de Alexandra Nadane
Un articol din
ziarul Lumina despre pelerinajul uriaș care are
loc la moaștele Sfântului
Dimitrie Basarabov ar putea începe așa: Zilele
acestea Bucureștiul este îmbrăcat
în straie de sărbătoare pentru că își serbează
ocrotitorul, pe Sfântul Dimitrie cel Nou. Pelerini din toate colțurile țării au
sosit cu multă vreme înainte de ziua sfântului și s-au așezat la
coadă la sfintele moaște. Cu smerenie și bucurie, aceștia au
venit să se roage pentru ei și pentru
cei dragi, mulțumind sfântului și lui Dumnezeu pentru ajutorul primit.
Ziarul Lumina are un public limitat. Tabloidele sunt cele care au cel mai
mare tiraj. Cum prezintă ele același eveniment? Acest articol e scris înainte de 27
octombrie, dar beneficiem de experiența din alți ani și a articolelor, știrilor radio ori de
televiziune de la Sfânta Parascheva din acest an.
Așadar, la breaking news vom auzi despre numărul celor care se „înghesuie”
pentru numărul uriaș de „porții de sarmale”, dar mai mic decât cel al participanților. În presa de
scandal vom citi despre cine, cu cine și cum a venit îmbrăcat dintre
mai-marii zilei. Tabloidizare, asta cere „publicul” – s-ar justifica autorii.
Dar, pe lângă aceasta, vom întâlni și analize care se doresc serioase și în care se va
discuta obscurantismul Bisericii, dovedit de prezența „pupătorilor de
oase” medievali în secolul al XXI-lea, și mercantilismul ei, dovedit de
suma de bani care s-ar fi câștigat cu ocazia pelerinajului.
Și aceasta este tot
tabloidizare. Chiar dacă produsă de autori cu ștaif.
Un jurnalist are menirea să transmită celor care îl citesc ori îl ascultă
esențialul dintr-un eveniment. Și tabloidizarea vulgară și cea de-a doua
ratează esențialul: De ce petrec acești oameni atât timp, în condiții dificile uneori,
pentru a se închina?
Ei nu stau la coadă pentru câteva sarmale și nici nu renunță pentru că sunt numiți în diverse moduri de
către ci care își exprimă public dezacordul în privința închinării. Nu sunt păcăliți pentru a îmbogăți Biserica, din simplu
motiv că mulți dintre ei cunosc bine acțiunile caritabile pe care preoți, laici, ONG-uri le
fac cu sprijinul Bisericii în locurile de unde ei vin.
Stau pentru că fiecare are certitudinea, din experiență, că primește mângâiere și răspuns la
rugăciunile sale.
Pentru cineva din afară, transformarea omului după un pelerinaj poate fi
insesizabilă. Dar fiecare, indiferent de starea sa, vine la un sfânt ca la un
izvor de bine și lumină.Citeşte mai mult în GEN90.NET
0 comments:
Trimiteți un comentariu