Actorul Gary Graham,
cunoscut în România mai ales pentru rolul său din serialul Star Trek, unul
dintre idolii adolescenţilor anilor ’80, a spus la începutul lui 2009 ceea ce
puţine persoane publice au curajul să spună: avortul este crimă!
Mărturia lui este importantă
nu numai pentru adevărul ei, ci și
pentru drumul personal al autorului. În primul caz când i-a spus celei care îi
purta copilul în pântece să facă avort, dacă i-ai fi zis că avortul este o
crimă „aș fi
murit cu tine de gât… Cum îți
permiți? Ce știi tu nenorocitule?” Cu o
luciditate necruțătoare,
el arată promiscuitatea în care a trăit, cu un număr de șapte amante concomitent,
responsabil de cel puțin
trei avorturi. Toate acestea pentru satisfacerea egoismului prin plăcere.
Și
în România există persoane, celebre sau obișnuite, care au fost amăgite
că avortul nu este uciderea unui copil, ci un drept al mamei. Dacă vor să îi
ajute pe alții, drumul
mărturisirii greșelii
care ajută pe cei care încă nu știu
care este adevărul a fost deschis.
Cu cât mai mulți vor atenționa asupra adevărului că
avortul ucide un copil, cu atât mai mulți
vor fi cei care îl vor cunoaște,
cu atât mai mulți
copii vor fi salvați
de la moarte, cu atât mai multe mame și
mai mulți tați vor fi salvați de la o greşeală gravă şi o traumă gravă greu de vindecat.
Am de gând să spun ceea ce
milioane de oameni au conştientizat deja în mintea lor şi alte milioane, mai
multe, o ştiu în adâncul sufletului, dar nu vor nici măcar să conştientizeze,
darămite să o simtă. Mă vor detesta pentru ceea ce am să spun, mă vor urî. Şi
cu toate acestea, tot am s-o spun: avortul este crimă!
În anii ’60–’70 făceam parte
cu mândrie din generaţia păcii. Hipioţi cu părul lung, amorezaţi de rock,
festivaluri muzicale, pace, nu război... Stai! Da’ eu sunt la colegiu. Sunt pe
ultima sută de metri, gata să mă azvârl în lumea afacerilor. O să ajung un
ratat scrobit, undeva, într-un birou anost, când, de fapt, mie nu-mi stă capul
decât la chefuri. Adică... ăăă, vreau să salvez lumea! Cu droguri, sex şi
rock’n’roll. Bine, mă, rog, n-avem încă un plan bine pus la punct... dar asta
ne preocupă acum?
Gata cu amintirile. De-a
lungul vieţii am întors problema asta pe toate părţile, şi pur şi simplu nu pot
ceda logicii. Fetusul pe care femeia însărcinată îl poartă în ea, indiferent de
perioada de sarcină, este o fiinţă umană vie, care respiră. Da, respiră – sacul
amniotic se formează la 12 zile de la concepţie, iar în al doilea trimestru de
sarcină copilul pur şi simplu respiră lichidul amniotic. Nu este o „masă de
ţesut încă lipsită de viaţă”. Nu e un neg, nu este o aluniţă, sau o excrescenţă
a pielii, o iritaţie, sau un mănunchi de celule lipsite de coordonare. Nu e
doar un „fetus”. E un copil. Neformat încă. Aşa cum un bebeluş nu este încă un
adult matur şi complet dezvoltat. Este totuşi un copil.
Iar atunci când am lăsat
prima dată o fată însărcinată, aş fi murit cu tine de gât dacă îmi spuneai
asta. Cum îţi permiţi? Habar n-ai despre ce vorbeşti! Ce ştii tu, nenorocitule?
Ei bine, ştiu. Şi mă declar
vinovat. Am determinat trei fete să facă avort şi probabil că au fost mai
multe, dar nu ştiu sigur. Iar acum mi se rupe inima. Pentru că în adâncul
sufletului m-am convins. Mi-au trebuit ani de zile după ce am comis-o, dar în
sfârşit mi s-a arătat Adevărul. Şi ceea ce mi s-a întâmplat a fost o revelaţie
spirituală. S-a întâmplat pur şi simplu... Am avut o revelaţie dureroasă, care
m-a îngenuncheat şi m-a făcut să plâng când am înţeles ce înseamnă de fapt
pentru un bărbat să fie cu o femeie, pentru ce a creat Dumnezeu dragostea
trupească şi ce înseamnă avortul.
