Felul în care percepem sexualitatea influenţează modul nostru de a vedea viaţa / Mii de tineri îşi păstrează fecioria până la căsătorie (2)

Foto: Pit Zsak (Orthphoto)

Relațiile de iubire dintre voi vă răpesc aproape toată atenția și toate așteptările de la viață. Dorința de a iubi și de a fi iubit este poate mai intensă ca niciodată, însă nici entuziasmul și nici sentimentele curate nu țin loc de experiența vieții, pentru că din focul iubirii adolescentine se nasc și dilemele pentru care deciziile de moment vă vor schimba întregul curs al vieții: „Mă iubește cu adevărat? Să fac pasul cel „mare”? Să intru în conflict cu părinții pentru el? Ne căsătorim în facultate sau după?”

Educația primită acasă și în familie, împreună cu presiunea anturajului își pun amprenta decisiv pe  aspirațiile tinerilor. Felul în care părinții percep sexualitatea îi va influența și pe ei. Chiar dacă nu discută direct despre asta, totuși prin gesturile părinților, prin cuvinte, expresii, prin cărțile citite și lăsate la îndemâna copiilor prin casă, prin emisiunile și filmele văzute, copiii, vor simți atitudinea părinților față de relațiile trupești, care poate fi una indiferentă sau chiar vulgară sau dimpotrivă, atentă și cuviincioasă. În această percepție a sexualității se regăsește și atitudinea părinților față de nașterea de copii, față de contracepție, avort, dar și modul de a-și petrece timpul liber. Toate acestea conturează în mintea tânărului o concepție despre viață, care este împletită cu sexualitatea.

Tinerii care înțeleg din educația primită că relațiile intime înainte de căsătorie sunt permise, nu vor ezita să le experimenteze. Odată începută viața sexuală apare acea dorință de a gusta din nou plăcerea și curiozitatea de a experimenta actul sexual în cât mai multe forme și eventual cu mai multe persoane, sub mirajul unei lumi noi, aparent fără limite și fără consecințe negative. Fuga după plăcerea sexuală, ruptă de iubirea curată din sânul familiei și de rodul ei confirmă în mod greșit tânărului că relațiile intime au ca scop doar plăcerea și nimic altceva. 

În acest punct se înrădăcinează o concepție strâmbă despre viață: căutarea continuă a plăcerii, evitarea jertfei și a suferinței. Un astfel de adolescent, odată căsătorit și la casa sa, va face același lucru: va fugi de responsabilitate, încercând să se ferească de  nașterea de copiii și în scurt timp se va uita cu poftă și la alte persoane de sex opus. Copiii se cresc greu și presupun o renunțare la sine, creșterea lor necesită multă atenție și jertfă de sine din partea părinților. Un tânăr învățat să caute plăcerea va ocoli suferința și implicit jertfa, adică renunțarea la propriile vise și idealuri pentru ceva așa de „banal”, precum nașterea și creșterea propriilor copiilor.

Pe de altă parte neavând motivația să se jertfească pentru proprii copii, nu o va face nici pentru vecinul, colegul de muncă, pentru prietenul său, sau pentru străinul de pe stradă. Va trăi într-o iubire egoistă care nu mântuiește! Numai familia creștină este mediul în care omul învață să iubească deplin pentru că defapt familia este prima școală a iubirii. 

Gândiți-vă! Aici Dumnezeu îl învaţă pe bărbat, mai întâi, să-și iubească femeia, pentru că odată ce a primit binecuvântare, el este un trup cu ea, și iubirea pe care i-o arată ei este în parte și iubirea față de trupul său. Apoi Domnul ne trece într-o altă etapă: la iubirea copiilor, sânge din sângele nostru, și totuși persoane unice, cu un caracter aparte, cu libertate și voință proprie. În familie învățăm să renunțăm la noi înșine pentru celălalt. Aici aflăm ce binecuvântare este iertarea și ce diferiți suntem unii de alții dar și cum diferențele de fire trebuie să fie complementare nu conflictuale.

Odată deprinși cu a ne iubi soția și copiii, ieșim în societate și exersăm iubirea și în relație cu străinii, cu oamenii de care nu ne leagă așa de multe lucruri. Uşor uşor Dumnezeu vrea să ne ducă la desăvârșire, încurajându-ne să iubim neinteresat pe aproapele nostru și până la urmă să ne iubim chiar dușmanii, pentru că a iubi este propriu firii dumnezeieşti, a Cărei chip suntem noi oamenii.

