Postările din seria „Mii de tineri își păstrează fecioria
până la căsătorie” nu se adresează doar tinerilor și celor necăsătoriți. Aceste mărturii sunt
relevante nu numai pentru bucuria reușitei,
dar și pentru lupta deosebit
de grea pe care o are de dus astăzi un tânăr care dorește să trăiască în curăție. Ele pot fi de folos adulților și vârstnicilor pentru
a-i înțelege și a-i sprijini eficient
pe tineri.
Poate că pentru doi tineri îndrăgostiți cea mai mare așteptare este de a
putea să-și manifeste iubirea sub forma relațiilor intime. Însă această așteptare, odată
satisfăcută, duce de cele mai multe ori la o schimbare neașteptată: deteriorarea
relației. Acest lucru se manifestă sub mai multe forme. Prima este monotonia
relației, deoarece tinerii asociază mental, în mod greşit, relaţiile intime cu o
cunoaştere totală a partenerului. Această greşeală te duce cu gândul că
partenerul nu-ţi mai poate oferi nimic nou, nimic surprinzător, dezgolirea
trupului fiind „chipurile” cel mai mare secret al acelei persoane. Datorită
acestei vederi greșite a celui iubit, dorinţa de noutate începe să se manifeste prin căutarea
unui nou partener.
Această dorinţa va duce la despărţire, cauzându-i suferinţă partenerului. Bineînţeles
că cel (cea) care se plictiseşte nu-i va spune niciodată adevărul partenerului,
conştientizând că dacă o va face îi va provoca o suferinţă şi mai mare. Ciudat!
Dar prin simplu fapt de a refuza să-i spui motivul real al despărţirii
conştientizezi că nu te interesează persoana iubită ci mai mult plăcerea pe
care o obţii din relaţia cu ea, şi-ţi dai seama cât de josnic poţi să gândeşti și să fii.
Dăruirea totală din timpul actului sexual este percepută de partener ca o
dăruirea totală pe toate planurile, pe tot parcursul relației. Fiecare se
aşteaptă de la celălalt să fie iubit aşa cum este, cu toate defectele sale, să
fie iertat mereu, să fie înţeles mereu, să primească toată atenţia şi tot
ajutorul. Mai ales în mintea fetelor străbate gândul acesta: „Dacă m-am culcat
cu el ca să-i arăt cât de mult îl iubesc, deşi nu vroiam asta în mod deosebit,
probabil că şi el mă va iubi mai mult şi relaţia noastră se va consolida.”
În realitate nu se întâmpla aşa, partenerul căutând de cele mai multe ori
doar plăcerea în celălalt şi nefiind dispus să se dăruiască pe toate planurile.
De aici apar neînţelegerile, pentru că aşteptările unuia nu se regăsesc în
faptele şi iubirea celuilalt.
Pe de altă parte cuplurile de tineri care-şi păstrează fecioria până la
căsătorie se înţeleg mai bine, se alintă mai des, se poartă mai copilăresc,
iubirea lor fiind curată şi îndreptată către persoana partenerului şi nu către
plăcerea sexuală pe care o poate obţine din relaţia cu celălalt. Ei aleg să-şi
păstreze fecioria având ca motivaţie dorinţa de a-și maturiza sentimentul
de dragoste, de a nu păcătui prin iresponsabilitate și egoism, şi de a nu
pierde binecuvântarea şi ajutorul lui Dumnezeu.
Acești tineri simt în sânul lor o anumită tensiune care adesea se poate
materializa într-o ispită: atracția fizică. Se țin de mână, se îmbrățișează, se sărută, se
mângâie tandru și uneori sunt ispitiți să facă mai mult. De frica păcatului, ei
transformă acea presiune exercitată de atracția fizică, o
înlocuiesc cu vorbe frumoase, cu promisiuni, cu răbdare, cu o cunoaștere sentimentală mai
adâncă. Din experiență vă spun că această atracție fizică, dacă nu i se dă curs, îi apropie și mai mult pe cei doi
îndrăgostiți și sporește în ei dorința de a fi cât mai des împreună, culminând totul cu dorința de a se căsători,
pentru ca apropierea lor să fie binecuvântată de Dumnezeu, și dragostea lor să dea
rod și să fie veșnică.
De aici reiese un aspect foarte interesant și anume: căsătoria la
o vârstă fragedă. Tinerii care își păstrează fecioria până la căsătorie se vor
căsători mult mai devreme decât ceilalți. Pe de altă parte, cei care-și satisfac pofta
sexuală în afara familiei, nu sunt impulsionați să se unească în
Taina Cununiei pentru că nu mai percep că această unire le va aduce ceva nou,
plăcerea sexuală fiind considerată în mod greșit răsplata totală din
relația cu un partener. Astfel ajung să se căsătorească la 25-30 de ani sau
chiar mai târziu, sau poate deloc.
