Taina Naşterii lui Hristos
este trăită, înţeleasă şi mărturisită în adevărata sa cuprindere mântuitoare
prin sălăşluirea Aceluiaşi Hristos în inima, în mintea, în fiinţa omului.
„Sufletul omului este destinat să fie fecioară şi mamă”, spune Sfântul Maxim Mărturisitorul.
Sufletul omului este chemat să fie curat sau curăţit, smerit şi lipsit de
răutate, asemenea sufletului şi trupului Fecioarei Maria, pentru a-L primi
tainic pe Hristos. Prin viaţă curată, prin rugăciune şi prin iubire
jertfelnică, omul Îl mărturiseşte pe Hristos, născându-L, ca o mamă, în
sufletul şi în viaţă semenilor săi. În acest sens, viaţa omului este un Betleem
continuu, o strădanie permanentă de primire a lui Hristos în fiinţa lui şi de
dăruire a vieţii proprii, purtătoare de Hristos, pentru slujirea celor din jur.
Greu este drumul acesta!
Cine poate să-l parcurgă? Răspunsul este dat de Hristos Domnul: „Cele ce sunt
cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu”. Îndrăznim a nădăjdui că
prin credinţă nezdruncinată în Hristos, Mântuitorul lumii, prin nădejde tare în
mila Sa nesfârşită, prin iubire fierbinte faţă de Dumnezeu şi aproapele – fie
el prieten sau duşman –, omul se apropie de ceea ce Sfinţii Părinţi au numit
„viaţă în Hristos”, „dobândirea Duhului Sfânt” sau „îmbrăţişarea iubitoare şi
iertătoare a lui Dumnezeu-Tatăl”.
Smerenia, singura care înalţă,
iertarea, singura care aduce iertare, milostenia, singura care-L face dator pe
Dumnezeu, rugăciunea, singura care-l urcă pe om la cer, Dumnezeiasca Liturghie,
singura care-L aduce pe Hristos în Trupul şi Sângele Său, sunt, de asemenea,
căi prin care omul este dăruit în fiinţa sa cu Însuşi Hristos şi-L naşte pe
Acesta în inima semenilor. Strădania continuă de a se dezbrăca de „preadulcea
otravă” a părerii de sine, adică de mândrie, considerată „esenţa adâncă a
păcatului şi a iadului”, eliberează omul de obstacolul cel mai mare aflat
în faţa sălăşluirii lui Dumnezeu în fiinţa sa. Citeşte
mai mult…
0 comments:
Trimiteți un comentariu