În materialul de mai sus puteţi urmări un interviu difuzat pe TVR 2 cu
Părintele Pantelimon Şuşnea de la Mănăstirea Oaşa despre cum şi-a schimbat
viaţa atunci când l-a descoperit pe Hristos.
Fragmente din interviu:
„Căutam tot felul de tradiţii gnostice, Biserica mi se părea depăşită, cu
un ritual pe care nu-l înţelege nimeni. Când mă ducea cineva la biserică, eram
stângaci, făceam cruce cu mâna stângă.”
Cum eraţi ca tânăr în liceu?
"Eram rocker, nonconformist. Am început cu rockul foarte dur, duceam o viaţă pătimaşă,
fumam pipă. Nu luam niciodată droguri, pentru că voiam să nu-mi pierd
luciditatea şi nici alcool nu consumam. Aveam conştiinţa acestei degradări,
făceam yoga, dar decădeam tot mai tare şi nu puteam să mă opresc."
Momentul în care viaţa părintelui şi-a schimbat cursul a fost întâlnirea cu
Părintele Teofil de la Sâmbăta, care i-a devenit mai târziu şi duhovnic.
"La Părintele Teofil m-a impresionat tinereţea şi bucuria lui. Simţeam că eu
nu mai aveam aceeaşi bucurie, deşi eu aveam 16 ani şi el avea 65. Prin asta m-a
convins. Am simţit că acolo este o ridicare, un urcuş. Am renunţat la orice
idee, la orice concepţie şi am venit la credinţa ortodoxă.
Diavolul, ca să aibă acces la om îi propune plăceri, şi pe măsură ce omul se împărtăşeşte de plăcere îl dezleagă pe diavol asupra lui. În viaţa spirituală nu se merge de capul tău, ci se merge cu povăţuitor. De asta e bine să ai şi duhovnic. Cu diavolul nu joci şah, pentru că întodeauna pierzi. Are mult mai multă experienţă, cunoaşte toate tipologiile umane. Nu poţi să-l birui în luptă directă şi de aceea trebuie povăţuitor.
La spovedanie duhovnicul îl ajută pe om să îndepărteze răul din viaţa lui, să nu mai facă păcate, dar este foarte importantă şi partea de lucrare a binelui, de sfinţire. Duhovnicul nu are numai rolul de a condamna răul, ci şi de a construi, de a-l duce pe om pe calea sfinţeniei. Noi avem foarte mult de urcat, nu e suficient numai să ajungi să nu mai faci păcatul. Părintele Teofil spunea că acesta este la nivelul mortului, pentru că nici mortul nu mai face păcate."
2 comments:
De trei ani am o şcoală de duminică. E o fericită şi ziditoare lucrare în care tinerii îşi pot exprima liber gândurile şi întrebările, unde eu ca preot trebuie să fiu mereu pregătit pentru răspunsuri, unde toţi participăm cu idei. La sfârşit cântăm şi câte două-trei cântece ori pricesne.
Astfel de iniţiative sunt minunate, Părinte Victor!
Tinerii au nevoie de formare, au multe întrebări pentru care caută răspunsuri.
Dumnezeu să vă ajute să continuaţi această activitate.
Trimiteți un comentariu