Așa stând lucrurile, gândiți-vă ce bine se va lega o familie între doi tineri de 18-23
de ani, care se acceptă unul pe altul ușor datorită
entuziasmului tinereții, dar și a personalităților
maleabile, încă dispuse la schimbare față de
celălalt. Însă cât de multe impedimente pot apărea în cazul căsătoriilor la
aproape 30 de ani, când omul are tot mai multe preconcepții și pretențiile cresc sub presiunea timpului, uitându-se mult mai
critic la cei din jur. E lesne de observat că toate se fac la vremea lor, și cu cât se amână săvârșirea unui lucru atât de firesc, cum e căsătoria, cu atât
devine din ce în ce mai greu ca ea să
devină un fapt real în viața unui
tânăr. Ce frumos a așezat Dumnezeu
lucrurile!
Mărturii ale fetelor despre feciorie
Paula: „În sinea
mea mereu am ştiut că nu vreau să fac dragoste înainte de căsătorie."
Bună! Eu am 24 de
ani, şi da, sunt virgină. Mi-am făcut în sfârşit curaj să scriu povestea mea.
La 24 de ani pot să spun cu bucurie că sunt fecioară, iar asta o spun pentru ca
multe fete să aibă curajul să rămână hotărâte, să nu se ia după gura lumii.
De mica am crescut
în credinţă, iar viaţa m-a făcut să dau peste oameni minunaţi de la care am
avut foarte multe de învăţat, şi mai ales am dat peste foarte multe cărţi, şi
peste Dumnezeu.
În sinea mea mereu
am ştiut că nu vreau să fac dragoste înainte de căsătorie, pentru că îmi voi
pierde inocenţa mea, şi puterea de a merge în faţa lui Dumnezeu să mă rog.
Ştiam că am să regret şi am vrut să nu fac ceva să regret toată viaţa.
Prima mea relaţie mai serioasă a fost în primul an de facultate. El ar fi
vrut, deşi la început a zis că mă acceptă aşa cum sunt. Pe parcurs a vrut să mă
fac să renunţ la credinţa mea, şi să mă convingă să facem dragoste. Dar pur şi
simplu simţeam că nu e omul potrivit pentru mine, că nu cu el aş putea să îmi
petrec restul zilelor, şi ne-am despărţit.
Am mai avut un prieten, care după câteva luni, mi-a zis că se desparte de
mine, că el nu poate sta lângă mine doar aşa "degeaba". Asta a fost
anul trecut în martie. După ce m-am despărţit de el, mi-am pus credinţa şi mai
mult în Dumnezeu. Ştiam că e bine ce fac, eram împăcată, deşi aveam 23 de ani și eram virgină, ştiam
că e bine. Atunci m-am rugat enorm de mult la Dumnezeu, mi-am pus toate
speranţele în El, pentru că ştiam că va apărea cineva care mă va aprecia şi mă
va iubi.
Vreau să mai spun că sunt o fată frumoasă, şi nu ca să mă laud, dar ca să
înțelegeți că nu am dus niciodată lipsă de ispite, dar dacă ai putere şi credinţă,
se poate!
Dumnezeu m-a răsplătit. Am un prieten minunat, de un an şi 2 luni, ne iubim
enorm. El este fecior, ca şi mine, de accea nu avem dificultăţi în a ne păstra
până la căsătorie.
Ştim că asta e ceea ce trebuie să facem pentru a fi toată viaţa fericiţi. Ne
iubim aşa de mult pentru că am avut timp să ne cunoaştem sufletele, să vorbim,
să visăm, să ne răsfăţăm. Lucruri de care, probabil, nu am fi avut timp dacă
ne-am fi început activitatea sexuală.
Îi mulţumesc lui Dumnezeu că ne-a oferit iubirea sinceră, şi tot ceea ce
pot să spun este că merită să îţi aştepţi jumătatea trimisă de Dumnezeu! Chiar
dacă nu e uşor şi unii te judecă, merită din tot sufletul să aştepţi, şi atunci
simţi cu adevărat răsplata Sa!
(Paula, 24 de ani)
Dacă doriți să trimiteți o mărturie personală, vă rugăm să o faceți, noi asumându-ne sarcina de a o transmite și portalului ortodoxiatinerilor.ro, care a inițiat această campanie.
Mulțumim Asociaţiei Ortodoxia
Tinerilor pentru amabilitatea de
a ne fi permis reproducerea unor fragmente din cartea „Mii de tineri îşi păstrează astăzi fecioria până la căsătorie”.
0 comments:
Trimiteți un comentariu