităţi militare,
penitenciare şi spitale, plata salariilor fiind asigurată de către
Stat. În practică, însă, numai Biserica Romano-Catolică are
capelani, iar aceştia numai în unităţile militare. La fel, cele
nouă culte tradiţionale sunt scutite de la plata asigurărilor
sociale şi de sănătate pentru personalul clerical şi monastic.
Acordul cu Biserica Romano-Catolică o exonerează pe aceasta de
impozitul funciar și de impozitul general.
Grupurile
religioase netradiţionale sunt numai 2 – Uniunea Evanghelică
Baptistă şi Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea. Acestea nu
primesc un ajutor financiar regulat din partea statului, dar pot
primi subvenţii pentru activităţile culturale ori sociale pe care
le desfăşoară. Nici ele nu plătesc asigurările sociale şi de
sănătate şi au dreptul de a desemna profesori de Religie în
şcolile publice, Statul plătind salariile.
Statul
finanţează, de asemenea, funcţionarea şcolilor confesionale
(aprox. 30 la număr), în cazul celor Romano-Catolice plătind atât
costurile de funcţionare, cât şi pe cele de capital.
În
fine, celelalte grupuri religioase înregistrate beneficiază numai
de o serie de avantaje fiscale, ce sunt aplicate, de asemenea,
cultelor din cele două categorii precedente. Astfel, contribuţiile
şi donaţiile sunt scutite de la impozitare, ca şi salariile
personalului clerical şi neclerical, articolele religioase importate
sunt scutite de taxe vamale şi TVA, iar imobilele folosite exclusiv
pentru oficierea cultului ori pentru producerea de articole
religioase sunt scutite de la impozitul pe clădiri.
LUXEMBURG
Biserica
Romano-Catolică, ce reprezintă 70% din populaţie, şi alte cinci
culte religioase recunoscute juridic (Ortodox, Anglican, Reformat,
Protestant şi Mozaic) sunt finanţate integral de către Statul
luxemburghez, fără ca acesta să colecteze vreo „taxă pentru
Biserică”. Aceasta înseamnă plata salariilor şi a asigurărilor
sociale şi de sănătate pentru personalul clerical şi o bună
parte din cel neclerical (administraţie, cateheţi etc.),
întreţinerea şi construirea de noi lăcaşuri de cult, finanţarea
organizării educaţiei religioase în şcolile publice şi a
asistenţei religioase în instituţii publice, finanţarea şcolilor
confesionale, precum şi a unui seminar teologic romano-catolic.
În
privinţa regimului fiscal, cele şase culte recunoscute, ca şi
toate celelalte asociaţii religioase înregistrate, au un statut
similar fundaţiilor şi organizaţiilor non-profit, care implică
neimpozitarea veniturilor din activităţi nelucrative, neimpozitarea
lăcaşurilor de cult etc.
În
anul 2012, răspunzând unor critici din partea mai multor grupuri
agnostice, Guvernul luxemburghez a format o comisie de experţi care
să analizeze modul de funcţionare al mecanismului care
reglementează relaţia Stat-culte, inclusiv sistemul de finanţare
al acestora din urmă. Raportul acestei comisii a arătat că
actualul mecanism funcţionează în mod satisfăcător, singura
observaţie negativă vizând o uşoară discriminare pozitivă a
Bisericii Romano-Catolice, mai ales în privinţa asistenţei
financiare primite.
MALTA
În
Malta, deşi Biserica Romano-Catolică este, potrivit Constituţiei,
Biserică de Stat, principalul venit al Bisericii Romano-Catolice îl
reprezintă cel obţinut din titlurile de stat cu care a fost
despăgubită pentru patrimoniul naţionalizat. O altă sursă sunt
donaţiile între vii şi pentru cauză de deces. De asemenea, se pot
obţine subvenţii din partea Statului pentru activităţile de
interes public. Statul finanţează organizarea educaţiei religioase
în şcolile publice, subvenţionează şcolile confesionale şi
asigură asistenţa religioasă în instituţiile publice.
Nu
există un regim fiscal special pentru cultele religioase, ele fiind
asimilate, din acest punct de vedere organizaţiilor non-profit.
