Într-un oraş, trăia odată un om tare zgârcit. Toată viaţa n-a făcut altceva
decât să strângă şi să strângă tot mai multă avere. Niciodată nu i-a fost milă
de cineva sărman. Nu dădea ceva de pomană, nici în ruptul capului. O singură
dată, într-o duminică, trecând prin faţa unei biserici, i-a aruncat unui
cerşetor doi bănuţi. În rest, toată viaţa lui nu a dat nimic. Când preotul îl
întâlnea şi îl apostrofa, el răspundea mereu:
- Părinte, în lumea asta totul poate fi cumpărat. Cu siguranţă că şi în
lumea cealaltă este la fel. Cu câte bogăţii am strâns eu, nu se poate să nu
ajung în rai!
Oricâte sfaturi i-ar fi dat preotul, el nu vroia să asculte. Azi aşa, mâine
aşa, până când, într-o noapte, a avut un vis îngrozitor. Se făcea că murise şi
ajunsese la poarta Raiului, când, la intrare, Sfântul Petru l-a întrebat:
- Bine, omule, ce-i cu tine aici?
- Sfinte Petre, aş vrea şi eu să intru în rai.
- Da' crezi tu că poţi?
- Sfinte Petre, dacă trebuie, eu plătesc. Am comori nenumărate...
- Păi de ce n-ai spus aşa, omule, dacă ai comori strânse nu-i nici o
problemă. Ia să vedem câtă avere ai la tine.
N-a mai putut omul de bucurie când a auzit că poate plăti. Doar toată viaţa
nu făcuse altceva decât să strângă şi să strângă. A început să se scotocească
prin toate buzunarele, dar, să vezi şi să nu crezi, nu mai găsea nici un ban.
Văzându-l atât de încurcat, Sfântul Petru i-a spus:
- Mai caută, mai caută, poate vei găsi totuşi ceva!
Şi, într-adevăr, omul a găsit pe fundul unui buzunar doi bănuţi.
- Aoleu, dar de ce n-am decât atât?! Pe pământ aveam de mii de ori mai
mulţi. Aici de ce am ajuns doar cu doi bănuţi?
- E, omule, i-a răspuns Sfântul Petru, când ajungi aici ai doar ceea ce ai
dăruit în viaţă. Acestea sunt comorile pe care fiecare le strânge în cer. Cu
ele poţi, într-adevăr, să intri în rai, dar crezi că doi bănuţi sunt de ajuns?!
În toată viaţa, n-ai dăruit decât aceşti bani unui sărman om ce aştepta
ajutorul tău în poarta unei biserici. Dacă, în timpul vieţii, ai fi strâns mai
multe comori cereşti, poate ai fi intrat în Rai, dar aşa...
Tocmai în acea clipă, omul nostru s-a trezit din vis, speriat tot. Din acea
zi, nu a mai fost la fel. Din acea zi, a căutat să adune comori doar în cer.
Erau atâţia săraci ce aveau nevoie de ajutorul său...!
0 comments:
Trimiteți un comentariu