 |
| foto:Tijara Lubura (Orthphoto) |
Într-o zi, prin
2001, părintele Galeriu s-a îndreptat către pictorul Sorin Dumitrescu, amândoi
fiind în biserica „Sfântul Silvestru“, şi i-a spus: „Vrei să fii naş?“
Răspunsul a fost „Da!“ şi, astfel, a ajuns pictorul să-l aibă drept fin pe
coreeanul Cyprian Song. Povestea asiaticului mutat în România şi convertit la
credinţa ortodoxă este una care impresionează pe oricine.
Cyprian Song
lucrează ca specialist de marketing al guvernului sud-coreean, în România. Aici
locuieşte împreună cu soţia, româncă, şi cele două fetiţe. De mic copil, a crescut în credinţa presbiteriană. La vârsta maturităţii, a
primit botezul romano-catolic. După o experienţă de trei ani, a plecat la
anglicani. Cu Ortodoxia a avut contact de mai multe ori. A devenit ortodox cu
ocazia studiilor de doctorat. A primit mirungerea de la părintele Galeriu.
Cuvintele Mântuitorului „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla;
bateţi şi vi se va deschide“ i-au fost călăuză lui Yong Ki Song pe drumul de
pelerin spre ortodoxul Cyprian.
Familia i-a dat numele
Yong Ki
A venit pe lume în urmă cu 43 de ani, într-o familie de ţărani din Coreea
de Sud. Familia, care s-a mutat în Seul, i-a dat numele Yong Ki. Părinţii au
primit creştinismul presbiterian. „Din braţele mamei am devenit credincios“,
ne-a spus Cyprian, amintindu-şi cum mama lui îi ducea la biserică pe el, sora
lui şi pe cei doi fraţi.
La sfaturile unchiului, care era pastor, şi ale mamei, „o femeie foarte
credincioasă“, tânărul coreean s-a apropiat mai mult de Hristos. După ce a
făcut studii teologice la prezbiterieni, şi-a dat seama că nu poate să Îl
cunoască pe Hristos cu adevărat. „Este o Biserică mare, dar nu are adâncime
spirituală. Biserica protestantă coreeană este «importată» de la americani şi
chinezi. Sunt foarte riguroşi şi îndoctrinaţi. Dacă nu eşti din cultul lor,
consideră că trăieşti în greşeală.“
Perioadă de căutări
Aşa se face că s-a apropiat de romano-catolicism. A primit botezul în
numele Sfintei Treimi, cu numele de Cyprian. Timp de 3 ani, a încearcat să-l
cunoască pe Hristos prin Euharistie. A înţeles rolul Sfintelor Taine, că nu
sunt doar „simboluri, ci împărtăşesc harul divin“. S-a pregătit să intre
printre iezuiţi şi a stat un an în mănăstire, ca novice. A vrut să intre şi în
ierarhia sacramentală.
Dar, după multă rugăciune, s-a sfătuit cu stareţul şi a înţeles că „nu era
calea mea, nu pot să stau singur, fără familie, fără copii şi soţie“. Despre
Biserica Romano-Catolică din Coreea spune că „a început ca o religie oficială,
înaltă având de partea ei cultura şi tradiţia. Dar au venit misionarii
protestanţi“, care i-au atras pe credincioşi.
Următoarea oprire, anglicanismul
Dorind cu orice preţ să slujească lui Dumnezeu ca preot, s-a apropiat de
anglicanism. L-a ajutat un fost coleg de facultate, presbiterian, care intrase
în rândul anglicanilor. Şi „dependenţa“ de Sfânta Euharistie a fost un motiv. La
presbiterianism nu a mai vrut să se întoarcă, „nu se face jertfa euharistică în
mod real“. „Deocamdată, acolo era mai bine“. Era primit cu braţele deschise,
avea o relaţie foarte strânsă cu duhovnicul, preotul Joseph Lee. Cyprian
încerca astfel să cunoască noua învăţătură şi se pregătea cu sârguinţă să intre
la masterat.
Cel mai mult l-a
impresionat Mănăstirea Lainici
„Am fost atras de crestinismul traditional. M-au atras în mod special Bisericile Romano-Catolică şi Anglicană. Ortodoxia
o ştiam foarte puţin“, ne-a spus Cyprian, care vine dintr-o ţară în care nu
sunt mulţi ortodocşi.