Până în secunda aceea,
fusesem sută la sută „pro alegere”. Eram convins de toată chestia cu
„drepturile femeilor”, eram de acord cu „dreptul constituţional al femeii la
libera alegere” şi n-aveam nimic împotrivă.
Un timp am fost un adevărat
Casanova. Aveam vreo şapte prietene la un moment dat; ca un cocoş între găini.
De ce şapte? Habar n-am... Ăsta era stilul meu şi nu eram nici pe departe
singurul. Eram mândrele elemente ale generaţiei „flower-power”.
Am auzit tot felul de
dispute pe marginea faptului că fetusul nu e un copil pentru că nu poate
supravieţui în afara uterului. Dar ce zici de un copil de trei zile? Sau chiar
de unul de două săptămâni? Dacă-l pui jos, pe podea, şi-l laşi acolo, o să
poată supravieţui de unul singur? Sau o să moară? Şi-atunci cum determini exact
dacă este copil sau nu? Totul se reduce la un singur lucru: când începe viaţa?
Când e copil? În momentul concepţiei? În primul trimestru de sarcină? În al
treilea? Fix din momentul naşterii? Când i se taie cordonul ombilical? Două
săptămâni mai târziu? Când? Fii foarte atent, căci odată ce tragi linie şi
spui: de-acum e fiinţă umană, ai pierdut bătălia. Pentru că e arbitrar. Azi
este copil, dar ieri era încă o grămadă de celule... un fel de adunătură de
nimic cu care poţi să faci ce vrei, fără nicio problemă. Dar s-au născut copii
prematur, în al doilea trimestru de sarcină, şi au trăit. Se întâmplă des.
Aşa că vă rog să-mi spuneţi,
cum vine asta, să iei un copil, să-l scoţi tot, mai puţin capul, după care să-i
bagi un tub în cap şi să-i tragi şi creierii afară? Cum se cheamă asta altfel
decât crimă? Pentru că „asta” se întâmplă în cazul avorturilor prin dilatare,
care sunt destul de frecvente.
Iar noi, ca naţiune, ca popor, n-avem nicio
problemă?
Înţeleg ura celor cărora le
amintesc acest lucru. Realitatea poate fi înfricoşătoare. Actul în sine e
cumplit şi mult mai tragic când te gândeşti la numărul de copii de care se
dispune astfel în fiecare zi. Bunăvoinţa cu care tolerăm un atare holocaust
spune enorm de mult despre felul în care a fost abrutizată toată cultura
noastră. Despre cât de puţin a ajuns să valoreze viaţa. Acel fetus incomod
poate fi îndepărtat chirurgical, rupt din uter şi aruncat la gunoi ca orice
altceva. Problema s-a rezolvat, iar mama se poate întoarce iar la viaţa ei
egocentrică. Însă rănile din sufletul acelei femei nu se vor vindeca niciodată
complet. Eu sunt bărbat, şi mai am încă rănile mele.
Ni se spune să facem sex ori
de câte ori simţim nevoia. Se împart prezervative încă din gimnaziu.
Promiscuitatea nu e doar îngăduită, este, practic, încurajată.
Poate să-mi spună cineva cum
a ajuns Scott Peterson să fie acuzat de crimă dublă – pentru soţia şi fiul său
nenăscut – şi un doctor care face cam acelaşi lucru într-o clinică, nu?
Explicaţi-mi şi mie: de ce e crimă într-un caz şi un lucru absolut acceptabil
în celălalt? Ilogic până-n pânzele albe!
„Hei! E trupul meu. Am
dreptul să fac ce vreau cu corpul meu!” Ei bine, n-ai! N-ai legal dreptul să te
prostituezi (doar în Nevada poţi). N-ai dreptul să ucizi.
Hai să fim sinceri. De câte
ori auzi fraza „dreptul femeii de a hotărî”, completează în gând cu „să-şi
omoare copilul”. Despre asta vorbim. Despre dreptul femeii de a-şi ucide
copilul.
Avortul opreşte o inimă care bate
Am văzut ecografia fiicei mele, la doar patru
săptămâni. N-am văzut decât o formă cilindrică, micuţă, cam cât unghia de la
degetul mic, care pulsa. Fiecare pulsaţie era o bătaie de inimă. Da, de inimă
de-abia formată; celulele încă se împărţeau după funcţia viitoare, dar
inimioara ei deja bătea. Mi-au dat lacrimile. Mi-am dat seama că eram martorul
unui miracol. Miracolul vieţii. Atunci am înţeles că încă de la contopirea
primelor două celule, şi de la prima diviziune, miracolul constă tocmai în
strădania aceea încăpăţânată ca, în ciuda a tot şi a toate, până la urmă să se
facă din ele o fiinţă umană.
