Şcoala de Duminică - Pr. Dumitru Stăniloae: "Hristos este modelul nostru cel mai înalt"

duminică, 9 decembrie 2012

| | |


Fragmente:

Fiul lui Dumnezeu s-a făcut om pentru a arăta marea iubire a lui Dumnezeu faţă de oameni şi a mers până la jertfa de pe Cruce ca să învingă moartea, căci El n-a murit pentru păcatele Sale, pentru că s-a născut din Fecioară, ci a murit pentru păcatele noastre şi de aceea a putut învinge moartea. 

Fiul lui Dumnezeu este modelul cel mai înalt binelui, model spre care înaintăm şi niciodată nu ajungem să-l realizăm, pentru că este infinit. Toate ispitele din diferite filozofii şi sisteme care se adresează tinerilor nu-i duc dincolo de lumea aceasta, nu-i duc dincolo de un aşa zis adânc al fiinţelor, care este tot din lumea aceasta, şi noi vedem cât de imperfectă e lumea aceasta, cât de mult ne nemulţumeşte. Ea nu poate fi ultima realitate. Trebuie să fie Cineva dincolo de lume. Lumea aceasta e făcută de Dumnezeu ca un mijloc pentru a-şi arăta oamenii bunătatea, binefacerea dintre ei, dar vedem că nu putem rămâne la ea. Prin ea trebuie să vedem pe Cineva care e mai presus de ea, din eternitate. 

Dumnezeu este atât de personal, atât de interesat de persoane, cum numai o Persoană poate fi. Lucrurile nu se interesează de persoane. Persoanele nu se interesează de lucruri. Persoanele se interesează de persoane. Dacă ştiu că e cineva care se interesează de mine, asta îmi dă o mare bucurie, pot să am toate lucrurile că degeaba le am. Numai atenţia unei persoane îmi dă mare bucurie. Aspiraţia infinită a omului presupune că trebuie să fie o persoană care nu-mi dă atât cât îmi poate da o persoană omenească, ci îmi dă o atenţie şi o iubire nesfârşită. De aceea, trebuie să fie chiar în ea o iubire, deci nu poate fi o singură persoană. Trebuie să fie o Persoană care iubeşte o altă Persoană din veci şi care se unesc în iubirea lor cu o a Treia Persoană. Numai în trei este o iubire desăvârşită, numai când doi se unesc în dragoste faţă de al treilea, sau când fiecare îl are pe al treilea ca împreună-participant la iubirea lui faţă de celălalt, iubirea lui este deplină. De aceea şi familia, şi gramatica "eu, tu, el" este aşa, pentru că doi nu se pot închide în ei, ci sunt deschişi celui de-al treilea. Avem aici modelul lui Dumnezeu.

Creştinismul este ideea iubirii nesfărşite,  este cel care ne dăruieşte pe Fiul lui Dumnezeu însuşi ca model de om. Ce ne pot da alte concepţii? Toate filozofiile care reduc totul la o esenţă, la o serie de legi nu explică nimic. De unde sunt toate legile din natură? Legile nu explică nimic, ele nu pot fi definite. Mai presus de aceste legi trebuie să fie o iubire faţă de toate, o libertate în iubire. Numai un Dumnezeu al iubirii şi al libertăţii poate explica, poate da o armonie şi un sens tuturor legilor care sunt în toate.