 |
| David Castillo Dominici, FreeDigitalPhotos |
de J. Miller
De cauți un indicator care să arate cât de necreștin ești, uită-te
la modul în care îți crești copiii. La mine, cel puțin, asta funcționează foarte bine.
Ieri i-am vorbit aspru copilului. O oră mai târziu, a fost obraznic, iar soția l-a corectat: „În
casa noastră îl respectăm pe celălalt prin cuvintele noastre”, i-a zis. A
trebuit să o întrerup și să-mi cer iertare chiar atunci, ca să nu o fac să pară ipocrită. Mai
înainte nu-i arătasem fiului meu vreun respect, nici prin cuvinte, nici prin
ton.
Mda. Vinovăție…
Exasperându-i pe copii
Atunci când tâlcuiesc sfaturile date de Apostolul Pavel cu privire la
căsătorie, exegeții menționează faptul că Apostolul îi instruiește pe soți, îndeosebi să
iubească, iar pe soții, să arate respect, pentru că dacă e să o ia razna, o vor face tocmai în
aceste două direcții: bărbații devin reci, iar femeile nu mai arată respect.
Să aplicăm aceleași principii și taților. De două ori zice Apostolul, „Taților, nu-i zgândăriți pe copiii voștri”; în Epistola
către Coloseni, el adaugă „ca să nu se descurajeze” (3, 21), în vreme ce
Efesenilor le spune să nu-i provoace „spre mânie” (6, 4).
Atunci când i-am greșit băiatului cel mare, exact asta am făcut: l-am împins înspre frustrare
și exasperare.
Am căutat comentarii patristice ale acestor versete, sperând să dau
peste ceva surprinzător, dar majoritatea sar peste comentarea lor, și cred că fac asta
pentru că nu prea mai e nimic de adăugat. Apostolul Pavel și Părinții n-au nevoie să
dea multe sfaturi și multă învățătură aici pentru că lucrurile sunt clare: Ca părinți, sunteți înclinați să vă exasperați copiii. Nu o faceți !
Povața călugărului
Citesc sfaturile Bătrânului Porfirie despre creșterea copiilor din
cartea Rănit de dragoste. Mă rupe. „Părinții trebuie să se dăruiască pe ei înșiși dragostei lui
Dumnezeu”, zice. „Ei trebuie să devină sfinți în relația cu copiii lor, prin blândețe, răbdare și dragoste. Ei
trebuie să pună un nou început în fiecare zi, cu o atitudine proaspătă,
entuziasm reînnoit și dragoste față de copii”.
Fac eu asta, într-adevăr, sau le fac dosar copiilor, notându-le păcatele
în loc să le iert ?
„Comportamentul copiilor”, zice Bătrânul, „nu este îmbunătățit prin pedepse,
disciplină ori strictețe. Dacă părinții nu merg pe calea unei vieți de sfințenie și dacă nu se angajează în lupta duhovnicească, vor face mari greșeli și vor transmite mai
departe defectele pe care le au în ei înșiși”. Un părinte trebuie să impună „măsuri
disciplinare”, admite el, dar adaugă: „mai presus de toate, trebuie să te
rogi”.
O, Doamne, miluiește!
Soluția este Harul
Citind astfel de povețe îmi dau seama de cât Har am, într-adevăr, nevoie.
Pot să-mi corectez copilul toată ziua, dacă totul vine dintr-o inimă tare, nu
voi face decât să i-o închid și pe a lui. Așa cum avertizează Apostolul Pavel,
nu voi face decât să-l aduc la disperare sau mai rău.
Există în Biserica ortodoxă o rugăciune a părinților pentru copii care
spune astfel: „Judecătorule drepte, care-i pedepsești pe copii pentru
păcatele părinților lor, nu-i pedepsi pe copiii mei pentru păcatele mele, ci stropește-i cu roua Harului
Tău. Amin”
Doamne, ajută-mă să-mi binecuvântez copiii în toate lucrurile și să-mi văd păcatele
mele!
PS: Păcatele părinților
Un cititor îmi atrage atenția asupra folosirii cuvântului „pedepsești” în rugăciunea de
mai sus. De fapt, paragraful se regăsește și la Ieșire 20, unde citim că
Dumnezeu „întoarce” [apodidó în Septuaginta, n. tr.] păcatele de la o generație la alta. Nici
Scriptura, nici teologia Bisericii nu sugerează pedeapsă per se, și probabil e mai
limpede dacă spunem că pruncii poartă consecințele negative ale
păcatelor părinților.
Eu, de exemplu, sunt divorțat (și recăsătorit, între timp). Copiii părinților divorțați au un sentiment alterat al sinelui. Divorțul este o criză ontologică pentru copii. Copiii mei din prima căsătorie
poartă consecințele păcatului meu în mod foarte
real și probabil că vor culege furtună pentru tot restul
vieții lor. Păcatele mele s-au întors la ei, ca să
folosesc limbajul de la Ieșire. A te ruga
folosind cuvintele rugăciunii de mai sus înseamnă să-I ceri lui Dumnezeu milă
pentru viețile lor, să-i ceri să ușureze consecințele rele ale păcatelor tale, și „să-i stropească cu roua Harului Său”.
(J. Miller este ortodox, căsătorit și locuiește în Nashville, Tennessee.
Este
scriitor, editor și blogger)
Sursă: Pemptousia.ro
0 comments:
Trimiteți un comentariu