APOSTOLUL
COLOSENI
1, 12-18;
Fraţilor,
mulţumim cu bucurie Tatălui celui ce ne-a învrednicit pe noi să luăm parte la
moştenirea sfinţilor, întru lumină. El ne-a scos de sub puterea întunericului
şi ne-a strămutat în împărăţia Fiului iubirii Sale, întru Care avem
răscumpărarea prin sângele Lui, adică iertarea păcatelor. Acesta este chipul
lui Dumnezeu celui nevăzut, mai întâi născut decât toată făptura. Pentru că
întru El au fost făcute toate, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele
văzute şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie
stăpânii. Toate s-au făcut prin El şi pentru El. El este mai înainte decât
toate şi toate prin El sunt aşezate. Şi El este capul trupului, al Bisericii;
El este începutul, Întâiul-Născut din morţi, ca să fie El Cel dintâi întru
toate.
EVANGHELIA
LUCA 14, 16-24
Zis-a
Domnul pilda aceasta: un om oarecare a făcut cină mare şi a poftit pe mulţi; şi
a trimis el la ceasul cinei pe slujitorul său să zică celor poftiţi: veniţi,
căci totul este acum gata. Dar toţi au început să-şi ceară iertăciune, ca şi
cum ar fi fost înţeleşi. Cel dintâi a zis: am cumpărat un ogor şi trebuie să mă
duc să-l văd; te rog să mă ierţi. Un altul a zis: am cumpărat cinci perechi de
boi şi mă duc să-i încerc; te rog să mă ierţi. Al treilea a zis: mi-am luat
femeie, şi pentru aceasta nu pot veni. Şi, întorcându-se, slujitorul a spus
stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis slujitorului
său: ieşi degrabă în pieţele şi uliţele oraşului: şi săracii, şi betegii, şi
orbii, şi şchiopii adu-i aici. Şi, întorcându-se, slujitorul a zis: stăpâne,
s-a făcut cum ai poruncit şi tot mai este loc. Atunci stăpânul a zis către
slujitor: ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte-i pe toţi să intre, ca să se
umple casa mea. Căci vă spun: nici unul din oamenii aceia care au fost poftiţi
nu va gusta din cina mea.
*
IPS Bartolomeu Anania – Predică la Pilda
celor chemaţi la cină
Mă
adresez tineretului: Să nu fiţi superficiali! Fugiţi de superficialitate,
există şi trebuie să existe o sondare a adâncului şi a lui Dumnezeu, iar
Sfântul Apostol Pavel exclamă la un moment dat: “O, adâncul înţelepciunii şi al
ştiinţei lui Dumnezeu”. Există un adânc a lui Dumnezeu, există şi un adânc al
omului care trebuie sfredelit, sondat. Uneori acest adânc se dezvăluie la
scaunul de spovedanie când omul se mărturiseşte, dar înainte de mărturisire,
omul se examinează pe sine însuşi. Uneori îl ajută duhovnicul prin întrebările
lui, există un adânc care se ascunde şi care vrea să se ascundă, un adânc de
care ne este ruşine, acela pe care îl sondează şi psihanaliştii, dar cea mai
bună şi perfectă psihianaliză este aceea a scaunului de duhovnicie. Atunci vezi
dacă adâncul tău ascunde lucruri necurate de care trebuie să te temi, sau
dimpotrivă, ascunde o vistierie de aur. Marele poet creştin ortodox Vasile
Voiculescu a scris o poezie intitulată “Minerul”
în care Îl aseamănă pe Dumnezeu cu un miner care vine şi sapă în adâncul
fiinţei omeneşti şi spune “Iată, vino şi în sufletul meu, Doamne, şi sapă unde
eu nu pot ajunge, şi acolo poate că vei găsi aurul pe care Tu îl cauţi şi pe
care eu nu-l ştiu.” Putem fi purtători de aur, fără să ştim, aşa cum putem fi
purtători de greşeli şi de păcate de care nu vrem să ştim. Rămân în
subconştient, deoarece conştientul nostru se fereşte de ele şi vrea să le ţină
acoperite. Este important să-ţi cunoşti fiinţa în întregimea ei, şi dacă ţi-o
cunoşti şi pe dinăuntru, atunci vei putea comunica cu Dumnezeu nu numai prin
rugăciunea rostită cu buzele, ci şi prin rugăciunea lăuntrică, care curge din
izvorul sufletului tău şi merge în Izvorul nesecat al lui Dumnezeu. Acolo apele
se întâlesc unele cu altele şi se îmbrăţişează cu o bucurie purificatoare. De
aceea, îndemnul meu este la profunzime. Ascultă mai mult…
*
Arhim.
Melchisedec Velnic – Predică la Pilda celor chemaţi la cină
Hristos
nu aşteaptă din partea noastră să devenim sfinţi şi apoi să-l iubim. Aşa cum
suntem să ne prezentăm la el, dar să avem conştiinţa greşelii şi totodată tăria
de a recunoaşte şi a-ţi cere iertare, căci grija de multe, nu este nimic
altceva decât lepădare şi ne-luare aminte, iar dacă noi suntem chemaţi, dacă
Biserica a făcut strigare pentru toţi să ne apropiem de Cină, aceasta a făcut-o
pentru că se apropie praznicul Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos,
dumnezeiasca întrupare, dumnezeiasca naştere a Fiului lui Dumnezeu, iar
Evanghelia are tocmai scopul acesta: ca nu cumva, vreunul dintre noi, prinşi de
duhul grijii de multe: de ţarine, de averi, de patimi trupeşti şi de toate celelalte,
să se despartă de bucuria praznicului. Este ca şi cum ne-ar spune astăzi
Hristos Domnul: Fiţi cu luare aminte, dragii mei, căci iată Eu vin şi Mă nasc
în iesle, dar voi pregătiţi-vă, ieşiţi din material care vă mărgineşte, ieşiţi
cu mintea şi inima voastră din lumescul care vă stăpâneşte, veniţi către Mine
şi veţi afla odihnă sufletelor voastre, căci Eu am venit pentru voi şi pentru a
voastră mântuire. Ascultă
mai mult…
*
Sf. Ioan Maximovici – Cuvânt despre cele
două ospeţe
Aceste
două ospeţe sunt chipurile a două feluri de viaţă, a două moduri de desfătare.
Primul este închipuirea ospăţului duhovnicesc, a desfătării duhovniceşti. El
este făcut de Domnul. Acest ospăţ este Biserica lui Hristos. Noi suntem
invitaţi la acest ospăţ atunci când suntem chemaţi să participăm la slujbele
bisericeşti, mai ales la dumnezeiasca Liturghie şi la împărtăşirea cu
dumnezeiescul Trup şi Sânge al lui Hristos, [când suntem chemaţi] la fapte
bune, la luare-aminte şi la trezvie. Noi refuzăm să mergem la acest ospăţ când
nu venim la slujbele Bisericii, când, în loc de bine, facem rău, când preferăm
grijile şi plăcerile lumeşti în locul vieţii în Dumnezeu. Noi nu venim în haine
de nuntă când vieţii trăite în Dumnezeu îi aducem dispoziţii străine şi păcătoase.
Fiecare dintre noi este chemat de multe ori pe zi la acest ospăţ şi de fiecare
dată refuză când, în locul celor duhovniceşti şi dumnezeieşti, le preferă pe
cele trupeşti şi păcătoase. Citeşte
mai mult…
Sursă Apostol şi Evanghelie: Doxologia
0 comments:
Trimiteți un comentariu