Cuvântul IPS Mitropolit Andrei la Reuniunea Tinerilor Ortodocși de la Baia Mare 2013 / Cuvinte pentru tineri (LVI)

Cuvântul meu se adresează în mod special tinerilor și versetul de aur din Sf. Scriptură pe care l-am ales pentru frățiile voastre este de la Sf. Apostol Pavel. El se adresează de-a lungul vremurilor multor creștini, dar în această seară, în mod special, vi se adresează frățiilor voastre și acest verset minunat pe care nu trebuie să-l uitați niciodată este din Epistola către Filipeni a Sf. Apostol Pavel, din Capitolul 2, versetul 13: „Să fiți fără de prihană și curați, fii ai lui Dumnezeu neîntinați, în mijlocul unui neam rău și stricat, în care străluciți ca niște luminători în lume” Acesta-i dezideratul, ca tinerii noștri ortodocși din Mitropolie, adunați aici la Baia Mare, la Reuniunea Tinerilor Ortodocși să strălucească ca niște luminători în lume, sau să fie aluatul care dospește toată frământătura, pentru că noi trebuie să fim realiști, nu suntem naivi și vedem că lucrurile nu merg grozav de bine în lumea în care trăim noi.

Ar fi atâtea lucruri de pus la punct, atât de multe lucruri de reparat, de reînoit. Țara ar trebui să meargă înainte și cine să o ducă? Frățiile voastre să o duceți!

La un moment dat, un iubitor de neam, gândindu-se și el cu nădejde la tineri și la viitor, a scris câteva rânduri de foc pe care vi le pun și eu la inimă: „În acest gigantic decor istoric de catastrofe și arhitecturi de limbi de foc, când sângele ciocănește pereții arterelor ca să spovedească neastâmpărul pentru fapte mari, nu te pot vedea cocoșat și slut, plimbându-te rezemat de propriile tale oseminte, otrăvit de egosim și lene, caricatură de creștin și de român de parcă ai vrea să ucizi pe cineva din tine”.

Poetul se adresa odinioară tinerilor cu aceste cuvinte, dar eu socot că ele sunt binevenite și astăzi, deoarece pentru a transforma atmosfera generală în care trăim e nevoie de tineri entuziaști care să trăiască eroic. E destul conformism și destulă mediocritate în lumea în care trăim, de aceea lumea trebuie transformată în bine. Neamul acesta a fost bun, își are rădăcinile în 2000 de ani de creștinism, dar căderile au fost multe și pervertirea a fost mare, așa că eu cred că Domnul Hristos dorește de la frățiile voastre să îndreptați toate lucrurile, și chiar dacă cuvintele noastre nu au o putere grozavă, deși am dori să aibă, am dori să ne aprindem unii din alții de râvnă, la fel cum se aprinde lumina din lumină, dar chiar dacă noi nu avem acel cuvânt de tunet pe care îl avea Sf. Ioan Botezătorul sau Sf. Ioan Gură de Aur, totuși încercăm cu slabele noastre cuvinte să vă punem la inimă lucruri frumoase. Și am zis că dacă sunt slabe cuvintele noastre, exemplele sunt mișcătoare, lucrătoare și convingătoare, pentru că Avva Isidor Pelusiotul zicea odată așa: „Și cuvintele bune pot jigni, dar niciodată faptele”, așa că dacă se întâlnește și fapta cu cuvintele sunt o adevărată filozofie și atunci dacă noi nu avem o viață  sfântă vă spunem cuvinte frumoase. Am vrea ca și viața noastră să fie ca a sfinților și să vă convingem să deveniți misionari ai Domnului Iisus Hristos în lumea aceasta în care multe lucruri sunt aproximative și am zis că exemplele altora de dinaintea noastră ne pot convinge și vă voi da câteva exemple.

Încep cu Sf. Ioan Valahul. Marea majoritate știți de numele lui. A trăit în veacul al XVII-lea. În  vremea aceea, în vremea lui Mihnea al III-lea, turcii au făcut mai multe incursiuni și au luat captivi mulțime de oameni, în mod special tineri. Printre ei era și acest adolescent de cincisprezece ani, cu un chip minunat și o credință puternică. Turcii care i-au dus spre Istanbul aveau metehnele lor, patimile lor. Cel în mâna căruia căzuse Ioan Valahul era pervers și ar fi vrut pe drum să se lege de puritatea lui. Din lupta care s-a născut între ei, turcul a murit. Sf. Ioan Valahul a fost dus la Istanbul și predat femeii turcului. Era și ea femeie păcătoasă și i-a pus gând rău lui Ioan, dar el n-a acceptat și a fost dat pe mâna justiției turcești și apoi a fost ucis, dar a mărturisit pe Hristos, păstrându-și în același timp viața curată, nepângărită, fiind un exemplu pentru tinerii noștri, care trebuie să-l mărturisească pe Hristos Dumnezeu cu viața lor, să strălucească în mijlocul neamului nostru ca niște luminători.