Totuşi, Biserica Romano-Catolică poate beneficia de unele
exonerări, parţiale sau integrale, de la plata anumitor impozite
(nu plătește impozit pe beneficiu sau pe imobilele destinate
cultului etc.).
OLANDA
În
Olanda funcţionează un sistem de separaţie rigidă între Stat şi
culte, fără a exista vreo prevedere constituțională în acest
sen. Astfel, este exclusă finanţarea directă a vreunui cult
religios, lăsând, totuşi, posibilitatea acordării de asistenţă
indirectă şi chiar a unor subvenţii ocazionale către cultele
recunoscute juridic.
Astfel,
autorităţile centrale şi locale contribuie la întreţinerea
lăcaşurilor de cult cu valoare istorică. În plus, legea prevede
posibilitatea alocării de fonduri pentru construirea a noi lăcaşuri
de cult pentru cultele minoritare, în baza principiului garantării
active a libertăţii religioase. Acelaşi principiu permite Statului
finanţarea în diferite grade a asistenţei religioase în
instituţii publice (penitenciare, unităţi militare, spitale,
aziluri pentru bătrâni). Statul subvenţionează, de asemenea,
şcolile şi unităţile medicale confesionale.
Cultele
sunt exonerate total sau parţial de taxele pe donaţii cu scop
religios şi beneficiază de o reducere a taxelor pentru
electricitate şi a celor pentru transferul de proprietate.
POLONIA
Peisajul
confesional polonez este dominat de Biserica Romano-Catolică, ce
reprezintă aproape 90% din populaţie şi ale cărei raporturi cu
Statul sunt reglementate printr-un Concordat. Acorduri asemănătoare
au fost încheiate de Statul polonez cu alte 14 culte, alte 158 de
comunităţi religioase fiind înregistrate la Ministerul Afacerilor
Interne şi Administraţiei (MAIA). Toate beneficiază de o serie de
avantaje fiscale neaccesibile grupurilor religioase neînregistrate:
sunt exonerate de impozitul pe profitul reinvestit în activităţile
cu caracter religios, social-cultural, educativ, ştiinţific sau
pentru construirea de imobile destinate activităţii religioase. De
asemenea, nu plătesc taxe funciare pentru lăcaşurile de cult, taxe
pentru înregistrarea contractelor civile şi taxe vamale pentru
produsele destinate activităţilor religioase, sociale sau
educative.
În
plus, cele 15 culte recunoscute legal beneficiază şi de o serie de
mijloace de asistenţă financiară directă. Cel mai consistent este
ajutorul venit prin Fondul Bisericesc. Acesta a fost creat în 1950
de către autorităţile comuniste, ca măsură compensatorie pentru
numeroasele proprietăţi ale cultelor religioase confiscate de Stat.
Fondul este alimentat anual de la bugetul de Stat, fiind administrat
prin MAIA. Banii revin celor 15 culte recunoscute, în funcţie de
numărul de membri, marea majoritate fiind folosiţi pentru plata
asigurărilor sociale şi de sănătate ale personalului clerical,
iar restul pentru susţinerea unor proiecte caritabile şi
educaţionale desfăşurate de culte, precum şi pentru renovarea şi
consolidarea imobilelor cu valoare istorică. În acest ultim scop,
cultele pot accesa o serie de fonduri şi prin intermediul
Ministerului Culturii.
Cele
15 culte au, de asemenea, dreptul de a organiza educaţia religioasă
în şcolile publice, precum şi asistenţa religioasă în
instituţii publice, costurile fiind acoperite de către Stat.
O
lege din anul 2003 prevede că fiecare cetăţean are dreptul de a
redirecţiona 1% din impozitul pe profit către o fundaţie ori
organizaţie de utilitate publică. Deşi nu au acest statut, cultele
şi grupurile religioase pot înfiinţa astfel de fundaţii, dând
apoi posibilitatea credincioşilor lor să le sprijine activităţile
şi pe această cale.