„În 1994, unchiul meu a venit să facă misiune presbiteriană în România,
propunându-mi să vin cu el“. A acceptat, gândindu-se la ideea că poate cunoaşte
astfel Ortodoxia. A reuşit să intre în contact cu Asociaţia Studenţilor
Creştin-Ortodocşi din România (ASCOR). La întâlnirile cu „ascoriştii“, a
cunoscut două persoane care l-au influenţat major. Una dintre ele este Roxana,
o româncă dârză şi stăpână pe situaţie, cu care s-a şi căsătorit, dar mult mai
târziu, în 2001. Cealaltă persoană este preotul Anton Savelovici, pe atunci
doar student.
În acea perioadă, a vizitat mai multe mănăstiri, dar cel mai mult l-a
impresionat Mănăstirea Lainici. Părintele stareţ Ioachim i-a propus: „Hai,
dragă, să fii ortodox şi să te duci ca misionar în Coreea“. Însă el a răspuns:
„Părinte, dacă ştiam de Biserica Ortodoxă, aş fi ales-o, dar am umblat la
presbiterieni, catolici şi după asta la anglicani. Am venit ca anglican şi nu
mai vreau să schimb Biserica din nou. Rămân aşa, dar o să iubesc mai mult
ortodoxia“.
Nu era încă timpul să intre în ortodoxie, nu era pregătit. Un pastor
luteran i-a propus să facă misiune în Braşov. În acelaşi timp, un coleg de
facultate, presbiterian, i-a trimis o scrisoare în care i-a reamintit: „Să fii
stabil!“. Sfatul de a se stabili într-o credinţă l-a primit şi de la IPS
Teofan, care era atunci Episcop-Vicar Patriarhal.
Neştiind pe ce cărare să o ia, cade în genunchi şi spune: „Doamne, zi-mi Tu
ce să fac!“. Voia lui Dumnezeu a fost ca duhovnicul anglican să îl cheme în
ţara natală. Stătuse un an în România.
„Vreau să cunosc mai
bine Ortodoxia“
S-a întors în Coreea de Sud, a făcut master în teologie anglicană, iar în
timpul liber era asistent capelan la biserică, un fel de paraclisier. A fost
asistent social la Spitalul Universitar din Kumi, un loc în care a cunoscut
suferinţa oamenilor în toate formele ei. A purtat cu ei convorbiri, care l-au
apropiat mai mult de Dumnezeu. Unele dintre ele le-a inclus în lucrarea sa de
masterat, iar apoi în cea de doctorat.
„Unii spun: «Mi-e frică să încerc să intru mai profund în sufletul
oamenilor». Totuşi, dacă noi vrem să vindecăm rănile celor din jur, putem
experimenta pe noi, prin puterea Mântuitorului“, este un fragment din lucrare
pe care ni l-a arătat Cyprian.
După ce şi-a terminat masteratul, Cyprian dorea să slujească lui Dumnezeu
ca preot şi să meargă în misiune în Japonia. Pe de altă parte, ortodoxia încă
mai mocnea în sufletul său, datorită scrisorilor care veneau de la cei doi
prieteni din România, Roxana şi Anton. Duhovnicul său, devenit între timp
episcop, voia să îl trimită la doctorat în SUA. Într-un moment de luciditate,
i-a spus episcopului că vrea să facă doctoratul în România. Acesta l-a întrebat
uimit: „Dar de ce tocmai în România?“. I-a răspuns: „Vreau să cunosc mai bine
Ortodoxia“.
Pregătirea pentru
doctorat
Patriarhia Română i-a acceptat cererea de bursă pentru a studia în România.
Era începutul lui 1999, iarna. În vara aceluiaşi an, Cyprian a păşit din nou pe
pământ românesc.
Pentru a-şi alege profesorul de doctorat, cere sfatul prietenului, Anton. Este
îndemnat să îşi plece genunchii la rugăciune, apoi să meargă la Mănăstirea
Antim, să vorbească cu părintele Sofian Boghiu. A urmat îndemnul, neştiind însă
cine era părintele Sofian. De la el a primit binecuvântarea: „Mergi la Biserica
«Sfântul Silvestru», la preotul Galeriu“. Părintele Galeriu l-a primit cu
braţele deschise, devenindu-i profesor pentru doctorat şi mentor.