Acesta este un exemplu de la noi, de la români, dar vă dau un exemplu și dintr-un spațiu spiritual care nu este al nostru, dar și lucrurile bune care se întâmplă la ei trebuiesc observate. În perioada interbelică trăia în Italia un tânăr, sportiv de performanță. Era student în Torino, un mare sportiv și un mare alpinist, dar pe deasupra era un creștin convins. Participa la Sf. Liturghie fără întrerupere și a făcut un pact cu colegii săi: el va merge cu ei la competițiile sportive, dacă și ei vor merge cu el la Liturghie. Și se spune că niciodată n-a fost mai plină de tineri biserica din Torino ca pe vremea când era Pierre Giorgio Frassati student. Dumnezeu l-a iubit și l-a mutat din lume devreme. Nu și-a terminat studenția. Mormântul lui este în catedrala din Torino, în stânga, dar Biserica Apuseană pentru viața lui curată și pentru faptul că era lider, dinamiza tinerii îndreptându-i spre Hristos l-au canonizat.

Vă mai dau un exemplu: în temnițele comuniste au fost chinuiți mulți oameni și intelectuali mari, și oameni politici, dar și tineri iubitori de Hristos. Știți că s-a și făcut o culegere și cartea respectivă se cheamă Sfântul Închisorilor. E vorba de Valeriu Gafencu. El a murit în 1952 liniștit cu sufletul și cu fața luminată și înainte de a muri a spus câteva fraze care rămân și ele exemplu pentru tânărul care dorește să trăiască și el după învățăturile lui Hristos. Convorbirea este relatată de unul din cei care i-au fost foarte apropiați. Zicea el: „În clipa când gândul și sufletul se închină Domnului mulțumesc că am ajuns aici. Vă rog mult să-L urmați, să-L slăviți, să-i slujiți. Sunt fericit că mor pentru Hristos. Totul este o minune. Eu plec, dar voi aveți de purtat o cruce grea și o misiune sfântă. În măsura în care mi se va îngădui de acolo de unde mă voi afla mă voi ruga pentru voi și voi fi alături de voi. Veți avea multe necazuri. Fiți tari în credință, căci Hristos îi va birui pe toți vrăjmașii. Îndrăzniți și rugați-vă. Păziți neschimbat Adevărul, dar să ocoliți fanatismul. Nebunia credinței este putere dumnezeiască, dar tocmai prin aceasta este echilibrată, lucidă și profund umană. Să iubiți și să-i slujiți pe oameni. Au nevoie de ajutor, căci dușmanii prădalnici caută să-i înșele. Ateismul va fi învins, dar să fiți atenți cu ce va fi înlocuit”.

Vorbeam venind încoace cu PS Iustin că atei declarați sunt puțini, dar indiferenți enorm de mulți și pe acești indiferenți, care în catastifele Bisericii sunt trecuți ca botezați, frățiile voastre trebuie să-i faceți creștini adevărați și mărturisitori ai Domnului Iisus Hristos.

Și acum, în final, vă mai aduc aminte de încă un om râvnitor din tot sufletul pentru Hristos. Este vorba de Paisie Aghioritul. El le vorbea tuturor când mergeau la chiliuța lui, dar în mod special tinerilor le adresa următorul îndemn. Zicea el așa: „Oamenii vremurilor noastre pot fi împărțiți în trei cete: pe deoparte elevii și studenții, pe de altă parte oamenii maturi, oamenii cei ce sunt în producție și pe de altă parte noi, toți creștinii”. Zicea bătrânul duhovnic: „Observ o tendință prăpăstioasă: elevii și studenții ar dori să ia note mari fără să învețe. Oamenii maturi, oamenii de afaceri ar vrea să câștige cât mai mult, fără să muncească, iar noi, toți creștinii am vrea să ajungem în rai fără să ne nevoim, fără să mergem la Biserică, fără să postim, fără să ne spovedim, fără să facem acte de caritate. Ei, aceste trei lucruri sunt absolut imposibile”, zicea bătrânul și îi îndemna pe tineri: „Voi tineri, elevi și studenți, dacă vreți să vă formați un viitor frumos trebuie să învățați. Părinții voștri dacă vor să câștige cinstit, trebuie să muncească, iar noi toți creștinii dacă vrem să ajungem în rai trebuie să ne luăm foarte în serios vocația creștină.”

Iată acesta este gândul pe care am vrut să vi-l pun la suflet în această seară minunată, când, datorită inițiativei PS Iustin și a domnului Primar s-a organizat la Baia Mare, pentru prima dată, Reuniunea Tinerilor Ortodocși din Mitropolie.

Venind pe cale, domnul Primar mi-a mărturisit gândul că este dispus să sprijine și anul viitor Întâlnirea Tinerilor Ortodocși, tot la Baia Mare, dar peste doi ani, fiindcă la Cluj va fi mare întrunire, va fi Capitala Europeană a Tinerilor, cred că ar fi potrivit ca și Reuniunea Tinerilor Ortodocși să aibă loc la Cluj, că cine știe dacă nu-i va putea influența pe toți tinerii din Europa, care au preocupări diverse. Or fi printre ei și credincioși cuminți, dar sunt și indiferenți. Nu atei sunt mulți, ci indiferenți sunt mulți, pe ei trebuie să-i atragem la Hristos.

Și acum, fiindcă e seară, am să închei. Zice Sf. Ap. Iacob, la sfârșitul epistolei sale, în capitolul V, verstele 19-20: „Cine îl determină pe un om păcătos să renunțe la calea lui cea rea salvează un suflet de la moarte și își acopere sumedenie de păcate.” Noi tare am dori ca voi să luminați ca stelele, ca soarele în mijlocul neamului nostru și să fiți niște misionari puternici, nu atât cu cuvintele, cât cu faptele. Să contaminați de preocupări duhovnicești întreaga Transilvanie.