PORTUGALIA
În
Portugalia se face distincţie între comunităţile religioase în
sens general, comunităţile înregistrate şi comunităţile
statornicite sau înrădăcinate în societate. Această ultimă
categorie beneficiază de toate avantajele fiscale obţinute de
Biserica Romano-Catolică prin Concordatul din 2004. Chiar dacă, în
virtutea principiului neutralităţii şi al nediscriminării, Statul
portughez se prezintă ca fiind echidistant în relaţiile cu
cultele, el subvenţionează persoanele juridice ale Bisericii
Romano-Catolice, poate sprijini şi alte culte, participă la
construirea noilor lăcaşuri de cult ale acestora, iar comunităţile
locale pot ceda teren pentru construcţii cu caracter religios.
Statul
subvenţionează pensiile misionarilor catolici din vechile colonii
şi plăteşte realizarea emisiunilor religioase ale radioului şi
televiziunii publice, iar activităţile cu caracter religios,
inclusiv cele de formare, nu sunt impozabile.
Cultele
statornicite beneficiază de scutire de impozitul pe lăcaşul de
cult şi pe imobilele destinate activităţilor religioase. Este
scutită, de asemenea, de taxe achiziţionarea de imobile pentru scop
religios. Donaţiile făcute entităţilor de cult înregistrate pot
fi deduse din venitul impozabil până la nivelul de 15% din acesta,
iar legea prevede o reducere a contribuţiilor sociale pentru
salariaţii Bisericii, atât pentru angajator (8% în loc de 23,75%),
cât şi pentru salariat (4% în loc de 11%). Cultele statornicite au
de ales în fiecare an între a le fi returnat TVA-ul sau a percepe
0,5% din impozitul pe venit al cetăţenilor care îşi dau acordul
scris în această privinţă. În lipsa acestui acord, banii rămân
Statului, care îi distribuie fundaţiilor şi organizaţiilor de
utilitate publică.
REGATUL
UNIT AL MARII BRITANII ŞI IRLANDEI DE NORD
În
Regatul Unit există două Biserici de Stat – Biserica Angliei
(Anglicană) şi Biserica Scoţiei (Prezbiteriană) - în vreme ce în
Irlanda de Nord, Biserica Romano-Catolică este cea mai numeroasă
comunitate religioasă. Cu toate acestea, Statul nu intervine foarte
mult în domeniul finanţării comunităţilor religioase. Principala
sursă de finanţare a Bisericilor majoritare sunt veniturile
obţinute din exploatarea patrimoniului imobiliar, în vreme ce
comunităţile religioase minoritare se bazează, în principal, pe
contribuţiile şi donaţiile primite din partea credincioşilor.
În
privinţa regimului fiscal, cultele beneficiază de toate scutirile
de care beneficiază asociaţiile caritabile, fiind scutite de taxele
funciare, de impozitul pe venit şi de impozitul pe venitul de
capital.
O
excepţie importantă o reprezintă fondurile consistente primite mai
ales de Biserica Angliei pentru conservarea patrimoniului
arhitectonic, un Fond de Conservare a Bisericilor fiind alimentat în
mod constant din fonduri publice. O parte importantă din finanţare
este susţinută din veniturile realizate de Loteria Naţională.
ROMÂNIA
În
România fiecare cult are propriul sistem de finanțare. Nu există
impozit de cult, dar Statul prevede în bugetul său linii de credit
prin care sunt susținute cultele în lucrarea lor considerată ca
fiind de utilitate publică. Toate cele 18 culte recunoscute sunt
egale în privința drepturilor de finanțare din partea Statului sau
a autorităților publice centrale și locale, cu respectarea
principiului proporționalității.
Legea
489/2006 prevede că, în general, cheltuielile pentru întreținerea
cultelor și desfășurarea activităților lor se vor acoperi din
veniturile proprii dobândite și utilizate în conformitate cu
statutele lor. Cultele pot stabili contribuții benevole din partea
credincioșilor pentru susținerea activităților pe care le
desfășoară.
Ajutorul
financiar pe care Statul îl acordă la cerere este stabilit în
raport cu numărul de credincioși ai cultului respectiv și cu
nevoile reale de subzistență și activitate și poate fi folosit în
principal pentru cheltuieli de funcționare, pentru activități
sociale, culturale și educative.
