Foto: diac. Ioan Grigore
Prof. dr. Nicolae
Constantinescu şi-a dedicat viaţa chirurgiei. A salvat mii de oameni, dar nu-şi
atribuie nici un merit. Cu înţelepciunea celor 76 de ani, declară smerit:
"Eu am fost doar un instrument în mâna Celui de sus". Drept urmare,
nevoia de a-L mărturisi pe Hristos public, în ultimii 20 de ani, a venit
firesc. Fără această mărturisire, dialogul redat mai jos despre locul şi rolul
credinţei în menţinerea şi dobândirea sănătăţii, în asigurarea unei calităţi a
vieţii, în redefinirea actului medical ca un act sacru ar fi fost de prisos.
Ai crede că un om de talia
profesorului Nicolae Constantinescu, recunoscut la nivel internaţional pentru
activitatea profesională, ştiinţifică şi publicistică impresionantă, este dacă
nu greu de abordat, în orice caz, dificil de înţeles. Nimic mai fals. De la o primă
întâlnire, constaţi că profesorul face parte din categoria acelor personalităţi
rare, care pe cât de valoroase sunt, pe atât de natural şi familiar se comportă
cu cei din jur. Îşi face timp şi pofteşte la discuţii pe oricine păşeşte cu
gând bun în biroul său de la Universitatea de Medicină şi Farmacie "Carol
Davila" din Bucureşti, de unde s-a pensionat în anul 2001, rămânând în
continuare profesor consultant.
Printre vrafurile de cărţi
stivuite în două corpuri de bibliotecă şi pe podea, numeroasele distincţii şi
premii care acoperă peretele din dreptul mesei de lucru, portretele înrămate
ale maeştrilor săi, icoana Sfântului Nicolae şi o ţesătură pe perete,
intitulată "Smerenie", ocupă locul central al încăperii, unde se
aşază pe un fotoliu şi începe să mărturisească. Cei 53 de ani de practică
chirurgicală i L-au descoperit pe Dumnezeu: "Operezi în acelaşi fel doi
inşi, unul trăieşte, altul moare, deşi eşti convins că amândoi vor trăi fiindcă
tu ai fost cel care a lucrat acolo. Vine, deci, momentul în care îţi dai seama
că nu numai tu eşti cel care contribuie la vindecare - asta e prima treaptă, şi
cu cât urci mai sus (în sensul bun al cuvântului), cu atât mai mult realizezi
că tu ai fost nimic. Că ai fost, de fapt, un instrument în mâna Celui de sus.
Momentul acesta este unul
fundamental, cel puţin pentru meseria de chirurg, să-ţi dai seama că în tine a
lucrat şi lucrează divinitatea, adică cea care îţi dă forţă, minte, atenţie,
acurateţe. Oricât te-ai crede de deştept, de pătrunzător, de genial, chiar vine
o vreme când supralicitarea eului din tine nu te mai mulţumeşte, când realizezi
limitele tale, când începi să te smereşti. Şi, culmea, lucrul ăsta ţi se poate
întâmpla chiar când eşti în culmea gloriei".
Credinţă
şi încredere
Chirurgul spune că puterea dumnezeiască
nu este prezentă doar în vindecările miraculoase, ci se vădeşte în orice act de
vindecare şi, "fără îndoială, credinţa bolnavului în ajutorul pe care-l va
primi de la Dumnezeu pentru a se însănătoşi şi încrederea lui în medic
reprezintă primul pas decisiv spre vindecare". Totodată, credinţa în Iisus
şi în puterile Lui tămăduitoare provoacă un puternic fior emoţional, tradus în
plan energetic printr-o forţă vitală de netăgăduit, iar pe plan psihic,
printr-o puternică stimulare a sentimentului iubirii. Se poate spune că starea
de dăruire, de abandonare în şi pentru Hristos este de fapt agentul şi
vehiculul vindecării.
Cei bolnavi nu trebuie să
caute vinovaţi pentru suferinţa lor. Aceştia, subliniază medicul, trebuie să-şi
intensifice trăirile şi strădaniile vieţii creştine, iar semenii lor să li se
alăture cu efortul lor de rugăciune, post şi îngrijiri medico-sociale. De
asemenea, creştinul ortodox trebuie să ştie că există psalmi tămăduitori,
specialistul indicând în caz de boală citirea psalmilor 3, 30, 50 şi 142.