Năşia „întâmplătoare“
a lui Sorin Dumitrescu
Sărbătoarea Învierii Domnului din anul 2001 a serbat-o ca ortodox. Prea
multe nu vrea să spună despre această experienţă: „Am primit Taina Mirungerii,
eram deja botezat în numele Sfintei Treimi“.
Restul lasă pentru gândurile şi trăirile sale interioare. Naş i-a fost
pictorul Sorin Dumitrescu. Dumnezeu l-a trimis atunci la biserică. „Nu aveam
naş, dar părintele Galeriu îl vede şi îi pune lumânarea în mână. Aşa am ajuns
să îl am ca naş pe domnul Sorin Dumitrescu“, povesteşte Cyprian Song.
La un an după revenirea în România, în 2001, Cyprian şi Roxana s-au
căsătorit. Adevăratul sens ortodox al cununiei i-a fost explicat cu răbdare de
academicianul Virgil Cândea, „care ţinea foarte mult la noi“. Nu după mult
timp, binecuvântare divină, au venit pe lume două fete frumoase, la diferenţă
de un an. Fetele „vorbesc româneşte, coreeana doar o înţeleg. Însă eu îmi
doresc să o şi înveţe.“
Ascultarea
desăvârşită, o temă pentru Cyprian
Examenele şi le-a dat între cele două căderi în comă ale părintelui
Galeriu. „La câteva zile după ce mi-a semnat ultimele acte, a intrat în comă şi
a plecat...“, spune cu tristeţe Cyprian.
Împreună cu vechiul prieten Anton, s-a îndreptat spre Ardeal să îşi caute
profesor pentru lucrarea de doctorat. IPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul
Clujului, pe atunci Arhiepiscop, i l-a recomandat pe pr. prof. Ioan Ică senior,
alături de care, timp de patru ani, şi-a definitivat doctoratul.
Academicianul Virgil Cândea a avut un rol important la întocmirea lucrării
de doctorat, de multe ori luminându-l când se afla în impas. „Înainte să plece
la Domnul, i-a spus fiicei sale: «Vreau ca Cyprian să folosească biblioteca mea
pentru lucrarea lui»“ îşi aminteşte cu Cyprian.
Lucrarea de doctorat a avut titlul „Ascultarea desăvârşită a Cuvântului lui
Dumnezeu în Ortodoxie“. „A fost greu. Un an a trebuit să fixăm conţinutul, apoi
alt an să fac rezumat, iar redactarea a mai durat un an. Dar îmi pare bine că
am reuşit să termin. La urmă, părintele Ică mi-a spus: «Cypriane, dacă ştiam că
o să fie aşa de greu, nu mai acceptam»“.
„Aştept chemarea lui
Dumnezeu la preoţie...“
Îşi aminteşte că, atunci când a venit în România, vrednicul de pomenire
patriarh Teoctist i-a dat cadou o icoană. „Acum vreau să întorc acest dar,
Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, să îi ofer ca semn de mulţumire,
lucrarea mea de doctorat“. Este convins că Biserica Ortodoxă are adâncime în
teologie, spiritualitate şi duhovnicie, iar Tradiţia îi dă autoritate şi
vechime. „Creştinii, care stau sub acoperişul Ortodoxiei, găsesc calea cea mai
bună şi mai sigură către Hristos“, afirmă Cyprian Song. Acum, Cyprian se află
iar la o bifurcaţie importantă a drumului său de pelerin. „Aştept chemarea lui
Dumnezeu la preoţie, să slujesc pentru oameni. Părintele meu duhovnic, Vasile
Gavrilă, mi-a recomandat să merg la biroul de Relaţii Externe al Patriarhiei,
să le spun ceea ce doresc. Dar pentru mine nu e ceva normal, vreau să fie
chemarea lui Dumnezeu. Să simt cu adevărat că mă vrea Dumnezeu, şi nu eu sau
alţi oameni. Pot să fac misiune aici, dar şi în Coreea sau Japonia. Facultatea
din Seul ar avea nevoie de mine, nu au profesori ortodocşi cu doctorat. Familia
doreşte să rămânem aici, însă eu aştept voia Domnului. Am un salariu bun la
locul meu de muncă actual, dar pe mine nu mă interesează banii, ci slujirea lui
Dumnezeu.“
Sursă: Ziarul Lumina
0 comments:
Trimiteți un comentariu