Ar trebui susţinătorii vieţii să compare avortul cu evenimente precum tragedia de la Connecticut?

Familia Parker: Robbie, Alissa, Emilie, Madelaine şi Samantha

Bryan Kemper

17 decembrie, 2012 (http://www.standtrue.com)

Ar trebui susținătorii vieții să compare avortul cu evenimente precum tragedia din Connecticut? Pentru a răspunde la această întrebare trebuie mai întâi să răspundem la întrebarea „ce este avortul?”

„Avortul” este un cuvânt care descrie actul de ucidere a unei persoane umane într-unul dintre primele stadii de dezvoltare, la fel precum „împușcare” este un cuvânt care descrie modul în care persoanele de la școala din Connecticut sau de la cinematograful din Colorado au fost ucise. Amândouă cuvintele descriu câte o metodă diferită de a lua viața unor persoane umane aflate în diferite stadii ale vieții și dezvoltării lor.

În același mod, când compar holocaustul nazist cu holocaustul avorturilor, arăt că ambele sunt evenimente oribile care au curmat viețile a milioane de persoane inocente. Unul a avut loc cu 70 de ani în urmă, altul ar loc chiar acum.

Cu ușurință se pot face comparații cu alte evenimente din istorie, cum sunt masacrul de la liceul Columbine (în 1999 acolo au fost uciși 12 elevi și un profesor de către doi elevi ai școlii), sclavia, cutremurele de pământ și multe alte evenimente în care s-au pierdut multe vieți nevinovate.

Mulți oameni cred că eu fac aceste comparații pentru a arăta asemănarea dintre aceste evenimente și avort, dar nu este așa. Nu încerc să arăt că ele sunt identice, ci încerc să arăt faptul îngrozitor că noi nu le percepem ca fiind identice.

Emilie Parker, 6 ani, unul dintre copiii ucişi la şcoala Sandy Hook

Fac aceste comparații pentru că, în vreme ce plâng pentru viețile curmate în Newton, Connecticut sau în cinematograful Aurora din Colorado, sunt, de asemenea, îndurerat pentru alte mii de persoane nevinovate ucise în aceeași zi pentru care plâng foarte puțini oameni. Vreau să ne trezim și să ne dăm seama că mii de persoane nevinovate sunt ucise în clădiri din țara noastră în fiecare zi, iar mass-media nu vorbește despre evenimentele care le implică.

Planned Parenthood și clinicile de avorturi au reușit să adoarmă America și să nu ia aminte la masacrul din spatele ușilor lor. Ei au reușit să îi convingă pe prea mulți oameni că acolo nu se întâmplă altceva decât că are loc o alegere pentru a la ajuta pe femei. Au declarat război femeilor și copiilor nevinovați din pântece și au travestit acesta în eliberare și libertate.

În acest război contra femeilor, industria avortului a reușit să reducă la tăcere indignarea care ar fi trebuit arătată față de masacrul avorturilor. Au reușit să mascheze o acțiune oribilă și violentă în chipul dreptului la asistență medicală, care trebuie să fie finanțat de către stat.

Voi fi foarte sincer aici: nu cred doar că am dreptul să fac aceste comparații, ci cred că sunt obligat să fac aceste comparații. Cred că sângele a 55.000.000 dintre americani, din aceeași națiune cu mine, care au fost masacrați prin avort, trebuie să fie plâns.

Astă vară am realizat o lucrare în care apare cinematograful Colorado unde a avut loc masacrul, alături de o fotografie a Planned Parenthood. Am spus atunci că atunci când sunt uciși la cinema 12 persoane se cheamă masacru, iar când sunt uciși 12 persoane la Planned Parenthood se cheamă „alegere”.

Nu am fost uimit de răspunsurile pe care le-am primit de la oameni care nu sunt creștini sau de la susținătorii avortului; am fost uimit de comentariile pe care le-am primit de la creștini și de la persoane care se identifică ca fiind pentru-viață.

Mi s-a spus că dacă numesc avortul crimă înseamnă că judec, iar noi, ca și creștini, nu trebuie să judecăm pe alții. Trebuie să îi întreb pe acești oameni dacă putem să îl numim pe cel care a tras în sala de cinema criminal, sau și asta înseamnă că îl judec?

Ieri am comparat masacrul de la școala din Newton, Connecticut cu holocaustul avorturilor și am analizat reacția Președintelui nostru față de această tragedie. Am folosit apelurile la controlul armelor pentru a spune că eu doresc legi care să controleze bisturiele și mașinile de aspirat care sunt folosite pentru a ucide copii. Am vorbit despre faptul că de fiecare dată când un copil este ucis, fie în interiorul, fie în exteriorul uterului, lumea ar trebui să fie revoltată.

Mi s-a spus că este prea devreme pentru a face astfel de comparații, deoarece acei oameni tocmai au murit și toată lumea are nevoie de timp pentru a-i plânge. Și eu sunt foarte întristat de moartea lor și plâng pentru ei, dar sunt întristat și pentru că, de la atacul din Connecticut, mai mult de 7.000 de persoane inocente au fost ucise în clinicile de avorturi. Din 22 ianuarie 1973 și până în prezent numai în America au fost ucise 55.000.000 de persoane nevinovate prin avorturi chirurgicale. Nu este prea devreme; de fapt este prea târziu.

Mi s-a spus că sunt oportunist. Da, sunt. Folosesc această oportunitate pentru a aduce la lumină uciderea brutală și fără sens a milioane de copii nevinovați pentru a căror moarte trebuie să ne pară rău. Folosesc această ocazie pentru a arăta ipocrizia unei națiuni care apără, protejează și finanțează uciderea propriilor cetățeni în numele alegerii.

Aceste comparații au avut mai multe scopuri. Unul dintre ele a fost să dau un „buzz” și să fac să se vorbească despre avort. A funcționat. De fiecare dată când se vorbește despre avort și  este prezentat adevărul, viețile unor copii sunt salvate. Unul dintre scopurile mele ca aboliționist pentru avorturi este să nu las niciodată ca avortul să iasă din discuție. Scopul meu este să aduc mereu avortul în față și în centrul discuțiilor astfel încât această națiune și lumea întreagă să fie forțate să își deschidă ochii și să vadă ceea ce este cu adevărat avortul. Avortul este un omor și voi folosi fiecare ocazie pentru a expune acest lucru până când vom realiza încetarea masacrului prin avort.

Douăzeci de copii nevinovați au fost uciși în Newton vineri, 14 decembrie 2012, în timp ce mai mult de 3.500 de copii inocenți au fost uciși în aceeași zi în clinicile de avorturi. Președintele nostru nu a vărsat o lacrimă pentru copiii uciși în clinicile de avorturi; de fapt el sprijină uciderea lor și ajută să fie finanțată. Nu se aplică vreo lege în aceste clinici pentru a încerca să fie salvați vreunul dintre acești copii și, de fapt, legea se ocupă să-i aresteze pe cei care încearcă să o facă. Camerele de televiziune care au transmis imagini la știri nu s-au concentrat pe aceste clădiri, pentru a încerca să evalueze câți copii au fost uciși; poate că le-a păsat mai puțin de sângele de pe podelele clinicilor de avorturi.

Așadar, nu cred doar că este permisă folosirea unor astfel de evenimente pentru a face comparații cu avortul, ci cred că trebuie să facem astfel de comparații. Adevărul este că avortul este o crimă ascunsă, care nu va fi arătată la știrile de seară; de aceea trebuie să folosim orice ocazie pentru a da la iveală cât de oribil este masacrul avortului.

Surse: StandTrue, EmilieParkerFund