Susținerea
financiară a cultelor se realizează în primul rând prin
intermediul Secretariatului de Stat pentru Culte.
Statul
participă și la salarizarea personalului de cult cu un procentaj,
privilegiind unitățile de cult care sunt în dificultăți
financiare.
Autoritățile
locale, la cererea cultelor, pot participa financiar pentru
susținerea activităților cultelor.
Ca
ajutor financiar indirect, Statul acordă cultelor facilități
fiscale și avantaje în natură. Legea permite ca 2% din impozitul
pe venit să fie atribuit asociațiilor non-profit sau cultelor.
Codul
fiscal prevede o exonerare de impozit pentru activitățile lucrative
ale cultelor prin care sunt finanțate construcțiile destinate
activităților cu caracter religios, activități de conservare și
restaurare a imobilelor, activități religioase sau educative. Sunt
scutite de impozit clădirile aparținând cultelor recunoscute, cu
excepția celor care sunt folosite pentru activități economice.
SLOVACIA
Statul
slovac îşi structurează relaţiile cu cultele ţinând cont de
principiul neutralităţii confesionale, afirmat de Constituţie, în
cadrul unui sistem de recunoaştere a cultelor. În prezent, există
18 culte recunoscute formal de Statul slovac, în afara lor
funcţionând şi altele, cu mai puţin de 20.000 de membri, a căror
formulă de recunoaştere juridică rămâne neclară (majoritatea
sunt înregistrate ca asociaţii civile, deşi legea exclude explicit
grupurile religioase de la această formă de asociere).
În
baza Legii 218/1949, amendată prin Legea 522/1992, Statul asigură
salarizarea personalului de cult al cultelor recunoscute, inclusiv în
privinţa asigurărilor sociale. De asemenea, Statul subvenţionează
administraţia cultelor şi sprijină construcţia, restaurarea şi
întreţinerea lăcaşurilor de cult, mai ales acolo unde este vorba
de obiective cu valoare patrimonială. În plus, Statul slovac acordă
un însemnat sprijin financiar organizaţiilor de asistenţă socială
catolică şi protestantă (Diakonia). Fundaţii aparţinând
cultelor recunoscute pot primi şi 1% din impozitul pe venit al
cetăţenilor care îşi exprimă formal această dorinţă.
Cultele
recunoscute sunt exonerate de impozitul pe donaţii, de impozitul pe
terenurile şi clădirile destinate cultului şi formării
personalului de cult şi de taxele pentru transfer de proprietate.
Valoarea donaţiilor făcute cultelor poate fi dedusă din venitul
impozabil. În același timp, cultele beneficiază de o reducere a
cotizațiilor sociale pentru salariații lor.
De
câţiva ani, are loc o dezbatere asupra modelului de finanţare al
cultelor, dar nu se întrevede o modificare substanţială atâta
timp cât numai 35% din proprietăţile cultelor confiscate în
ultimul secol au fost retrocedate, multe dintre ele aflându-se
într-o avansată stare de degradare.
SLOVENIA
În
Slovenia, relaţiile dintre Biserică şi Stat sunt bazate pe
principiile constituţionale ale separaţiei dintre Stat şi culte,
egalităţii între culte şi libertăţii de exercitare a
activităţilor de cult în cadrul ordinii juridice, enunţate de
articolul 7 din Constituţie.
Comunităţile
religioase nu sunt obligate să se înregistreze juridic, iar această
procedură atrage după sine o serie de ajutoare directe şi
indirecte din partea Statului. La începutul anului 2013 erau
înregistrate 44 de grupuri religioase. Legea prevede că Biserica și
cultele înregistrate își asigură finanțarea în principal din
donațiile credincioșilor și din venituri proprii.
În
mod direct, Statul oferă sprijin cultelor înregistrate prin plata
asigurărilor sociale şi medicale pentru personalul clerical. Statul
poate oferi cultelor subvenţii punctuale pentru repararea şi
întreţinerea clădirilor de patrimoniu sau pentru desfăşurarea de
programe sociale, culturale ori educaţionale. Restul veniturilor
cultelor provin din exploatarea proprietăţilor imobiliare.
