20 septembrie: Sfântul Mare Mucenic Eustatie și soția sa, Teopista, cu cei doi fii: Agapie și Teopist

Sfântul Mare Mucenic Eustatie și soția sa, Teopisti, împreună cu cei doi fii, Agapie și Teopist, sunt sărbătoriți de Biserica Ortodoxă la 20 septembrie.

Sfântul Mare Mucenic Eustaţie a fost un vestit comandant în armata împăratului roman Traian (98-117), care înainte de a se converti la credinţa în Hristos se numea Plachida.

În timp ce se afla la vânătoare, Plachida a întâlnit o cireadă de cerbi pe care a început să o urmărească. La un moment dat, între coarnele unui cerb, a văzut strălucind chipul Mântuitorului Iisus Hristos pe Sfânta Cruce, iar o voce din cer i-a spus: „Pentru ce mă goneşti Plachida, Eu sunt Hristos. Mergi la unul dintre preoţii mei care îţi va arăta calea pe care să o urmezi!”

Plachida a mers la un preot din Roma care i-a predicat învăţătura creştină, apoi a primit Taina Sfântului Botez împreună cu toată familia lui. El a fost botezat cu numele de Eustaţie, soţia sa a primit numele de Teopista, iar cei doi fii ai lor, Agapie şi Teopist.

În curând, Eustaţie şi-a pierdut averea, soţia sa a fost luată în robie, iar cei doi fii au fost răpiţi de fiare sălbatice. Sărac şi îndurerat, dar cu nădejde în Dumnezeu, Eustaţie a trăit cincisprezece ani într-un sat din Egipt ca păstor al oilor şi paznic al pământurilor unui om bogat.

În urma unei înfrângeri pe câmpul de luptă, împăratul Traian şi-a adus aminte de viteazul său comandant Plachida pe care l-a rechemat la Roma. Pe drumul de întoarcere, cu ajutorul lui Dumnezeu, Eustaţie şi-a reîntâlnit soţia si pe cei doi fii.

Datorită iscusinţei militare a Sfântului Eustaţie, împăratul Traian i-a învins pe duşmani şi i-a redat comandantului său demnitatea iniţială. În timpul împăratului roman Hadrian (117-138), Eustaţie şi familia sa au avut din nou de suferit.

Când a aflat că sunt creştini, împăratul i-a obligat să jertfească idolilor. Eustaţie, Teopista şi cei doi fii ai lor, Agapie şi Teopist, au refuzat, astfel că au fost aruncaţi în groapa leilor, care nu s-au atins de dânşii.

Atunci, împăratul a poruncit să fie aruncaţi într-un cuptor de aramă înroşit. După moartea lor martirică, creştinii din Roma au luat trupurile lor şi le-au îngropat cu cinste, după cuviinţă, slăvind pe Dumnezeu, „Cel ce este minunat întru Sfinţii Săi”.

Preluat de pe Active News