Finalitatea ultimă a relațiilor intime este de fapt viața. Mai întâi viața copiilor și apoi treptat viața duhovnicească a părinților care se schimbă de la zi la zi. Sexualitatea umană este doar o etapă în viața soților, și nu un scop în sine. Astfel că prin nașterea de prunci omul, bărbat și femeie, se vindecă de egoism și se apropie de Dumnezeu, apropiindu-se în același timp și de oameni.

Pentru omul contemporan, cuvântul viață are mai multe semnificații. Viața poate defini etapele de trecere a omului prin lume, de la copilărie la bătrânețe, sau denumește o stare de a fi, opusă  de cea a morții. Însă dat fiind că sexualitatea este izvorul unei noi vieți, concepțiile tânărului despre sexualitate influențează de fapt concepțiile lui despre viață.

Astfel, un tânăr, percepând greșit sexualitatea în adolescență, va percepe greșit și scopul lui pe pământ. Pe de altă parte, neînțelegând că sufletul din el este chiar Harul lui Dumnezeu, aceea energie necreată care-l pune în mișcare, își va dezvolta un sentiment de autosuficiență crezând că este stăpân asupra trupului său, uitând de cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Nu ştiţi oare că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte'ntru voi? De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica pe el Dumnezeu, pentru că sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi.” (1 Corinteni 3, 16-17)

O percepție distorsionată asupra trupului dă naștere unei serii întregi de patimi și păcate. Un om care se crede stăpân la modul absolut asupra trupului să, fără să vadă în sine limitările spre păcat puse de Însuși Dumnezeu, acela își va folosi trupul doar spre obținerea plăcerii în mod egoist, și nu spre slava lui Dumnezeu și pentru ajutorarea celorlalți oameni.

Dacă omul nu se pune de acord cu Dumnezeu asupra legilor morale care au legătură cu însăși trupul lui, atunci nu se va putea pune de acord nici cu celelalte aspecte ale vieții. Astfel, o concepție greșită despre sexualitate, va influența direct și credința omului în Dumnezeu, noțiunea de păcat, pedeapsă, mântuire, nădejdea în viața veșnică, judecata finală, etc.

În concluzie, perceperea corectă a relațiilor intime ajută la o percepție corectă a familiei, a iubirii dintre soți, la o percepție nedistorsionată asupra persoanei. O înțelegere corectă a sexualității umane  ajută la înțelegerea rostului omului pe pământ și a parcursului său până la moarte, dar și după. Perceperea sexualității țintește felul omului de a percepe plăcerea, suferința și jertfa, elemente esențiale ale definirii unei personalități.

 

Mărturii ale tinerilor despre feciorie

Ana: „Putem să ne iubim frumos fără să păcătuim.”

Sunt cu un băiat de 3 ani jumătate şi în primul an datorită iubirii dintre noi am simţit dorinţa de a ne contopi, însă imediat mi-am dat seama că am greşit faţă de Dumnezeu, relaţia perfectă pe care o aveam înainte de a săvârşi păcatul a devenit ce-a mai urâtă. Ne certam aproape zilnic, sufeream, eram indiferenţi din orgoliu şi multe alte probleme care ne-au dus la despărţire. Trei luni am fost despărţiţi, până când iubitul meu a mers la un preot şi i-a povestit totul.

Duhovnicul ne-a spus că iubirea nu înseamnă relaţii sexuale, putem să ne iubim frumos fără să păcătuim, să fim tandri, să ne avem aproape prin alte modalităţi. Din acel moment nu am mai avut relaţii şi Dumnezeu ne-a răsplătit, nu rămâne dator la nimeni. Acum suntem fericiţi, avem încredere unul în celălalt şi ne este mult mai bine aşa. Dacă vă temeţi de prietenii care râd înseamnă că nu vă sunt prieteni cu adevărat. 

Un sfat: Staţi două săptămâni fără să întreţineţi relaţii şi mergeţi la un preot să vă spovediţi, vă veţi convinge singuri de schimbare, veţi fi mai liniştiţi, mai buni, mai atenţi etc. Veţi găsi liniştea, bucuria şi dragostea adevărată a unei relaţii. Dacă persoana de lângă dumnevoastră. nu va accepta şi vă va condamna cu siguranţă nu vă merita şi nu vă iubeşte sincer.

Doamne ajută

(Ana 21 ani, Bucureşti)

Dacă doriți să trimiteți o mărturie personală, vă rugăm să o faceți, noi asumându-ne sarcina de a o transmite și portalului ortodoxiatinerilor.ro, care a inițiat această campanie.

 

Mulțumim Asociaţiei Ortodoxia Tinerilor pentru amabilitatea de a ne fi permis reproducerea unor fragmente din cartea „Mii de tineri îşi păstrează astăzifecioria până la căsătorie”.