Bolile
trupeşti cauzate de bolile sufleteşti
Degradarea morală din zilele
noastre, care duce la boli sufleteşti grave, are impact şi asupra sănătăţii
trupeşti. "Niciodată sufletul nu suferă fără să existe şi o suferinţă
trupească, după cum nici trupul nu suferă fără o întristare a sufletului, chiar
dacă bolnavul sau cei din jur nu văd sau nu simt decât o parte din
suferinţă", confirmă doctorul. Şi continuă, explicând că dacă omul este
alcătuit din trup şi suflet, pe cale de consecinţă există atât boli ale
trupului, cât şi boli ale sufletului, aşa încât şi vindecările trebuie să se
manifeste atât la nivelul trupului, cât şi la nivelul sufletului. Obţinerea
stării de sănătate trebuie sa vizeze deci atât vindecarea trupească, cât şi
îmbunătăţirea vieţii spirituale a pacienţilor.
După Sfântul Grigorie
Sinaitul, bolile sufleteşti sunt: înfumurarea şi trufia, cutezanţa semeaţă;
mânia şi aprinderea grabnică; patimile poftei: lăcomia, desfrânarea, iubirea de
arginţi, iubirea de sine; patimile simţirii: necredinţa, viclenia, uneltirea,
făţărnicia, grăirea de rău despre altul, osândirea, dispreţul şi batjocorirea,
minciuna, vorbirea de lucruri urâte, jurămintele strâmbe; patimile minţii:
lauda de sine şi înălţarea necontenită a propriei persoane, cearta, pizma,
grăirea cu răutate împotriva cuiva, surzenia cu voia, răstălmăcirile,
nălucirile; patimile cugetării: amăgirile, întunecarea şi orbirea,
împrăştierea, rătăcirile, lipsa de rezistenţă la momeli, încuviinţarea la rău,
robirea cu bună-ştiinţă.
Puterea
vindecătoare a Sfintei Liturghii
Profesorul încurajează
participarea la Sfânta Liturghie, care "are o certă putere vindecătoare.
Duminica, sub cupola bisericii, alături de preot şi de noi, credincioşii, vine
Iisus, vin îngerii, vin sfinţii, iar noi ne întărim prin puterea comunicării şi
acolo în biserică suntem una cu Hristos. În cuvântările pe care le-am ţinut în
ultimii 10 ani, am prezentat, printre altele, un studiu al Universităţii Duke
din SUA, publicat în "Journal of Gerontology", 1999, în care se
concluziona pe baza unui mare număr de cazuri, că mersul regulat la biserică
îmbunătăţeşte sănătatea şi prelungeşte viaţa. Un alt studiu, tot american,
făcut pe o populaţie numeroasă, arată că cei care merg la biserică, măcar o
dată pe lună, îşi diminuează cu 50% riscul de a muri de boli cardiace, de unele
cancere sau prin sinucidere".
Rolul
purificator al "cetăţilor de apărare ale creştinului"
Prof. dr. Nicolae
Constantinescu nu uită să amintească de rolul postului în menţinerea stării de
sănătate, deoarece "rostul postului este însănătoşirea trupului şi o
stavilă pusă în faţa patimii lăcomiei de a mânca. Aşa cum zilele de post
însănătoşesc trupul, spovedania, rugăciunile şi faptele de milostenie
însănătoşesc sufletul".
De asemenea, susţine
specialistul, spovedania este mijlocul cel mai important de curăţire a
sufletului, cu valoare de prevenire a îmbolnăvirilor pentru omul sănătos şi cu
valoare terapeutică pentru omul bolnav, iar aceasta trebuie să se asocieze cu
pocăinţa (metanoia). Sfânta Taină a Împărtăşaniei, care urmează curăţirii prin
Spovedanie, "este o concorporalitate cu Hristos, în acelaşi timp
purificatoare şi vindecătoare".
Apa sfinţită, anafura,
tămâia, sfinţirea casei, flacăra unei candele, icoanele, pelerinajele la
locurile sfinte, apoi Taina Botezului, Taina Ungerii cu Sfântul Mir, Taina
Sfântului Maslu, Taina Nunţii sunt toate "cetăţi de apărare ale
creştinului între naştere şi moarte, ridicate prin credinţa noastră şi prin
ruga preotului", după cum le numeşte doctorul Constantinescu, care
încheie: "Convingerea mea ortodoxă fundamentală este că ţinta vieţii
omeneşti este reprezentată de participarea la viaţa însăşi a lui Dumnezeu".
Sursă: Ziarul Lumina
0 comments:
Trimiteți un comentariu