Nu vă ţin predici. Vă spun
doar că am ajuns să ştiu şi să ştiu că ştiu. Un fetus nenăscut este un copil în
formare... şi să pui capăt prematur acelei vieţi înseamnă să comiţi o crimă.
Tare mi-aş fi dorit să fi
fost la fel de convins de asta cu mult timp în urmă... pe vremea când nu mă
interesa decât confortul meu zilnic. Dar n-am vrut să ştiu, n-am vrut să mă
gândesc la asta. Era prea incomod. Ce ironie! Tocmai „generaţia dragostei” să
dea naştere unui lucru atât de odios, acceptat de cultura noastră, precum
avortul.
Dumnezeu să aibă milă de
noi.
Sursă: Revista Cuvinte către tineri
Prelucrare după: Star Trek Actor Who Paid for Three Abortions Now Condemns Woman’s “Right to Choose…to Kill Her Bab
Prelucrare după: Star Trek Actor Who Paid for Three Abortions Now Condemns Woman’s “Right to Choose…to Kill Her Bab
Original: FLASHPOINT!
A WOMAN'S RIGHT TO CHOOSE
Star Trek Actor Who Paid for
Three Abortions Now Condemns Woman’s “Right to Choose…to Kill Her Baby
Mon Feb 02, 2009
By Kathleen Gilbert
LOS ANGELES, February 2,
2009 (LifeSiteNews.com) - Actor Gary Graham knew that by writing about his
personal experience and rejection of abortion, he would be incurring the ire of
not a few among the Hollywood elite.
Yet a blog column posted
last Tuesday by the seasoned actor, known most recently for his roles as
Ambassador Soval in the TV series "Star Trek: Enterprise" and Capt.
Ingles on "J.A.G.", took an unflinching look at truths almost
entirely ignored by those in the Hollywood establishment.
"I’m going to say what
millions know in the front of their brains, and many, many more millions know
in the depths of their hearts … but won’t allow themselves to think it, much
less feel it," wrote Graham.
"And believe me, I know I’ll be hated for saying it, I’ll be hated
by people who don’t know me, have never worked with me, have never golfed with
me, had a drink with me.
"I’m going to say it
anyway: Abortion is murder."
Graham described the
irresponsibility of his youth that made abortion the convenient option for a
drug-fueled, “free-love” lifestyle. He confessed to having paid for multiple
abortions for girlfriends, observing that abortion “sure took the pressure off
of me, a guy, interested in sex who had been raised in the era of, ‘Hey, you
get a girl pregnant, you marry her!’” But then, he says, a "spiritual
awakening" brought him to a "tearful epiphany of what it meant for a
man to be with a woman, what sex was really designed for by our Creator and …
what abortion is.
"I truly wish that I
had had this conviction way back when…when I was only concerned about my
selfish convenience of the day," wrote Graham. "But I didn’t want to know, I didn’t
want to think about it. It was inconvenient to think about it."
He noted that the widespread
acceptance of abortion "says volumes of how our entire culture has been
coarsened," and "How life itself has been cheapened.”
"We are told to have
sex any time we feel the urge. Condoms
are handed out in grade schools. Promiscuity is not only condoned, it’s tacitly
encouraged ... But if you should get pregnant and it’s just not a ‘convenient’
time for you, don’t worry, there are Family Planning Services. ... That
inconvenient fetus can be surgically ripped from its uterine moorings, ground up
and tossed into the trash like so much garbage.
"Problem solved, and
the mother can resume her egocentric lifestyle.
But the scars on that woman’s soul will never quite heal. I’m a man, but
I’ve got them on mine."
Responding to those who call
for abortion to be "legal but rare," Graham asked, "Why rare?
"What’s wrong with
abortion, that you think it should be a rare occurrence? I’ve had moles removed
from my skin. Doctors don’t tell us that a mole removal should be rare. So
what’s with this ‘rare’ business? Or is it a tacit agreement that abortion … is
plain wrong?
"Try this exercise:
Every time you hear someone use the phrase ‘…a woman’s right to choose…’
mentally complete the phrase with the following words – ‘…to kill her
baby.’ That’s what the argument’s
about. A woman’s right to kill her
baby."
Sursă: Star Trek
Actor Who Paid for Three Abortions Now Condemns Woman’s “Right to Choose…to
Kill Her Bab
Original: FLASHPOINT!
A WOMAN'S RIGHT TO CHOOSE
0 comments:
Trimiteți un comentariu