Subliniem, în această privinţă, că proprietăţile confiscate de
Stat după cel de-al Doilea Război Mondial au fost retrocedate în
proporţie de peste 95%.
În
mod indirect, cultele sunt finanţate prin scutirea de impozitul pe
venitul obţinut din activităţile nonlucrative, exonerarea de
impozitul pe imobilele afectate cultului şi de taxele vamale pentru
produsele importate pentru un scop de cult. Donaţiile făcute
cultelor pot fi deduse din venitul impozabil, iar venitul cultelor
afectat activităţilor religioase şi caritabile nu este impozitat.
Personalul de cult plăteşte impozit pe venit, dar poate deduce 40%
din cheltuieli, ca şi cheltuieli de administrare a activităţii de
cult. Cultele nu plătesc impozit pe imobilele primite ca donaţie
între vii sau pentru cauză de moarte, dacă acestea sunt folosite
în interes public.
SPANIA
Deşi
Constituţia (adoptată în 1978) prevede că în Spania nu există o
religie de Stat, poziţia Bisericii Romano-Catolice continuă să fie
dominantă, inclusiv în privinţa mecanismului de finanţare actual.
Acest mecanism poate fi înţeles în lumina prevederilor
Concordatului din 1979. Potrivit acestuia, subvenţiile de Stat
pentru Biserica Romano-Catolică erau înlocuite cu o contribuţie
din partea credincioşilor, care puteau alege să direcţioneze 10%
din impozitul pe profit către Biserică. În 1987, acest procent a
fost coborât drastic, la numai 0,52%, cu condiţia ca Statul să
compenseze diferenţa cu o subvenţie directă, în următorii trei
ani. Subvenţia a continuat să fie acordată, însă, şi după acei
trei ani, până în 2006, când, în urma unei noi înţelegeri cu
guvernul socialist, procentul din impozitul pe venit a fost ridicat
la 0,7%, în schimbul unei reduceri semnificative a subvenţiei
directe.
Şapte
alte culte religioase deţin statutul de cult înrădăcinat în
societate, iar trei dintre acestea au încheiate acorduri cu Statul
(comunitatea protestantă, evreiască și musulmană), care le
conferă o serie de beneficii fiscale (asimilabile entităţilor
non-profit), dreptul de a numi profesori de Religie în şcolile
publice şi capelani în unele instituţii publice, precum şi acces
la unele subvenţii financiare directe pentru proiecte culturale,
educaţionale și sociale. Autorităţile regionale şi cele locale
pot, la rându-le, să suplimenteze acest sprijin oferit de
organismele federale.
Între
beneficiile fiscale acordate acestor culte se numără scutirea de la
plata impozitului pe venit, dacă scopul în care sunt folosite
veniturile sunt cele declarate ca obiective statutare, neimpozitarea
activităţilor de producere a publicaţiilor şi obiectelor
religioase, precum şi neimpozitarea lăcaşurile de cult. În cazul
Bisericii Romano-Catolice, nici o clădire – nici chiar cele
folosite în scop comercial – nu este impozitată, deşi această
prevedere este foarte des contestată, pe fondul crizei economice
actuale. O modificare radicală nu se întrevede, dat fiind că
prevederile actuale sunt cuprinse în Concordatul cu Vaticanul. În
plus, actualul guvern este mult mai favorabil Bisericii decât cel
precedent, socialist (în cursul anului 2013, Guvernul spaniol a
consolidat locul orei de Religie în şcolile publice, iar premierul
s-a exprimat public în favoarea menţinerii privilegiilor financiare
ale Bisericii, dat fiind rolul extrem de important jucat de aceasta
în susţinerea categoriilor sociale cel mai grav afectate de criza
economică).
SUEDIA
În
anul 2000, urmând unui proces complex ce a durat peste patru
decenii, în Suedia s-a trecut de la sistemul Bisericii de Stat
(Evanghelică Luterană) la un sistem de separaţie moderată, în
care principiul autonomiei cultelor este însoţit de un sprijin
consistent din partea Statului.
