Cuviosul
părintele nostru Eufrosin era născut din părinţi neînvăţaţi,
dar i-a întrecut pe cei de bun neam cu lucrările cele bune. Pentru
că mulţi cu fala neamului cel bun al lor cad în adâncul iadului;
fiind fără de lucrări bune, iar cei neînvăţaţi, cu smerenia
lor cea îmbunătăţită, în mijlocul dumnezeiescului rai se
înalţă. Aşa şi acest cuvios Eufrosin era văzut în rai. Să
ascultăm prin ce fel de viaţă s-a sălăşluit în rai.
La
început, slujea fraţilor într-o mănăstire, la bucătărie; dar
slujea nu că oamenilor, ci ca lui Dumnezeu, cu mare smerenie şi
supunere, ostenindu-se în ascultare ziua şi noaptea. Rugăciunile
şi posturile niciodată nu le-a lăsat. Răbdarea lui era negrăită,
pentru că multe nevoi, defăimări, batjocoriri şi dese ocări lua.
Focul, acest material aprinzându-l, se învăpăia cu focul cel
duhovnicesc al dragostei dumnezeieşti şi ardea cu inima către
Domnul. Fierbând bucatele fraţilor, îşi gătea lui masă în
împărăţia lui Dumnezeu, prin viaţa sa cea îmbunătăţită, ca
să se sature împreună cu aceia pentru care s-a zis: "Fericit
este cel ce va prânzi întru împărăţia lui Dumnezeu" (Luca
14,15).
Sursa:
Doxologia
0 comments:
Trimiteți un comentariu