Mântuitorul Hristos - frescă, Dekani
Să vă spun despre un alt
creştin ortodox. Nu era preot, ci simplu ţăran. Citise mult Sfânta Scriptură,
însă în afară de aceasta nu mai citise nici o altă carte. Acum se afla în
aceeaşi celulă cu profesori, academicieni şi alţi oameni cu înaltă cultură,
care fuseseră închişi de comunişti. Şi acest biet ţăran se străduia să aducă la
Hristos pe un membru al Academiei de Ştiinţe. Dar în schimb primea numai
ironii.
- Domnule, nu-ţi pot explica
mult, dar eu merg împreună cu Hristos, vorbesc cu El, Îl văd…
- Ia nu-mi mai spune mie
poveşti, că vezi pe Hristos! Cum Îl vezi pe Hristos?
- Nu pot să-ţi spun cum Îl
văd. Simplu: Îl văd! În multe chipuri poate vedea cineva. În vis, să zicem,
vezi multe lucruri. Mie mi-i deajuns să închid ochii. Uite, acum îl văd pe fiul
meu, acum văd pe cumnata mea, pe nepotul meu. Fiecare poate vedea. Există şi un
altfel de vedere. Văd pe Hristos!
- Chiar Îl vezi pe Hristos?
- Da, Îl văd!
- Nu mai spune, cum îl vezi?
Liniştit, supărat, plictisit, indispus, vesel? Cum te priveşte? Zâmbeşte
vreodată?
- Ai găsit, a răspuns
ţăranul, îmi zâmbeşte!
- Domnilor, veniţi să auziţi
ce îmi spune acest om! Mă ia în batjocură. Zice că Hristos îi zâmbeşte.
Arată-mi şi mie cu îţi zâmbeşte?
Acesta a fost unul din cele
mai mari momente din viaţa mea.
Ţăranul a luat o înfăţişare
foarte serioasă. După care, faţa lui a început să fie luminoasă. Un zâmbet a
apărut pe faţa acelui ţăran. Aş fi voit să fiu pictor ca să zugrăvesc acel
zâmbet. Era într-însul o doză de întristare pentru sufletul pierdut al omului
de ştiinţă. Dar era şi o mare nădejde în acel zâmbet! Avea atâta dragoste şi
compătimire şi o bucurie de a mântui acel suflet! Toată frumuseţea Raiului se
vedea în zâmbetul acelei feţe. Era murdară şi nespălată, dar avea zâmbetul
ceresc al Raiului.
Iară, profesorul, şi-a
plecat capul şi a zis:”Ai dreptate, domnule. Ai văzut pe Hristos. Ţi-a zâmbit”.
Ierom. Petroniu
Tănase – Întâmplări minunate din vremea noastră
0 comments:
Trimiteți un comentariu