Biserica
Luterană Suedeză are dreptul de a percepe de la membrii săi o
cotizaţie anuală, prin intermediul sistemului public de colectare a
impozitelor. Banii astfel strânşi sunt completaţi de Stat cu
fonduri destinate întreţinerii şi restaurării patrimoniului
arhitectonic.
Alte
22 de culte pot colecta contribuţii similare din partea membrilor şi
primi o subvenţie directă din partea Statului. În situaţia în
care aleg să colecteze contribuţiile, subvenţia de la Stat este
diminuată. Aceste culte pot solicita Statului şi asistenţă
financiară pentru desfăşurarea unor proiecte punctuale.
După
reforma relaţiilor dintre Biserică şi Stat, Fondul Bisericesc, din
care era finanțată Biserica de Stat, a fost transferat Bisericii
Luterane a Suediei. El are în continuare vocaţia de a asigura
finanţarea integrală a acestei Biserici.
Cultele
sunt scutite de taxe pentru veniturile din activităţi non-profit,
iar Biserica suedeză şi cultele recunoscute nu plătesc impozit
pentru lăcaşurile de cult.
UNGARIA
Constituţia
ungară, intrată în vigoare pe 1 ianuarie 2012, care recunoaşte
rolul deosebit al creştinismul în crearea naţiunii, garantează
autonomia cultelor faţă de Stat, prevăzând totodată că Statul
va coopera cu acestea în chestiuni ce ţin de interesul public.
La
aceeaşi dată a intrat în vigoare şi o nouă Lege a Cultelor, care
a înlocuit un sistem de recunoaştere juridică într-o singură
treaptă cu unul în două trepte, asemănător majorităţii ţărilor
europene. Noua lege oferea iniţial recunoaştere la nivelul superior
pentru 14 comunităţi religioase, cerând însă altor aprox. 350 de
comunităţi recunoscute anterior să treacă printr-un proces de
re-înregistrare. Numai 18 dintre ele au reuşit să încheie acest
proces cu succes, în vreme ce alte 177 (dieceze, ordine monastice
etc.) erau deja afiliate unei comunităţi recunoscute. Din restul,
114 au trecut la nivelul inferior de recunoaştere, ca asociaţii
religioase, iar altora 11 le-a fost refuzată re-înregistrarea chiar
şi la acest nivel. Noua lege a fost destul de intens dezbătută,
atât în Ungaria, cât şi în afara ei, cel mai des întâlnit
reproş vizând politizarea procesului de recunoaştere a cultelor,
prin transferul acestei proceduri din responsabilitatea curţilor de
justiţie în cea a Parlamentului. Un eventual refuz al Parlamentului
de a recunoaşte juridic (pe treapta superioară) o comunitate
religioasă nu poate fi contestat, nici chiar în condiţiile
îndeplinirii de către cultul respectiv a tuturor condiţiilor
formale necesare recunoaşterii. Aceste două aspecte au fost
sesizate, în prima parte a anului 2013, şi de Curtea
Constituţională de la Budapesta. Guvernul ungar a motivat, însă,
această reformă prin faptul că vechiul cadru legislativ permitea
unor entităţi ne-religioase să fiinţeze ca entitate religioasă
doar pentru a beneficia de subvenţii din partea Statului şi de
exonerări fiscale.
Cetăţenii
pot direcţiona 1% din impozitul pe venit către comunitatea sau
asociaţia religioasă din care fac parte, iar în cazul
comunităţilor Statul contribuie cu finanţare directă egală celei
astfel obţinute de la credincioşi. Asociaţiile religioase pot şi
ele primi finanţare directă, dar nu în mod constant, ci mai
degrabă pe baza unor proiecte sau pentru nevoi punctuale. O altă
diferenţă constă în faptul că numai comunităţile religioase au
dreptul de a folosi aceşti bani pentru plata salariilor personalului
(clerical şi neclerical). În plus, personalul clerical este scutit
de la plata impozitului pe venit.
Atât
comunităţile, cât şi asociaţiile religioase pot administra şcoli
confesionale, Statul subvenţionându-le la acelaşi nivel cu şcolile
publice. Totuşi, şcolile administrate de comunităţi religioase
pot beneficia şi de o subvenţie suplimentară, neaccesibilă, în
principiu, şcolilor operate de asociaţiile religioase.
