Eroii martiri din 1989 (I)

Este adevărat că în decembrie 1989, în paralel cu revolta pentru adevăr şi libertate, au existat calcule politice şi manipulare. Dar importantă şi ziditoare rămâne jertfa celor nevinovaţi, căci neamul s-a apropiat mai mult de dumnezeire prin dăruirea lor sinceră, dezinteresată, în numele lui Hristos. Prin ei s-au îmbogăţit sufleteşte toţi cei ce au căutat Adevărul şi Binele.

Cei doritori de bani, de slavă deşartă şi de plăceri au mers înainte pe drumul lor. Uneori, aceştia au vorbit chiar în numele idealurilor revoluţiei, dar cuvântul lor mincinos nu a anulat puterea sufletească pe care ne-au dăruit-o cei ce s-au jertfit atunci.

Tinerii care au fost omorâţi în decembrie 1989 şi-au dat viaţa pentru România adevărată: acea Românie profundă, vie, întemeiată pe credinţa de veacuri a neamului nostru. Ei sunt dovada că după 45 de ani de comunism adevărata Românie nu a dispărut, şi aceasta ne întăreşte în nădejdea că nu va dispărea nici de acum înainte.

Vom muri şi vom fi liberi!

 Potirul durerilor era plin la acea cumpănă de vremi! A luminat atunci în spiritul vostru, tinerilor, un cuvânt unic: „Vom muri şi vom fi liberi!” Nu l-a rostit nimeni în vreo altă ţară, în vreo altă revoluţie, nici la 1789, nici la 1848, nici în 1917. Voi aţi descoperit libertatea în moarte, dar nu în moartea ca moarte, ci în moartea ca jertfă. Aşa a fost la început: Jertfa, nu moartea! „Mielul e înjunghiat de la întemeierea lumii”. (Apoc. 13, 8)

În jertfa voastră a rodit reînvierea neamului. Voi aşa aţi trăit moartea, ca jertfă; trăind-o aşa, moartea murise în voi mai înainte; murise frica, murise sclavia totalitară, murise josnicia materialistă, murise ateismul, murise tot ce omoară viaţa în duhul ei divin, nemuritor.

A luminat în voi, martirii, acest înţeles al ofrandei voastre pure, genuine, înţeles că nu muriţi, şi că, deci, sunteţi vii, tot mai vii. Domnul vieţii, Iisus Hristos, a zis: „Adevăr, adevăr vă spun vouă: cel ce ascultă Cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci a trecut din moarte la viaţă” (Ioan 5, 24). Voi aţi trecut la viaţa de veci. Aţi dobândit deplina libertate pentru voi, dar şi pentru noi. Din libertatea voastră şi noi devenim liberi „de cel rău”.

La temelia înnoirii României, la sfârşitul acestui ultim veac al mileniului stă mărturie jertfa voastră a tuturor.

Ferice de neamul care se întemeiază şi se înnoieşte prin jertfă în numele lui Hristos, Cel care, prin jertfă, ne-a dăruit învierea.

Părintele Galeriu

Vladimir Cătălin Andronic, 1 lună, 23 nov 1989 – 23 dec 1989

...Să nu-ţi fie teamă, mamă, de câte ţi-am gângurit în vis! Acum însă, hai binecuvântează-mă printr-un sărut, că, uite, mă cheamă să mă alăpteze Maica Domnului! Şi să nu plângi, să nu mai plângi când mergi îndoliată la Cimitirul Eroilor Tineri, la mormântul 7, rândul 7, sau când mă vezi atât de dulce şi atât de nevinovat în fotografie!

fragment după Corneliu Tălmaciu

Sursă: Revista Cuvinte către tineri