Sfaturi pentru părinţi: Jucăria şi funcţiile acesteia; jucăriile pentru „dezvoltarea sexuală”

Jucăria influenţează foarte serios psihicul copilului şi dezvoltarea personalităţii acestuia. Pentru el jucăria este ceva viu şi adevărat. Fiind pasionat de jucărie, copilul se identifica adesea cu aceasta, cu „trăsăturile” şi cu esenţă ascunsă a ei. Este periculos dacă acest lucru se produce în jocul cu un erou negativ. Pericolul constă în faptul că tot ceea ce este pierdut la joc, de către copii, se regăseşte reflectat în viaţa reală. Astfel, dacă cel mic se comportă uman, milostiv şi cu grijă în joacă, înseamnă că are în minte un model a ceea ce trebuie să facă. Şi, dimpotrivă, dacă cel mic este agresiv, grosolan şi dur, atunci un astfel de comportament va fi transpus, cu siguranţă, şi în realitate.

Jucăria „programează” comportamentul copilului. De aceea este foarte important să înţelegem felul în care această acţionează, ce fel de „program” are. În lume există bine şi rău, ideal şi antiideal, iar jucăria poate fi şi o antijucarie. Jucariile-monştri, atât de iubite de mulţi copii, deţin o putere distructivă. Acestea pot provoca la copii disfuncţii psihice. Specialiştii consideră că jucăria este purtător de informaţii pentru copii, la fel ca ziarul sau Internetul pentru un adult.

Magazinele sunt pline de ţestoase Ninja, roboţi transformeri şi Batmani. Aceşti eroi provoacă la copii fantezii agresive, care sunt transpuse în realitate vizavi de cei mai slabi: animale sau copii.

S-ar părea că jocurile de masă nu au nimic negativ. Vechile cuburi cu imagini din poveşti, mozaicurile sau constructoarele pentru copii, care şi-au demonstrat, de-a lungul vremii, utilitatea, dezvoltând intelectul, învăţând copiii să rabde şi să se mişte, toate acestea nu mai sunt la fel. Uitaţi-vă doar la denumirile lor: „Piraţii”, „Stăpânul Universului”, „Cuceritorul”. Spre ce anume îi îndreaptă aceste jocuri pe copii? Spre manifestarea mândriei şi a slavei deşarte. Poveştile sunt înlocuite de lumea Fantasy, cu eroi extratereştri şi monştri. Acum sunt foarte populare jocurile de-a afacerile, de-a banii şi băncile. Ce îi învaţa acestea pe copii? Din păcate, le întărâtă dorinţa de înavuţire, minciună şi manipulare. Şi încă un exemplu: Jocul „Concurs de frumuseţe” – instrucţii pentru fetiţe cum să se pregătească pentru un astfel de concurs. Jocul învaţă cum trebuie să-ţi arăţi corpul şi cum să lupţi împotriva concurentelor. Iar mamele şi taţii cumpără aceste jocuri, după cum spun vânzătorii, cu mare ardoare.

Copiilor le place constructorul de tip „Lego”. Într-adevăr, acesta e o jucărie viu colorată şi ecologică. Cu ajutorul ei poţi construi diferite peisaje sau scene. Dar ce fel de scene? „Catastrofe mondiale”, „Extratereştri”, „Fantome”, „Războinici galactici” - aceasta este tematica lor principală.

Există jucării bune şi inteligente. Părinţii trebuie să le aleagă cu grijă. Pentru copiii mai mari acum se pot cumpăra diferiţi constructori de corăbii, avioane sau bărci. Pentru fetiţe se pot cumpăra seturi de cusut rochiţe la păpuşi, iar pentru băieţi instrumente de teslar sau strungar. Acestea învaţă copiii să fie independenţi, muncitori şi grijulii faţă de cei din jur.

(Dmitri Avdeev despre cum să ne educăm creştineşte copiii)

Jucării pentru „dezvoltarea sexuală”

În ultima vreme, pe rafturi, au început să apară jucării pentru aşa-numita „educare sexuală”. Este vorba despre păpuşile cu organe sexuale. Revistele pentru părinţi ne conving că sunt utile pentru “autoidentificarea sexuală a copilului”. Rămâne deschisă întrebarea: cum de atâtea secole la rând copiii se „autoidentificau” fără asemenea jucării? Judecând după numărul copiilor din familiile străbunicilor noştri, „autoidentificarea” avea totuşi loc. Şi nu prost! Oricum, nu se întrezărea nicio catastrofă demografică.

Asemenea jucării sunt de fapt unul dintre primele inele din lanţul măsurilor destinate reducerii naşterii. La elaborarea politicii mondiale antidemografice au participat mulţi psihologi occidentali şi psihiatri, au fost făcute multe experimente. Efectul pe care trebuie să-l producă astfel de experimente este de mult timp cunoscut. Într-adevăr, „jucăriile pentru dezvoltare sexuală” educă, dar nu un bun familist sau o persoană armonios dezvoltată, la care speră părinţii, crezând „jurnalelor progresiste”, ci exact opusul lor. Ne putem convinge de asta privind la Occident, unde „s-a copt deja recolta” celor care „seamănă vânt”.

Păpuşa Barbie

Ea este încă la modă, deşi frumoasa cu picioare lungi nu mai suscită furori de admiraţie cum o făcea cu câţiva ani în urmă. Unii părinţi înţeleg că jucăria atât de promovată prin reclame nu este, de fapt, o distracţie nevinovată.

Se spune că iniţial păpuşa Barbie era destinată pentru... înveselirea adulţilor. Este adevărat că atunci se numea altfel şi era de dimensiuni mai mari. La mijlocul secolului al XX-lea au încercat să o vândă în Germania în calitate de partener „sexual” pentru marinari. Moravurile s-au clătinat atunci şi în Germania s-a pornit un val de nemulţumiri. Jucăria a trebuit să emigreze în America, unde s-a redus puternic în dimensiuni şi a căpătat un nume nou. Dar aspectul de „bombă sexi” a rămas şi aceasta o deosebeşte în principal pe Barbie de păpuşile tradiţionale.

Luaţi orice păpuşă până la „epoca Barbie”. Chiar şi la cea mai împopoţănată păpuşă frumoasă nu vor fi acele forme pe care le are femeia matură, care există la Barbie. Pare un flaeac, dar de fapt este o răsturnare revoluţionară. Nu în zadar păpuşa tradiţională era lipsită de formele mature. Ea este prototipul copilului. Fetiţa, jucându-se, preia rolul mamei care ocroteşte. Ea imită acţiunile adulţilor: o înfaşă în scutece pe „fiică”, o hrăneşte, o leagănă şi în acest fel se pregăteşte din copilărie să îndeplinească cea mai mare menire a femeii – aceea de mamă. Cu Barbie nu te poţi juca aşa cum se cuvine de-a mama şi fiica.  Ce fiică este ea? Nu, acesta este mai degrabă jucul de-a „viaţa matură”, pentru care, apropo, în „imperiul lui Barbie” sunt prevăzute o mulţime de atribute: vile şi maşini, trăsură, piscine cu umbrele, soţi şi amanţi... Însă marea majoritate a femeilor nu trăiesc aşa, iar viaţa lui Barbie este receptată de copii ca o trândăvie curată - fapt la care copilul va ţinti inconştient, transferând în realitate modelul unui joc pe roluri.

Sursă: “Probleme şi dificultăţi în educarea copiilor-Îndrumar pentru părinţi” de Tatiana L. Şişova, Colecţia Psihoterapia Ortodoxă, Editura Sofia, 2012