Guvernul
alocă, de asemenea, o serie de fonduri comunităţilor religioase
pentru întreţinerea clădirilor de patrimoniu, sprijinirea
clericilor din satele mici, activităţi culturale şi oferirea de
asistenţă religioasă în unităţi militare şi penitenciare. Mare
parte din aceste fonduri (peste 90%) sunt încasate de cele patru
„religii istorice” ale Ungariei: Biserica Romano-Catolică,
Biserica Reformată, Biserica Luterană şi comunitatea mozaică.
Principala
sursă de finanţare a cultelor este, totuşi, venitul din
exploatarea proprietăţilor imobiliare, mare parte din ele fiind
retrocedate, iar pentru cele încă neretrocedate Statul plătind o
despăgubire anuală către foştii proprietari, până la
soluţionarea definitivă.
Finanţarea
indirectă este realizată în principal prin exonerarea de taxele pe
transferul de proprietate a bunurilor imobile, exonerarea pentru
impozitul funciar şi exonerarea de taxe de timbru pentru proceduri
administrative.
CONCLUZII:
Din
cele prezentate, reiese faptul că finanţarea cultelor este asumată
de toate Statele Uniunii Europene în mod neuniform, însă fără
excepţie. Chiar şi Statele care au un sistem de separaţie rigidă
între Biserică şi Stat au adoptat căi de finanţare directă sau
indirectă compatibile cu sistemul de separaţie.
Se
poate observa, de asemenea, că:
-
în toate ţările Uniunii Europene, cultele asumate de Stat
(recunoscute sau înregistrate) beneficiază cel puţin de toate
avantajele acordate organizaţiilor non-profit, Statele nu percep
impozit pe lăcaşurile de cult, donaţiile făcute cultelor nu sunt
taxate, iar personalul de cult beneficiază fie de un sprijin direct,
fie de scutiri de taxe şi impozite, pentru facilitarea misiunii.
Asistenţa religioasă în instituţiile publice este finanţată de
Stat, ca o consecinţă a garantării libertăţii religioase şi de
cult.
-
în majoritatea ţărilor Uniunii Europene venitul realizat de culte
din activităţi lucrative este scutit de impozit, dacă este
reinvestit în activităţi de interes public, printre care sunt
incluse şi activităţile cultuale.
-
în toate țările, donațiile directe: chetele, colectele,
participările financiare cu ocazia serviciilor religioase nu sunt
impozitate, iar sumele primite de personalul de cult din aceste
fonduri, ca participare la cheltuielile de viață curentă, nu sunt
nici ele impozabile.
-
în numeroase ţări ale Uniunii Europene personalul de cult
beneficiază de reduceri ale contribuţiilor sociale, iar producerea
şi comercializarea obiectelor de cult sunt exonerate, parțial sau
total, de taxe şi impozite.
Bibliografie
orientativă:
1.
Gerhard Robbers, ed. Etat et Eglises dans l’Union
européenne.Baden-Baden: Nomos, 22010.
2.
Brigitte Basdevant-Gaudemet, Salvatore Berlingò, eds. The Financing
of Religious Communities in the European Union. Le financement des
religions dans les pays de l'Union européenne. Leuven: Peeters,
2009.
3.
Niels Valdemar Vinding, Lisbet Christoffersen, eds. Danish Regulation
of Religion, State of Affairs and Qualitative Reflections. Copenhaga:
University of Copenhaga, 2012.
4.
Mark Hill Qc., Religion and Discrimination Law in the European Union.
Trier: University of Trier, 2012.
5.
www.churchstate.eu (European Consortium for Church and State
Research).
6.
US Department of State, International Religious Freedom Report 2012,
la
http://www.state.gov/j/drl/rls/irf/religiousfreedom/index.htm#wrapper
(8 ianuarie 2014).
7.
www.eurel.info
Text
oferit de Reprezentanţa Patriarhiei Române la Bruxelles.
Sursa:
Basilica
0 comments:
Trimiteți un comentariu